Beethoven – Cvartetele de coarde nr. 16 și 17

Disc Vinil » Beethoven – Cvartetele de coarde nr. 16 și 17

Beethoven – Cvartetele de coarde nr. 16 și 17

Categorie (gen):
muzică simfonică (clasică)
Orchestra(e):
Cvartetul de coarde „VOCES"
Dirijor:
BUJOR PRELIPCEAN - vioara I, ANTON DIACONU – vioara a II-a, CONSTANTIN STANCIU - violă, DAN PRELIPCEAN - violoncel
Casa de discuri:
Electrecord
An:
1985
Cod casa de discuri:
ST-ECE 02604
Ţara:
Romania
Redactor(i) muzical(i):
Adriana Velincov-Dan
Maestru(i) de sunet:
Cornelia Andreescu
Grafica:
Decebal Scriba
Tiparul:
Electrecord

100 lei

1 în stoc

Descriere

Faptul de a i se fi zis „Titanul” pare a se datora în primul rînd Creațiilor monumentale; simfoniile, cele mai populare opusuri beethoveniene, constituie culmi spre al căror destin năzuie creațiile tuturor timpurilor. Spațiu central de referință și de admirație unanimă, Simfonia a V-a — perfecțiune a genului —, Simfonia a IX-a — glorificare a celei mai scumpe împliniri umane: armonia universală—, Sonata Lunii, Patetica, Appassionata, „Les Adieux” și alte creații beethoveniene vor dăinui tot atît cît conștiința și sensibilitatea umană.

Dacă cele șaisprezece cvartete de coarde—opere de profundă introspecție și autoanaliză — nu se bucură de aceeași popularitate, faptul se datorează unui mai dificil prag al accesibilității. Pasionatul analist al cvartetelor — Romain Rolland — ne asigură că Beethoven se identifica întru totul acestui gen : „era carne din carnea lui, ii era suflarea din piept, lumina ostiilor î-era el întreg, pe aripile înalte ale artei. . .” Cvartetele reconstituie existența beethoveniană în. principalele sale etape: tinerețea năvalnică (primele șase, op, 18). maturitatea triumfătoare (cele trei op. 59 — „Razumowski”, op. 74 și pp,. 95), senectutea reculeasă și meditativă (ultimele cinci: op. 127, op. 130, op. 131, op. 132, op. 135). Ele aduc totodată confirmarea plenară a calităților de mare melodist, polifonist și rafinat instrumentator, cu care a fost înzestrat Beethoven.

Cele două piese redate pe disc — Cvartetul în Si bemol major op. 133, și Cvartetul al XVI-lea în fa major op. 135, oferite cu dăruire de prestigioasa formație „Voces” (Bujor Prelipcean — Vioara l, Anton Diaconu—vioara a II-a, Constantin Stanciu — violă. Dan Prelipcean—violoncel) aparțin etapei ultime ide creație.
În 1825 Beethoven scria Cvartetul al XVII-lea în Si bemol major, op, 133, în șase părți. Pentru finalul acestui cvartet, _care amintește celebrele ‘mozaicuri antice, Beethoven conce¬puse Marea Fuga, al cărei sens era contrastul față de părțile anterioare, culminația, în această formă a fost executat cvartetul pentru prima oară în martie 1826. Rezistența publicului după audiție (urmărirea piesei cere auditoriului o maximă tensiune de spirit) și insistențele editorului Artaria de a publica separat Marea Fugă pentru pian la patru mîini, l-au convins pe compozitor să detașeze fuga ca o operă aparte și să scrie un alt final pentru cvartet. Astfel, dubla fugă beetho¬veniană, care stă alături de capodopere ca Arta Fugii de Bach – sau fuga din prima parte a Muzicii pentru coarde, celestă și percuție de Bartók, a devenit Cvartetul în Si bemol op. 133. Printre motivele ce-și dispută prim-planul fugii, Romain Rolland recunoștea Necazul, Tăcerea, îngrijorarea. Lupta, Galopul; Grația, Bucuria, Spiritul învingător. . . .

Fugii în forma sonată îi urma, în intenția lui Beethoven. dacă timpul nu se împotrivea, fuga în simfonie.

Cvartetul al XVI-lea în fa major; op. 135, — capodoperă miniaturală înscrisă în tonalitatea senină a ..„Pastoralei” — este o operă culminantă a maturității creatoare, căreia i se potrivește convingerea autorului că „muzica este o revelație mai înaltă decît orice înțelepciune și filosofie. Reprezintă sinteza unei existențe care a cunoscut piscuri contrarii, care, în ciuda zbuciumului personal, proclamă încrederea universală.

Patetismul trăirilor se dematerializează, dobîndind contururi poetice. Confruntarea cu destinul era aproape de capăt.:, ?

Întocmai cum scria George Enescu, opera beethoveniană se profilează ca ,,o urzire de supranatural cu omenesc —, îndeobște dezbrăcată de senzualitate — ca statuile lui Michelangelo. . .” ,

The last five string quartets were written by Beethoven in 1824—1826. The profoundness of thought and psychological tenseness are reflected here in a free flow of music: frequent retardings and accelerations, unexpected contrastș and change of mood seem to be contradictory to the conventional structure of this form.
The vividness and bas-relief quality of the musical language that was characteristic of Beethoven’s middle creative period give place to a subtle and inspired lyricism and flexible melodism that are evident in all the voices of the musical țexture while polyphony acquires yet a greater significance.

In the autumn of 1822, Beethoven was commissioned by Prince Golytsin to write three quartets. Quartet No. 17- in B-Flat Major is the third in the set of „Golytsin Quarțets”. In its initial version the fifth movement in the Quartet was followed by a monumental heroic fugue. But after. the quarțeț was performed a number of times Beethoven followed the advice of his friends, who were of ‘the opinion that this finale was too intricate, and wrote a new one. The fugue, thus became an independent piece for the quartet and designated as Op. 133. The „Grosse Fuge” is a work that speaks of the triumph of human intelligence and will. It closely approaches the final fugue from the Piano Sonata, Op. 106. . „;.•”‘

Quartet No. 16 in F Major, Op. 135 was finished by the composer in 1926 and first introduced on March 23, 1828 at a concert dedicated to Beethoven’s memory by a string quartet conducted by the prominent cellist l. Schuppanzigh, who was a close friend ‘of the composer and an enthusiastic advocate of his creative work.

MARTHA POPOVICI

„Voces” String Quartet is an ensemble created in 1970, when four young teachers of the Jassy Conservatory, stimu¬lated by their passion for chamber music since being students of the same Conservatory, decided to devote their activity to the performing of string quartets. Their first tours in France and West Germany brought them the first successes, encouraging for the pursuit of their activity. During the follow¬ing years, new tours abroad and participations, at international competitions and festivals confirmed the exceptional value of the ensemble; Youth Festival in Bayreuth (1972 and 1973), Chamber Music Competition in Colmar (1974, First Prize), Young Soloists’ Competition in Bordeaux (1976, Sil¬ver Medal), Istanbul Music Festival (1977), Warsaw Autumn Festival (1977), Chamber Music Competition in- Hannover (1979, Second Prize), „George Enescu” International Festi¬val in Bucharest (1979 and 1981). During all this time, the repertory of the „Voces” Quartet enriched constantly with the most representative works of the genre, from Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Schumann, Brahms to Debussy, Ravel, Bartok, Shostakovich and the principal Romanian composers of string quartets, beginning with George Enescu. Along the last years, at the same time with a constantly increasing international activity in numerous European countries, the „Voces” Quartet followed and graduated the improvement courses of the famous „Amadeus” String Quartet at the „Hochschule für Musik” in Köln, obtaining the most eulogistic appreciations from all its members, beginning with the first violinist, Norbert Brainin.

playlist

1. CVARTET DE COARDE NR. 16 IN FA MAJOR, OP. 135
a. Allegretto
b. Vivace
c. Lento assai, cantante et tranquillo
d. Grave, mă non troppo tratto. Allegro

2. CVARTET DE COARDE NR. 17 ÎN SI BEMOL MAJOR , OP. 133 („MAREA FUGĂ”)
Overtura. Allegro

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Beethoven – Cvartetele de coarde nr. 16 și 17”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *