Descriere

S-a născut la 12 decembrie 1917, în orășelul Hoboken, din statul New Jersey. În 1977, deci, Frank Sinatra, unul dintre cei mai importanți artiști contemporani, împlinește 60 de anii Discul de față, așadar, se constituie, într-un fel, ca un omagiu adus de Electrecord la un jubileu.

De fapt, despre Sinatra a început cu adevărat să se vorbească in 1942, cînd cînta alături de orchestra lui Tommy Dorsey. Ce se întîmplase pînă atunci? Frankie absolvise Demarest High School, unde cinta. uneori, la reuniunile elevilor, in 1939, s-a angajat la ziarul „Observer” din New Jersey, dar, după 3 ani, îl ascultă pe Bing Crosby într-un concert și hotărirea sa este luată: va părăsi ziarul pentru a se dedica carierei de cîntăreț împreună cu trei instrumentiști, alcătuiește grupul „Hoboken Four”, care cucerește, în 1937, premiul l la un mare concurs deschis amatorilor, „The Major Bowes Original Amateur Hour”. După ce cînta în mai multe emisiuni de Radio, este angajat la localul „Rustic Cabin” din Tecneck — nu numai în calitate de cîntăreț, ci și de … ospătar-șef! Era primul contract al lui Sinatra: 50 de dolari pe săptămină . . . Aici îl ascultă, in 1939, Harry James, care îi oferă un contract pe 2 ani. Peste puțin timp, insă, norocul ii surîde din nou: binecunoscutul Tommy Dorsey asculta la Radio un disc al orchestrei lui James și este impre¬sionat de calitățile solistului vocal, pe care nu intîrzie să-l angajeze. Alături de Dorsey, Sinaîra a înregistrat multe discuri de succes, dintre care aș aminti doar „Night and Day”, ,,This Love of Mine”, „l’ll Never Smile Again”. De notat că Sinatra, în această perioadă, își perfecțio¬nează tehnica vocală, in 1942 îl părăsește pe Dorsey, iar in 1943 apare, ca actor, in filmul „Higher and Higher”. — primul din lunga serie a unor filme artistice, care îl vor consacra și ca vedetă a marelui ecran.

De-a lungul deceniilor, s-au schimbat multe stiluri in muzica ușoară, dar discurile lui Sinatra au fost, aproape întotdeauna, ,,best-seller”-uri. Și aceasta pentru că, așa cum scria nu demult revista britanică „Music Week”, Sinatra rămîne, chiar și în anii autumnali ai carierei sale. inter¬pretul ideal al unor anume tipuri de cîntece, piese „standard”, mereu proaspete și consistente, asociate, de-acum, multe din ele, cu numele său. În cazul acestui gen de cîntece, prezente și pe acest disc, toți cei care le abordează trebuie să sufere comparația cu Sinatra. Nu demult, o altă publicație de specialitate. „New Musical Express”, comenta elo¬gios concertul susținut de Sinatra la Royal Albert Hali din Londra: „In semn de respect, spectatorii s-au ridicat in picioare la intrarea sa in sală, și au izbucnit in ovații la punctul culminant al recitalului său de 2 ore, in care i-a contrazis pe cei care preziceau ofilirea vocii sale . . . Superlativele sînt pur si simplu incapabile să descrie acest star pur, a cărui clasă e fără pereche”.

Frank Sinatra a editat cel puțin o jumătate de duzină de albume, pe care oricine le-ar putea include în rîndul celor mai bune discuri pe care le-a ascultat. Într-o manieră unică, el recreează cîntece devenite clasice, acele „standard” de care aminteam. Astfel, albumul de față include trei compoziții ale lui Richard Charles Rodgers, compozitorul care. împreună cu colaboratorii săi, textierii Lorenz Hart și Oscar Hammerstein II, a influențat in mod decisiv teatrul muzical american, intr-o acti¬vitate de mai bine de 40 de ani, Rodgers a fost recompensat cu două premii Pulitzer, cu un premiu al Academiei. Intre marile succese ale sale, lansate pe Broadway, se numără și „Lover” (începutul anilor 30). Un alt „standard” celebru este „It’s Only a Paper Moon” (muzica: Harold Arlen, textul: E. Y. Harburg), distins cu premiul Academiei pen¬tru cel mai bun cîntec al anului 1939. Acest cintec al lui Arlen (pseudo¬nimul lui Hyman Arluck) a făcut parte inițial din banda sonoră a unui •film de asemenea celebru, „The Wizard of Oz” (cu Judy Garland). Mai puțin cunoscut astăzi, Walter Donaldson (1893—1947) a fost unul din compozitorii cei mai prolifici și de succes din vremea sa, intre melodiile sale notorii numărîndu-se și cea care dă titlul acestui disc. ,,My Blue Heaven” (din 1927). După o compoziție a cuplului Gamble-Huff (care a înzestrat genul „Rhythm and Blues” cu zeci de piese de referință), putem asculta o compoziție a celui care a fost denumit „un erou al comediei muzicale”: Cole Porter (1893-1964). Piesa „You Do Something Ta Me” (scrisă in 1929, cind Porter avea 36 de ani) a făcut parte din primul musteai de mare succes pe Broadway al compozitorului, „Fifty Million Frenchmen”. Despre Irving Berlin, compozitorul Jerome Kern spu¬nea: „Berlin nu are un loc în muzica americană; el este muzica ame¬ricană”. Berlin semnează pe discul de față piesa ,,Blue Skies”, în timp ce Jerome Kern (1885-1945), un alt nume de aur al comediei muzicale, este prezent cu cîntecul ,,The Song îs You”. O altă melodie distinsă cu premiul Academiei (pentru cel mai bun cîntec al anului 1934) este „The Continental”, aparţinind lui Con Conrad (1891-1938). Această me¬lodie a făcut parte din banda sonoră a filmului „The Gay Divorcee”, în sfîrşit, ,,When You’re Smiling” de Fischer completează seria acestor 12 cîntece „standard”, care își află în Frank Sinatra interpretul ideal.

