Beniamino Gigli, Mario del Monaco – Recital de canţonete şi arii din opere

Disc Vinil » Beniamino Gigli, Mario del Monaco – Recital de canţonete şi arii din opere

Beniamino Gigli, Mario del Monaco – Recital de canţonete şi arii din opere

Artist (grup, formaţie etc.):
Beniamino Gigli, Mario del Monaco
Categorie (gen):
muzică clasică
Orchestra(e):
ORCHESTRA OPEREI „SCALA” DIN MILANO, ORCHESTRA SIMFONICĂ DIN MILANO
Dirijor:
BENITENDE NEGLIA (1), ARGEO QUADRI (2,3)
Casa de discuri:
Electrecord
An:
1958
Cod casa de discuri:
ECD – 76
Ţara:
Romania
Asistenţa tehnică:
Înregistrare „Le voix de son maître”

250 lei

1 în stoc

Descriere

Cînd în anul 1921 vocea minunată a lui Enrico Caruso a încetat de a mai desfăta inimile ascultătorilor din teatrele muzicale, pe firmamentul artei lirice mondiale se impunea, cu forţă nestăvilită, o voce cuceritoare şi un talent excepţional : tenorul Beniamino Gigli. „Al doilea Caruso”, reprezentantul cel mai  de seamă al  bel-cantoului italian din ultimele patru decenii, Gigli   (1890—1958) a început să cînte ca amator în biserica  oraşului  său natal, Recanati. Apoi a  ocupat un loc la  „Schola  Cantorum” a Cappelei  S. Pietro, completîndu-şi,  ulterior, educaţia muzicală la Conservatorul Santa Cecilia, cu celebrul maestru Enrico Rosati.   A debutat în 1914 în Gioconda de Ponchielli.  Succesul  obţinut  în  Mefistofele de  Boito, dirijat de Toscanini în 1918, a deschis cîntăretului o lungă serie de adevărate triumfuri,   pe cele  mai  mari  scene din lume.

Vocea sa lirică, de o claritate excepţională, caldă şi suplă, capabilă să exprime, printr-o paletă bogată de culori, o gamă infinită de sentimente, dar, mai ales sincera trăire a personajelor întruchipate, au făcut ca Gigli să strălucească într-un număr extraordinar de opere (Verdi, Puccini, Donizetti, Boito, Giordano, Ponchielli, Mascagni, Leoncavallo, Catalani, Gounod, Bizet, Tho-mas etc.).

Legat puternic de pămîntul însorit al Italiei şi de poporul său, Gigli a fost, în lumea întreagă, purtătorul mesajului cîntecului popular al tării sale, devenind cel mai autentic şi mai îndrăgit interpret al canzonettei italiene.

Iată-l în Marechiare (Tosti) exprimînd, cu o plasticitate şi exuberantă impresionantă, ataşamentul meridionalului pentru ne­ţărmurita mare. In numai două strofe, atîta joc de lumină şi de umbră, atîta varietate de nuanţe! O adevărată revărsare de melodie şi ritm.

In popularul O sole mio (Di Capua), cîntat în versiunea napolitană, temperamentul vulcanic a lui Gigli exteriorizează eterna şi înflăcărată iubire care, în Voce e notte (De Curtis) este umbrită de tristeţea şi accentele îndurerate ale unui înamorat nefericit.

De la Scala din Milano la Teatrul Mare Academic al U.R.S.S. din Moscova, de la Covent Garden din Londra, la Metropolitan Opera House din New-York, de-a lungul şi de-a latul lumii, tenorul Mărio del Monaco este preţuit ca unul dintre cei mai mari cîntăreti ai epocii contemporane.

Născut la Roma în 1915 a debutat, cu mare succes, la Teatrul „Puccini”” din Milano, în Cio-Cio-San. Consacrarea definitivă, obţinută pe scena Teatrului „Verdi” din Florenţa, a fost începutul unei continue ascensiuni.

Vocea sa puternică, egală, cu un timbru generos, de o mare extensiune şi supleţe, ca şi inepuizabilele sale resurse expresive, îi dau posibilitatea să atace cu uşurinţă roluri diverse, scrise pentru tenori spinto, lirici sau dramatici şi să însumeze, în repertoriul său, peste 40 de opere (Othello, Aida, Trubadurul’ Rigoletto, Er-nani, Forţa Destinului, Norma, Macbeth, Tosca, Cio-Cio-San, Fata din West, Manon Lescaut, Turandot, Paiaţe, Gioconda, Carmen, Ebreea etc.), fiind un remarcabil continuator al tradiţiei belcantoului italian, dar — cu deosebire — un interpret inegalat al rolurilor pucciniene.

Dintre operele compozitorului german Friedrich Flotow (1Ş12— 1883) cea mai cunoscută este Martha. Cu scopul de a se distra, Lady Henriette se angajează femeie de serviciu sub numele „Martha”. Fermierul Lionel, din cauza dragostei ce-i poartă, înnebuneşte. După unele peripeţii sentimentale şi comice, totul se aranjează de minune. Lionel se însănătoşeşte şi se căsătoreşte cu „Martha”.

Del Monaco cîntă cu căldură „Aria lacrimilor” punînd în interpretarea ei puternice accente lirice şi dramatice.

Opera Pagliacci a fost făurită de R. Leoncavallo (1858—1919) după subiectul unei tragedii reale. Canio, şeful unei trupe de comedieni ambulanţi, află că soţia sa îl înşeală cu tînărul ţăran Silvio. Dar el trebuie să joace spectacolul, să rîdă, pentru a distra publicul. La sfârşitul primului act, nefericitul, Canio, sfîşiat de durere cîntă aria „Vesti la giubba” („Ridtpaglia’cci”), apoi în timpul „comediei” jucată în actul al Il-lea, îşi ucide soţia şi pe amantul ei.

Într-o realizare de o înaltă măiestrie interpretativă, Del Monaco trăieşte zbuciumul lui Canio cu o intensitate cutremurătoare.

În creaţia extraordinară a marelui  Giuseppe Verdi   (1813—1901) „Aida”, „Othello” şi „Falstaff” sînt operele de cea mai deplină maturitate ale compozitorului, Othello fiind unanim apreciată ca o culme a dramei italiene, şi în acelaşi timp, o capodoperă mondială a genului.

În aria cunoscută sub denumirea de „Moartea lui Othello”, precedată de recitativul „Niun mi tema” (construită pe un fundal orchestral, amintind tema iubirii, care simbolizează sinceritatea şi nevinovăţia Desdemonei), nefericitul maur cere soţiei moarte „un sărut, încă un sărut”. Această arie este interpretată de Mărio del Monaco cu o zguduitoare forţă emotivă.

playlist

RECITAL DE CANŢONETE
BENIAMINO GIGLI
1. MARECHIARE (Tosti)
2. O SOLE MOI (Di Capua)
3. VOCE E NOTTE (De Curtis)

RECITAL DE ARII DIN OPERE
MARIO DEL MONACO
1. MARTHA (Flotow) – Aria Lacrimilor
2. PAIATE (Leoncavallo) – Aria „Vesti la giubba”
3. OTHELLO (Verdi) Recitativ şi aria
„Niun mi tema” (Moartea lui Othello)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Beniamino Gigli, Mario del Monaco – Recital de canţonete şi arii din opere”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *