Alexandru Andrieş – Interzis

Disc Vinil » Alexandru Andrieş – Interzis

Alexandru Andries Interzis

Alexandru Andrieş – Interzis

Artist (grup, formaţie etc.):
Muzică, versuri, chitară, voce: ALEXANDRU ANDRIEŞ
Categorie (gen):
pop, muzică uşoară, jazz, folk, rock
Casa de discuri:
Electrecord
An:
1990
Cod casa de discuri:
EDE 03765
Ţara:
Romania
Stare:
foarte bună, aproape nou
(vezi aici cum clasificam starea vinilurilor)
Producător(i):
Înregistrări muzicale recondiţionate în studioul „TOMIS” – Bucureşti ianuarie 1990. BENZILE ORIGINALE DUPĂ CARE S-A REALIZAT ACEST DISC NE-AU FOST PUSE LA DISPOZIŢIE, CU MULTĂ AMABILITATE, DE CĂTRE DOMNUL ALEXANDRU ANDRIEŞ ÎI MULŢUMIM ŞI PE ACEASTĂ CALE. Casa de discuri „ELECTRECORD”.
Muzica (aranjamente):
Alexandru Andrieş
Versuri (texte):
Alexandru Andrieş
Redactor(i) muzical(i):
Romeo Vanica
Maestru(i) de sunet:
Theodor Negrescu
Grafica:
Alexandru Andrieş. Caricatura de pe copertă a fost expusă în cadrul Salonului Internaţional al umorului – Montreal, Canada - în 1982, şi publicată în catalogul expoziţiei.
Tiparul:
Electrecord

300 lei

3 în stoc

Descriere Produs

Un disc senzational !

S-ar putea să ştiţi : m-am născut la Braşov în 13 octombrie 1954 şi, la un mo­ment dat — mai în joacă, mai în serios — m-am apucat să scriu cîntece. Cele despre care vreau să vă povestesc acum sînt făcute între 1976 şi 1982, însă n-au fost difuzate pînă în prezent nici la ra­dio, nici la televiziune, şi nici pe disc n-au putut să apară. Eu însă le-am cîntat — la început aşa, la cîţiva prieteni (să văd care le e părerea), apoi, mai des sau mai rar, în concerte. Poate că le-aţi şi auzit la Braşov, la Sibiu, ia Cluj, la Timişoara, la Iaşi, la Bucureşti, bineîn­ţeles, la Craiova, la Constanţa, la Costineşti, la Bistriţa, la Deva, la Petroşani, la Buzău. Cel mai des le-au auzit cei de la „Club A”, pentru că aici, în clubul studenţilor de la Arhitectură, am cîntat prima oară în public (în 1974) — şi iată că au trecut aproape 16 ani de cînd studenţii-arhitecţi mă tot invită, cu încăpăţînare, să le cînt.

Sigur, aş fi putut să intru în studio şi să înregistrez aceste cîntece ca la carte. Eu însă am preferat să folosesc benzile mele vechi, cu toate dezavantajele teh­nice (şi nu numai tehnice!) pe care le au – pe celălalt taler stau autenticitatea şi valoarea lor de document, contrabalansînd zgomotele sau notele false. O să auziţi, de asemenea, acolo unde înregis­trările au, fost făcute în concert, reacţia publicului — mai adevărată decît 1000 de telejurnale la un loc, pentru că tot ce se întîmplă pe acest disc vine dinainte de 22’decembrie 1989.

 Primul meu contact cu un studio muzical a fost în 1978, cînd am înregistrat MIHAI, CÎŢI   COPII ÎMI  DAI?   (mono), o piesă făcută special pentru un filmuleţ. Studioul era T6, în Radio, şi m-au ajutat prietenii mei Iulian Vrabete, Relu Biţulescu, Eduard Bălaşa şi Dan Bruker — pe atunci  formaţia   „Basorelief”. BLUESUL    GENERALULUI    PACEPA    (mono), un cîntec compus în 1978; înregistrarea este din 1980, de la Festivalul de Jazz de via Sibiu; lîngă mine, formaţia „Basore­lief” cu Alexandru „Saşka” Ianoş la vioară. Dacă Florian Lungu nu s-ar fi rătăcit într-o zi prin subsolurile Casei de cultură   a  studenţilor   din  Bucureşti,   (unde eu tocmai le cîntam prietenilor din formaţia „Basorelief” ce-am mai făcut în    ultima vreme), poate că n-aş fi ajuns nici­odată pe scenă; asta ca să ştiţi cine-i de vină!    BLUES    PARANOIC,    BLUESUL MAGAZINULUI,     NOUĂ     MEŞTERI MARI,  CU  VASILE ZECE   (mono),    sunt  înregistrări  din  Timişoara,  făcute  la un concert  din   1985  sau  1986,  nu mai ştiu exact. Ţin  minte doar că  ghitara era a  lui Ilie Stepan  (un „Fender” adevărat!) şi că la sala de la Casa studenţilor era arhiplină, un lucru la care nu mă aşteptam de nici   un   fel.   DRAGA   ŞEHERAZADA (stereo), e o glumă scrisă în 1980, pe care Minai Farcaş  (tobe) şi Mircea Marcovici (bass) au ţinut    neapărat s-o cîntăm    la Festivalul de jazz    de la Sibiu în 1984. Ghitara la care cîntam era a lui Mircea Baniciu  (zău că da !)  şi ţin minte că în 1986, după un concert la „Teatrul    Mic”, Dinu Săraru m-a chemat la el şi    mi-a pus în vedere că, dacă nu vreau să ajung la Baia Mare, să uit imediat că am scris acest cîntec! Din fericire, cu memoria încă stau bine… BLUES DE SEZON (ste­reo), tot Festivalul de jazz de la Sibiu (de data asta în 1983), tot Mihai Farcaş (de data asta la pian şi muzicuţă), tot o înregistrare din concert — iar ghitara, tot împrumutată. ÎMPĂRATUL ROŞU (mono). O magnifică „odă”, captată pe bandă magnetică în studioul T6 din Radio, prin bunăvoinţa lui Alexandru Pârlea (om cu nervii de oţel) ; Iulian Vrabete cîntă la bass şi la trianglu, iar la tubă şi la trom­petă nu mai ţin minte… parcă Ştefan Mîntulescu şi Călin Irimescu (?). Oricum, asta se-ntîmpla în 1981. AM PNEUMONIE, MĂ DOARE MĂSEAUA, CE ORAŞ FRU­MOS, MIE MI-E SOMN şi AM ÎNTREBAT UN MILIŢIAN (stereo), sînt toate dintr-un concert din 1983, ţinut la Costineşti în cadrul Galelor de jazz. Grupul vocal pe care o să-1 auziţi spre final este alcătuit din trei voci „unice” : Măria Ioana Mîntulescu (care, de studiat, a stu­diat pianul), Costel Marian Boangiu (care, de studiat, a studiat vioara) şi Dan Prodan (un „as” al violei). Din păcate, le venea să rîdă — cum să cînte în acelaşi timp ? ! DRACULA BLUES (mono), e un cîntec compus în 1977, dar înregistrarea de aici a fost făcută în Costineşti, la „Radiovacanţa”, în vara anului 1988, la in­sistenţele lui Andrei Partoş ; şi el, ca şi mine, s-a născut în Braşov — şi să nu credeţi că asta e tot ce avem în comun… în sfîrşit, LA TELEJURNAL şi LA RO­VINE (stereo), sînt două piese foarte vechi (clin 1980 şi, respectiv, 1976), finisate în studioul „TOMIS” al Casei de discuri „Electrecord” în 1989. Mai exact, negati­vul cîntecului „LA ROVINE” a fost făcut de formaţia „Post Scriptum” în 1984, în studioul muzical al Televiziunii, avîn-du-1 ca maestru de sunet pe Paul Enigă-rescu, iar vocile au fost suprapuse la „Electrecord” în studioul „TOMIS”, cu ocazia înregistrării discului „Trei oglinzi”, în 1989. Tot aici, şi tot profitînd de rezistenţa urechilor domnului Theodor Negrescu am înregistrat împreună cu Mn-fia Ioana Mîntulescu (posesoarea unei voci atît de aparte), cîntecul „LA TELE­JURNAL”. Mulţumesc, Ştefana Lapteş, pentru semnalul muzical al Telejurna­lului !

Şi pentru că tot sîntem la mulţumiri daţi-mi voie să mulţumesc acum tuturor celor care, de 15 ani încoace, m-au aju­tat să fiu aşa cum sînt, şi au ţinut morţiş, într-un fel sau altul, să nu renunţ la cîntat : Octavian Tăbăcaru, Mircea Gherman, Mircea Soare, Radu Călăraşu, Mihail Lupoi, Viorel Florea, Adriana Ausch, Luminiţa Creangă, Adrian Grigoriu, An­ton Solomon, Adrian Sîrbu, Mac Popescu, Călin Irimescu, Dini Lupaşcu, Cornel lofcea, Dan Macavei, Doru Doican, Maria-Ioana şi Ştefan Mîntulescu, Cristian Ivănescu, Delia Pavlovici, Ileana Po-povici, Victor Prunaru, Mădălina şi Nicolae Melinescu, Dan Jelescu, Paul Enigărescu, Alexandru Pârlea, Razvan Bîznoşan, Florian Lungu, Iosif Viehmann, Mircea Marcovici, Mihai Farcaş, Tiberiu Ladner, Doru Apreotesei, Anton Kiihn, Dan Jonescu, Mihai Constantin, Attila Weinberger, Paul Csucsi, Ilie Stepan, Bu­jor Hariga, Garbis Dedeian, Iulian Vra-bete, Aurel Biţulescu, Nicu Alifantis, Au­rel Mitran, Dan Mîndrilă, Dan Andrei Aldea, Johnny Răducanu, Dan Grigore, Ion Caramitru, Florian Pittiş, Marcel Iu­reş, Vasile Sirii, Daniela Caraman-Fotea, Romeo Vanica, Mircea Ştefănescu, Viorel Cosma, Dumitru Capoianu, Ion Rebedeu, Andrei Partoş, Paul Nancă, Sînziaria Pop, Arthur Silvestri, Cezar Ivănescu, Ioan Albescu, Lucian Hanu, Stelian Tănase.

Mii de mulţumiri Casei de discuri „ELECTRECORD”, singura instituţie rare şi-a asumat răspunderea editării cînterelor mele (începînd cu discul „Interioare”, în 1984), singura instituţie care a editat, în 1987, pe caseta originală „Rock’n’Roll”, un aşa zis cîntec nedifuzabil: „CE ORAŞ FRUMOS” — redactor muzical, Romeo Vanica.

Mii de mulţumiri Bibliotecii Americane şi Ambasadei Marii Britanii pentru aju­torul dat cu atîta generozitate în ultimii ani, pentru contactele muzicale pe care m-au ajutat să le stabilesc în Statele ‘Unite şi, respectiv, în Anglia.

Şi, bineînţeles, mulţumesc părinţilor şi bunicilor mei pentru felul în care m-au crescut şi m-au educat, şi vă mulţumesc vouă, prietenilor cunoscuţi şi necunoscut.!, tuturor celor care aţi venit la concerte şi mi-aţi fredonat cîntecele, făcîndu-mă pu­ternic şi tînăr, prin puterea şi tinereţea voastră.

13 ianuarie 1990

ALEXANDRU ANDRIEŞ

playlist

A1 Mihai, Cîți Copii Îmi Dai? 2:59
Bass Guitar – Iulian Vrabete
Drums – Relu Bițulescu
Guitar – Eduard Bălașa
Piano – Dan Brucker

A2 Bluesul Generalului Pacepa 3:15
Bass Guitar – Iulian Vrabete
Drums – Radu Bițulescu
Guitar – Eduard Bălașa
Violin – Alexandru „Sașka” Ianoș

A3 Blues Paranoic 0:56

A4 Bluesul Magazinului 1:58

A5 9 Meșteri Mari, Cu Vasile 10 1:44

A6 Dragă Șeherezada 3:10
Bass Guitar – Mircea Marcovici
Drums – Mihai Farcaș

A7 Blues De Sezon 1:43
Piano, Harmonica – Mihai Farcaș

A8 Împăratul Roșu 2:58
Bass Guitar, Triangle – Iulian Vrabete
Trumpet, Tuba – Ștefan Mîntulescu

B9 Am Pneumonie 2:34

B10 Mă Doare Măseaua 2:22

B11 Ce Oraș Frumos! 1:50

B12 Mie Mi-e Somn 2:34

B13 Am Întrebat Un Milițian 2:54
Backing Vocals – Costel Marian Boiangiu, Dan Prodan, Maria Ioana Mîntulescu

B14 Dracula Blues 2:01

B15 La Telejurnal 1:01
Backing Vocals – Maria Ioana Mîntulescu

B16 La Rovine 2:43
Backing Band – Post Scriptum
Backing Vocals – Maria Ioana Mîntulescu

Opinii

Nu există încă recenzii.

Be the first to review “Alexandru Andrieş – Interzis”