Fănică Luca ‎– Voci care ne-au încîntat

Disc Vinil » Fănică Luca ‎– Voci care ne-au încîntat

FANICA LUCA

Fănică Luca ‎– Voci care ne-au încîntat

Artist (grup, formaţie etc.):
Fănică Luca
Categorie (gen):
interpreți de odinioară ai muzicii populare românești
Orchestra(e):
Cu acompaniament de orchestră (înregistrări recondiționate)
Casa de discuri:
Electrecord
An:
1969
Cod casa de discuri:
EPD 1232
Ţara:
Romania
Redactor(i) muzical(i):
Tiberiu Alexandru

250 lei

1 în stoc

Descriere Produs

Pe Fănică Luca îl cunoaște o lume întreagă * drept vestit meșter al naiului. Mai putini îl știu în chip de cîntăreț. Explicația e simpla : de mulți ani Panică Luca nu a mai cîntat din gură, iar înregistrările sale pe plăci de gramofon nu și-au mai găsit decît arareori întrebuințare la radio, de cînd cu apariția magnetofonului.
Discul de față își propune pe de o parte să-1 reamintească celor care i-au mai auzit glasul, iar pe de alta parte sa-l înfățișeze drept cîntăret celor care nu 1-au cunoscut astfel. Sarcina a fost înlesnită de faptul că de pe urma lui au rămas cîteva vechi înregistrări remarcabile pe disc, făcute în perioada interbelică. Cîteva din cele mai de seamă, recondiționate, alcătuiesc sumarul discului nostru. Olteanul la drum (3) și Hai pitiș, pitiș, pitiș (4) sînt cele mai vechi, N-am să trăiesc cît pămîntul (1), Pelin beau, pelin mamut: (2) și Inimă cu venin mult (5} au fost înregistrate prin 1933, iar Ursitoare, ursitoare (6) și Mamă, inimă de piatră (7) ceva mai tîrziu. La Ciolpani, la crucea’naltă (8) este cea mai recenta. De la imprimarea ei s-au scurs însă mai bine de trei decenii.

 
Fănică Luca a început prin a învăța să cînte din nai. Nici nu împlinise bine 13 ani și a fost angajat în taraful lui Lache din Găești, vestit tambalagiu și cîntăret al timpului. De la el, Panică a învățat multe cîntece și jocuri : fire ageră și iscoditoare, prindea iute orice cîntare auzea. Faima „lui crește și la 16 ani pleacă pentru prima oară peste hotare, la Izmir și Istanbul, cu orchestra vestitului Carabulea. în tara cîntă in mai multe restaurante din București și de pp litoralul Mării Negre.
După primul război mondial, Fănică Luca a cîntat adesea la microfonul posturilor noastre de radio și a imprimat in mai multe rînduri discuri Glasul sîiu deosebit de mlădios și de expresiv și sunetele limpezi și strălucitoare ale naiului străbat întreaga tară și muit dincolo de frun¬tariile ei. In Varșovia cîntă cu Manole Cîolac, la Paris și la New York cu Grigoraș Dinicu, iar la Londra strălucește în spectacole de mare montare. Doinele, cîntecele, romanțele și jocurile sale încălzesc și însuflețesc inimile : Fănică Luca ajunge unul din cei mai apreciați interpreți ai cîntecului popular românesc.

 
După al doilea război mondial, Fănică Luca, în vîrstă de peste 50 de ani, a încetat să mai cînte din gură. Continuă însă să cînte din nai. Ca solist al orchestrei „Barbu Lăutaru” sau cu alte formații duce faima muzicii noastre populare în lumea întreagă. Cîntă în Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, în Republica Populară Chineză. în Republica Arabă Unită și în alte țări.