OCTAVIAN URSULESCU

He is born on December 12, 1917, in Hoboken, New-York, Thus in 1977, Frank Sinatra, one of the greatest contemporary artists, will already be 60! Therefore one can say that this record is really a jubilee one, being in fact a homage rendered to him by the Electrecord Recording Company.

People have become aware of Sinatra’s existence even as early as 1942, when his singing was backed by the accompaniment of Tommy Dorsey’s bond. But what had he previously been doing? In the early ‘thirties, young Frankie had graduated from Demarest High School, where he sang, at times, at the pupils’gatherings. In 1933 he tried to become a journalist and eventually went into service a t The Observer in New Jersey. However, three years later, he happened to hear Bing Crosby singing in a concert and he made up his mind to give up his job a t the newspaper and to take up a singer’s career. Together with three instru¬mentalists, he set up the group „Hoboken Four”; they succeeded even in winning, in 1937, the first prize at an „open” amateur contest, „The Major Bowes Original Amateur Hour”. After he sang in several broad-casts, he was given an appointment at the pub „Rustic Cabin” in Teaneck — here he was both singer and . . . chief waiter! It was Sinatra’s first contract — 50 dollars a week. Here he was heard in 1939 by Harry James, who offered him another contract for two years. But in no time Fortune smiled again upon him: the well-known Tommy Dorsey having heard a broadcasted record of James’s band, was so highly im-pressed by the qualities of Sinatra’s voice, that he gave him an appointment at once. Their cooperation resulted also in several most successful records, such as „Night and Day”, ,,This Love of Mine”, ,,1’M N ever Smile Again”. One is to take into account, too, that it was during that period that Sinatra greatly improved his vocal technique.
Having left in 1942 Dorsey’s band, he took up also a film actor’s career; „Higher and Higher” was the first title in the long series of feature films that resulted in making him become also a most well-known film star.

Although the decades that have elapsed since have given birth and at the same time have changed a lot of singing styles, most of Sinatra’s records nevertheless maintained themselves among the „best-sellers”. A most recent explanation has been given in this respect by the British journal, Music Week; though now he is in the autumn of his career, Sinatra has nevertheless remained indeed the most perfect interpreter of certain ..standard” songs, always most fresh and genuinely impressive, out of which a lot have already clung ,,forever” to his voice and name; from now on, when somebody tries to approach this repertoire, he most take into account also the fact he is to be always compared with Sinatra. Some of these songs are to be found on this record, too. Not long ago, another musical journal, New musical Express has praised Sinatra’s concert performed in the Royal Albert Hali in London, as follows: „From the moment they unanimously rose to their feet as he entered until the standing ovation he received at the climax this was a momentous occasion (…) Superlatives are genuinely redundant in describing a show of this sheer style and matchless class (…)”

Frank Sinatra’s records have been gathered in about half a dozen albums; they rank indeed among the best records one has ever heard. He re-creates, in a really unique manner, songs that have already be¬come ,,classic”, i.e. „standard” ones. The present record comprises three such works by Richard Charles Rodgers, a composer who succeeded, with the help and the collaboration of his librettists, Lorenz Hart and Oscar Hammerstein II, in exerting a decisive influence upon the Ameri¬can musical-theatrical performances. During his activity, that lasted for more than 40 years, he was awarded twice a Pulitzer Prize and once on Academy Prize. One of his biggest Broadway successes, is Lover (written in the early ‘thirties). Another celebrated „standard” song is It’s Only a Paper Moon music by Harold Arlen, words by E. Y. Harburg) it has got the Academy Prize for the best song in 1939. This song, by Arlen (the pen name of Hyman Arluck), has been formerly included in the no-less-famous film The Wizard of Oz (whose „star” bears the name of Judy Garland) .Though less known today, Walter Donaldson (1893—1947) ranked among the most prolific and successful composers of his time; one of his most renowned tunes is My Blue Heaven (written in 1927), whose title has been given to the whole record. After another melody by the pair Gamble — Huff (ta whose pen are due tens and tens of songs most characteristic of the „Rhythm and Blues” genre),one is to hear a tune by Cole Porter (1893—1964), ,,the hero of the musical comedy”, as he has been most justly called; the song, You Do Something To Me (written in 1929, when Porter was 36), is included in the first big Broadway success of the composer, the musical comedy Fifty Million Frenchmen. Irving Berlin is the author of Blue Skies that follows on the record; another representative of the „Golden Age” of the musical co¬medy, Jerome Kern, has shown him as not having any definite place oi his own in the American music, as he is really (embodying) the whole American music as such. Jerome Kern (1885—1945), in his turn, has one of his most fluent tunes recorded here, too, The Song is You. A song by Con Conrad (1891—1938), The Continental, comes next; it has got the Academy Prize for the best song in 1934 and is included in the film The Gay Divorcee. The record comes to an end with When You’re Smiling by Fischer; it closes most happily this series of 12 „standard” songs, whose most perfect interpreter will be forever called Frank Sinatra.

English version by Constantin Stihi-Boos