Dumitru Fărcaș – Tresors folcloriques roumains (vol. 3)

Disc Vinil » Dumitru Fărcaș – Tresors folcloriques roumains (vol. 3)

Dumitru Fărcaș – Tresors folcloriques roumains (vol. 3)

Artist (grup, formaţie etc.):
Dumitru Fărcaș
Categorie (gen):
muzica populara, folk
Orchestra(e):
ALEXANDRU VIMAN
Casa de discuri:
Electrecord
An:
1984
Cod casa de discuri:
ST-EPE 02563
Ţara:
Romania
Redactor(i) muzical(i):
Stela Nachi
Maestru(i) de sunet:
Vasile Sibana
Grafica:
F. Gabrîela
Tiparul:
I.P. "Bucureștii-Noi"

125 lei

Stoc epuizat

Descriere

Dumitru Fărcaș se află la loc de frunte în pleiada celor mai de seamă virtuozi ai muzicii populare românești. Este deținătorul unui bogat și variat repertoriu instrumental, alcătuit din minunate „doine”, balade, cîntece și dansuri, culese din Maramureșul natal dar și de pe alte meleaguri ale Transilvaniei și ale Banatului, repertoriu pe care-1 însuflețește cu totală dăruire, într-un stil de interpretare care poartă pecetea viguroasei sale personalități artistice. Calitatea extraordinara a sunetului, modelat cu neîntrecut meșteșug, elocventa și poezia frazării,-finețea și aleasa muzicalitate cu care redă bogatele și nu o dată subtilele întorsături melodice care înveșmîntează și împodobesc „doinele” și celelalte cîntece de largă respirație melodică, velocitatea prodigioasă cu care cîntă jocurile iuți ori foarte iuți…, iată, pe scurt, unele din însușirile care-1 caracterizează. „Un artist al cărui nume îl pronunț, ori de cîte ori îl întîlnesc, cu sfințenie : Dumitru Fărcaș !” — scrie cunoscutul folclorist H. Brauner. Mai convingătoare decît orice descriere sînt însă melodiile gravate pe cele două fețe ale discului de fața ca și cele cuprinse în discurile editate anterior.

 

Fecior de țăran, Dumitru Fărcaș s-a născut în 1938 în satul Groși, la vreo 4 km spre miazăzi de Baia Mare, capitala județului Maramureș din partea septentrionala a țării. A copilărit într-un climat bogat în tradiții și artă populară și — in chip firesc — ca mai toți copiii satelor, a început să cînte din modestul fluier al păstorilor, dar mai bine, mult mai bine decît oricare dintre tovarășii săi de joacă. Talentul său ieșit din comun a fost remarcat cu prilejul unor concursuri regionale ale artiștilor amatori, la care a fost îndemnat să participe, cucerind în trei rînduri premiul întîi. Are marea șansă să beneficieze de larga acțiune de promovare a tinerelor talente și i se des¬chid larg porțile școlilor de specialitate. La vîrsta de 14 ani este elevul școlii de”1 muzică din Cluj-Napoca, unde învață flautul, iar mai pe urmă contrabasul și oboiul, își urmează studiile la Conservatorul de muzică „Gheorghe Dima” din aceeași localitate, perfecționîndu-se în oboi (1962—1967). îl pasionează însă muzica populară și îl atrage irezistibil glasul catifelat al taragotului. Paralel cu cursurile Conservatorului a învățat de unul singur să cînte din el, în cel mai autentic spirit folcloric. Truda i-a fost înlesnită de faptul că aplicatura taragotului este similară cu cea a oboiului. Activitatea de taragotist și-a început-o din anul 1960.

 

Același interes pentru muzica populară îl îndeamnă pe Dumitru Fărcaș, încă în anii studenției, să pună bazele unei orchestre studențești de muzică populară : Orchestra „Mărțișorul” a Centrului universitar din. Cluj-Napoca, pe care o conduce și în clipa de față. Cu această mereu tinără formație artistică, a obținut răsunătoare succese, atît în țară cit și peste hotare.

 

Marele talent al lui Dumitru Fărcaș a fost răsplătit și încununat cu o seamă de distincții : Premiul întîi și titlul de Laureat al Concursului din cadrul celei de a VTII-a ediții a Festivalului internațional al tineretului și studenților de la Helsinki (1962), Premiul întîi și Premiul special al juriului la Festivalul național al studenților (1964), „Le Collier d’or” marele trofeu al Festivalului internațional de la Dijon, „Le Disque d’or” decernat de Academia Charles Cros din Paris (1972) ș.a.

 

A participat la prestigioase turnee artistice în numeroase localități din Elveția, împreună cu Orchestra „Doina Argeșului” din Pitești (1969) și în cadrul extra¬ordinarei formații „Leș Virtuoses Roumains” (1973 și 1975). împreună cu reputata formație a lui Radu Simion a concertat în multe țări ale Europei (1973— 1976). A cîntat în nenumărate emisiuni radio și tv., a înregistrat discuri in țară, în Franța (Deesse), Elveția (Cellier)…

 

Impactul lui Dumitru Fărcaș și al taragotului său cu publicul elvețian a determinat sumedenie de cronici și articole, care mai de care mai elogioase. Iată cîteva citate, alese la întîmplare : „Last but not least, Ie taragotiste Dumitru Fărcaș nous emut aux larmes, grâce â son jeu simple, poignant, aux accents directs et raffines” (Pierre Hugli, Gazette de Lausanne, 9.IV.1973); „…rincomparable Dumitru Fărcaș…” (Journal d’Yverdon, 12.4.1973.