 

 

Cîntecele cuprinse în prezentul disc fac parte dintr-un vechi repertoriu lăutăresc. Variante ale unora din ele au fost culese și publicate încă din prima jumătate a veacului trecut. Forma lor, uneori deosebit de amplă, este felurită, iar cromatismele pigmentează melosul multora. Două sînt împodobite cu refrene.
Cîntecul N-am să trăiesc cît pămîntul (1) face parte dintr-o categorie de cîntări aflate sub înrîurirea muzicii răsăritene. Anton Pann, care a pus pe note cîteva în vestitele sale tipărituri, le-a numit „cîntece de mahala”. Mahalaua Bucu¬reștilor pare sa fi fost de altminteri leagănul în care s-au plămădit, încă de pe atunci, asemenea cîntece. Acesta poate fi socotit drept un model de felul .cum interpretarea poate să tălmăcească atît tîlcul poeziei, cît și acela al melodiei. Aceeași ten la, oarecum melancolică, o găsim și în cintecul Pelin beau, pelin mănînc (2). Despre greul vieții vorbesc cîntecele: Inimă cu venra mult (5), Mamă, inimă de piatră (?), Ursitoare, ursitoare (6). Poezia cînteculuî Hai pitiș, pitiș, pilîș (4) cîntă dragostea, care trebuie ocrotită de răuvoitori. Dragostea este și tema cîntecului La Ciolpani, la crucea’naltă (81.

 
Din repertoriul lăutarilor din Muntenia nu poate lipsi vestita ,,Doină a Oltului”, forma profesională a bătrînei noastre doine varianta lui Fănică Luca, Olteanul la drum (3), interpretată in cel mai autentic stil, un text clasic de haiducie se împletește cu o poezie glumeață, inspirată din viața oltenilor pe care nevoile i-au adus în Capitală.

 
Glasul lui Fănică Luca este acompaniat cu discreție și muzicalitate de formații foarte mici, alcătuite doar din trei-patru inși; In două cazuri doar (6 și 7) ni s-a păstrat numele orchestrei : Fănică Bambacea.

 
Personalitate artistică proeminentă, Fănică Luca și-a făurit un stil personal atît în mînuirea naiului cît și în maniera cîntării. Știa de minune să-și mlădieze glasul, pe care-1 folosea adesea în registrul înalt, în falset. Dicțiunea îi era perfectă, iar frazarea meșteșugită. Cu o rară sensibilitate își punea toate resursele în slujba interpretării. Prin cîntecele cărora le-a dat viață, Fănică Luca s-a ridicat în fruntea tuturor lăutarilor din orașele României, al căror glas ni-1 amintesc vechile plăci de patefon.

 

TIBERIU   ALEXANDRU

 

Connu surtout comme célèbre interprète de la Flute de Pan, Fănică Luca a été cependant aussi un excellent chanteur. En cette qualité, il a enregistré plusieurs disques pendant la période entre les deux guerres mondiales. Plus trad, Fănică Luca a renoncé au chant, continuant a se manifester comme virtuose de la Flute de Pan. Peu â peu, ses nombreux admirateurs ont oublié sa belle voix, si souple, qu’il utilisait souvent dans le registre de tête. Mais les anciens disques, réalisés pour la plupart en 1933, sont restés pour porter témoignage du chanteur si sensible d’autrefois, au style tellement personnel. dont les interprétations du folklore citadin — pratique par les ménétriers professionnels — constituent un modéle du genre.

 

Huit de ces anciens enregistrements, considérés les meilleurs du point de vue technique et les plus intéressants, en ce qui concerne le répertoire et l’interprétation, ont été recondi-tionnés en vue de leur réédition sur disques microsillon. Trois de ces enregistrements. (les numéros l, 2 et 5) proviennent de l’année 1933; deux autres (3 et 4) sont plus anciens, trois (6, 7 et 8) plus récents, dépassant quand même l’âge de trente ans’ Ensemble, ils offrent une image saisissante de ce que fut jadis le grand chanteur folklorique Fănică Luca.

Opinii

Nu există încă recenzii.

Be the first to review “Fănică Luca ‎– Voci care ne-au încîntat”