Descriere

Filarmonica de Stat din Cluj-Napoca, înființată în anul 1955 prin strădaniile primului ei director, eminentul muzician și dirijor Antonin Ciolan, alcătuiește azi unul din cele mai apre¬ciate colective de instrumentiști din țară. Dealungul anilor, aproape trei decenii, orchestra a parcurs un repertoriu vast, interpretînd practic tot ce s-a scris pînă astăzi în genul sim¬fonic și oratorial. Format din valoroși instrumentiști, majoritatea absolvenți ai conservatorului clujean, ansamblul orchestral s-a impus prin numeroase prime audiții de muzică contemporană aparținînd în special compozitorilor români. Dirijorii, autohtoni sau străini, care s-au perindat la pupitru, au fost unanimi în aprecierea calităților formației. Paralei, orchestra are un număr de subcolective care interpretează muzică de cameră: cvartete de coarde, un cvintet de suflători, o orchestră de cameră, etc. Toate au avut și au o bogată activitate concertistică servind deopotrivă marele repertoriu universal și noua creație românească.

Binecunoscută datorită primelor audiții realizate cu pricepere și dăruire, orchestra clujeană s-a impus drept « instru¬ment» de lansare a lucrărilor românești noi, adevărat forum al afirmării compozitorilor noștri din toate centrele muzicale ale țării. Numeroasele turnee în străinătate i-au adus bine¬meritate elogii, chipul orchestrei clujene conturîndu-se astfel, în toată frumusețea și valoarea sa unanim recunoscută.

Simfonia IV-a in Mi bemol major de Anton Bruckner a fost subintitulată de compozitor «Romantica». Ea succede celei de a treia, închinată lui Richard Wagner în semn de omagiu și admirație.

 

Elaborarea « Romanticei » a cerut creatorului ei un mare efort. Stau mărturie pentru aceasta cele două versiuni pe care el le-a elaborat între anii 1873—74 și 1878—80 urmare a dorinței de a-și afirma cît mai pregnant personalitatea. Destinul acestei simfonii (ca și a celor precedente, de altfel) nu a fost dintre cele mai fericite. Dirijată de Hans Richter la Viena în 1881 cînd a cunoscut un oarecare succes de public, ea a fost « nimicită » într-un articol critic de către neîmpăcatul adversar al lui Bruckner, Eduard Hanslick profesor de estetică la universitatea vieneză.

în ciuda succesului mediocru, simfonia a întrunit opiniile entuziaste ale unor elevi ai compozitorului, printre ei și Gustav Mahler care va recunoaște influența acesteia asupra propriului său destin artistic. Conform unor păreri ulterioare, «Romantica» a fost apreciată drept o lucrare cu caracter pastoral, mai ales datorită mișcării a doua și a scherzo-ului, adevărată scenă de vînătoare.

Partea l-a (Bewegt nicht zu schnell — Mișcat nu prea rapid) se dorește a fi un tablou ce descrie trezirea la viață a naturii după treptata risipire a tenebrelor nopții. Prima idee muzicală sugerează ivirea zorilor, desfășurîndu-se la corni peste un misterios tremolo al coardelor, în continuare, forma sonato-simfonică se desfășoară conform canoanelor clasice beethoveniene: frămîntata și fărîmițata tranziție conduce spre o a doua idee cantabilă, divizată și ea, pentru ca o amplă și sonoră dezvoltare să fie succedată de revenirea principalelor idei inițiale.

A doua mișcare (Andante quasi Allegretto) depășește cadrul unui obișnuit Andante clasic, prin adoptarea unei scheme apropiate de a rondourilor lente monotematice. Principala temă în do minor, plină de cantabilitate, intonată de violonceli (nu lipsită de un ușor caracter brahmsian), alternează cu altă idee muzicală de mare expresivitate cîntată de viole. Se produc pe parcurs spectaculoase îmbogățiri și variații ale scriiturii orchestrale.

Scherzo-ul în Si bemol major (Bewegt — Mișcat) repre¬zintă o parte plină de tumult care zugrăvește o cavalcadă vînătorească. Debutează cu semnale de corni suprapuse tre-molo-ului coardelor, formînd nucleul unei prime secțiuni ample, desfășurate prin necontenita reluare a ideilor muzicale și creșterea sonorității simfonice. Strofa centrală (Trio) aduce o melodicitate caldă, specifică muzicii populare din Austria, ce contrastează puternic cu impetuozitatea cavalcadei, curînd reluată în chip de repriză (Scherzo da capo).

Finalul (Bewegt, doch nicht zu schnell — Mișcat, totuși nu prea repede) este de proporții impunătoare și readuce tonalitatea de bază a întregii simfonii: Mi bemol major. Prin neliniște și continua gradație a amplorii sonore sugerează dezlănțuirea unei furtuni de vară. Teme specifice bruckneriene se înlănțuie schițînd o sonată mai liberă; apar masive unisonuri la întreaga orchestră alături de momente cu trecătoare liniște și melodicitate. Secțiunea finală (repriza și coda) redau sintetic idei muzicale anterioare iar discursul simfonic cunoaște importante creșteri ce sugerează măreția naturii. Firea blîndă și de mare puritate sufletească a compozitorului Anton Bruckner pare a se extazia în fața elementelor dezlănțuite, aducînd un omagiu întregii firi, cu frumusețile, sublimul și dramatismul ei.

VASILE HERMAN

Născut în 1946, Cristian Mandeal a studiat pianul și apoi dirijatul de orchestră la Conservatorul « Ciprian Porumbescu » din București. Primele sale succese internaționale -au fost obținute pe cînd era încă student, la Festivalurile de tineret de la Bayreuth din 1973 și 1974, ca pianist. După absolvirea studiilor, în 1975, el a fost numit dirijor permanent al Filarmonicii din Tîrgu-Mureș, iar mai tîrziu, în 1980, în aceeași calitate la Filarmonica din Cluj-Napoca. în august 1980, Cristian Mandeal a fost invitat ca dirijor asistent la cursurile de vară organizate la Bayreuth, în cadrul Festivalului internațional al tineretului, în continuare, între septembrie și decembrie 1980, el a avut rara ocazie de a asista la toate activitățile zilnice de repetiții, concerte și înregistrări ale lui Herbert von Karajan cu Filarmonica din Berlinul occidental. Un turneu în Polonia și, mai tîrziu, cu Filarmonica din Cluj-Napoca în Berlinul occidental au marcat în 1981 primele etape ale unei cariere internaționale pline de promisiuni.

Debutul discografic al iui Cristian Mandeal a avut loc în 1982, cu un disc « Electrecord » cuprinzînd concerte de vioară de Bruch și Wieniawski (solistă fiind Mihaela Martin). Urmă¬torul său disc, deasemeni în 1982, a inclus uverturi celebre de Mozart, Rossini, Glinka, Smetana și Wagner. Acesta este al treilea disc, realizat — ca și cele anterioare — la pupitrul Filarmonicii din Cluj-Napoca.

The Symphony Orchestra of the Cluj-Napoca Philharmonic is one of the leading Romanian instrumental ensembles. Its successes are closely connected with the intense artistic life pulsating in this old historical and cultural centre, where a music conservatory was founded as early as the beginning of the 19-th century, continuing to educate until to-day new generations of composers, conductors, instrumentalists, sin¬gers and musicologists.

Set up in 1955, the Cluj-Napoca Philharmonic reached in a short time a high level of artistic performances, thanks to its founder and first director, the late master of the baton Antonin Ciolan, educated at the German school of Arthur Nikisch in Leipzig. After his death, in 1970, his disciple Emil Simon continued this successful activity, sharing the responsibility of a permanent conductor, since 1980, also with Cristian Mandeal, who asserts himself as one of the most gifted Romanian conductors of the younger generations.

Born in 1946, Cristian Mandeal studied piano and afterwards orchestra conducting at the „Ciprian Porumbescu” Conservatory in Bucharest. His first international successes were obtained while still a student, at the Youth Festivals from Bayreuth in 1973 and 1974, as a pianist. After accompli¬shing his studies, in 1975, he was appointed permanent con¬ductor of the Philharmonic in Tirgu-Mures, and later on, in 1980, in the same quality, of the Cluj-Napoca Philharmonic. In August 1980, Cristian Mandeal was invited as an assistant conductor at the summer courses organised in Bayreuth, at the International Youth Festival. Afterwards, between September and December 1980, he had the rare opportunity to assist at all the daily activities of rehearsals, concerts and recordings of Herbert von Karajan with the West-Berlin Philharmonic. A tour in Poland and, later on, with the Cluj-Napoca Philharmonic in West-Berlin marked in 1981 the first stages of an international career full of promises.

Cristian Mandeal’s record debut took place in 1982, with -an „Electrecord” disc containing Violin Concertos by Bruch and Wieniawsky (Mihaela Martin being foL’st). His next record, also in 1982, included famous operatic overtures by Mozart, Rossini, Glinka, Smetana and Wagner. This is his third disc, recorded — like the earlier ones — at the desk of the Cluj-Napoca Philharmonic.