 

„Taragotul” sau „torogoata”, cum am mai arătat în mai multe rînduri, este un curios instrument” din familia saxofoanelor, cu ancie simplă și ambușură ca a clarinetului, țeava din lemn (arareori din metal) dreaptă și conică, cu un bogat joc de găuri și de clape ca la oboi. „Dote d’une sonorite plus chaleu-reuse que la clarinette, d’un timbre plus pastoral encore que le hautbois et d’une puiasance supgrieure au saxophone, le taragot embrasse une invraisem-blable gamme de coloris sonores et ouvre des horizons de perception musicale d’une etendue insoupconnee. [.. .]Dans Ies mains de Dumitru Fărcaș, le tragot exerce un pouvoir incantatoire et une force sugges-tive allant de Ia magie au „mystere” — scrie Marcel Cellier, subliniind totodată stilul „generos” de cîntare al lui Fărcaș, stil ale „cărui taine le stâpînește”.

 

Taragotul a fost construit de V. J. Schunda ‘din Budapesta, la sfatul muzicologului Gyula Káldy, în năzuința de a reconstitui și perfecționa vechiul „tárogató”, instrumentul predilect al „kuruților’1, luptătorii principelui Francisc Rákóczi — între care, se știe,” se aflau și numeroși români — din vremea răscoalei din Ungaria și Transilvania împotriva Habsburgilor (1703— 1711). Instrumentul, construit între anii 1894—1896, a fost prezentat la Expoziția universală de la ‘Paris din anul 1900. Ceea ce constructorii lui — care.și-au pus mare nădejde în el — n-au putut niciodată bănui, s-a intîmplat: taragotul șî-a găsit celebritatea în muzica populară românească. L-a preluat în prima decadă •a secolului Luță lovită, un vestit muzicant popular din Banat, găsindu-1 pe potriva caracterului pastural, oarecum nostalgic, al „doinelor” românești ca și a dansurilor din partea locului, adesea extrem, de iuți. Taragotul s-a popularizat repede în întreg Banatul precum și în ținuturile vecine din Transilvania. Dumitru Fărcaș este cel care 1-a introdus în nordul Transilvaniei. Instrumentul continuă să se răspîndească în întreaga Transilvanie ca și în alte ținuturi ale României.

 

Discul de față oferă iubitorilor de cîntec popular un mănunchi de 13 piese : dansuri și cîntece de largă respirație melodică. Intre ele se află un cîntec foarte popular prin anii 1920 în toate provinciile țării (Aseară-n grădină…) și o creație semicultă, un fel de romanță populară (Colo-n munții Țebei…), inspirată de amintirea lui Vasile Ursu Nicola — Horea, conducătorul răscoalei țăranilor români din Transilvania din 1784—1785, poreclit astfel fiindcă „horea”, adică cînta foarte frumos. Inegalabila artă a lui Dumitru Fărcaș își dobîndește prin înregistrările de față un nou atestat pentru eternitate.

Tiberiu Alexandru

 

Born in 1938 in a village from Maramureș district, in northern România, Dumitru Fărcaș began to play, as a child, the traditional shepherd’s flute, but much better than his playfellows. Being remarked during the competitions of young amateur artists, he was advised to study music. At 14 years he began to learn the flute, the oboe and the double-bass at the Music High School in Cluj-Napoca. Later on, beginning with 1962, Dumitru Fărcaș continued his studies at the „Gheorghe Dima’f Conservatory in Cluj-Napoca, graduating in 1967 the class of oboe. Feeling an irresistible attraction towards the Romanian folk music, he learned alone to play the taragot, a folk music instrument from the family of saxophones, with keys similar to those of the oboe. In a short time, Dumitru Fărcaș became a virtuose of the taragot, touring „România and foreign countries together with the „Mărțișorul” Folk Music Orchestra of the Cluj-Napoca University Centre, which he founded when being himself a student and which he leads until now. In 1972 he was awarded the „Collier d’or” at the International Festival in Dijon (France) and the „Disque d’or” of the „Charles Cros” Academy in Paris. • Together with other folk music ensembles, especially with „Leș Virtuoses Roumains” and with the group lead by Panpipe player Radu Simion, he toured many European countries, obtaining every-where eulogistic appreciations from the public and the press. His discography includes records produced in România (Electrecord), France (Deesse), Switzer-land (Cellier) etc.

This new record includes 13 songs and dances of a rich melodic invention, confirming once more the unequalled art of Dumitru Fărcaș.

playlist

taragot

1. Țarină mare
2. Bărbătesc din Apuseni
3. Cîntec bătrînesc din Groși
4. Bărbătesc din Maramureș
5. Țarina de la Ponorel
6. Du-te dor, în munți de piatră
7. Învîrtită din Glod
8. Mărie, ttragă Mărie
9. Joc din Transilvania
10. Mară, pe marginea ta
11. Colo-n munții Țebei
12. Aseară-n grădină
13. Doina „Mînă Gheorghe, boii bine”
14. De sărit din Groși

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Dumitru Fărcaș – Tresors folcloriques roumains (vol. 3)”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *