Descriere

Ion Dolănescu a cucerit inimile iubitorilor de cîntec popular românesc prin frumusețea doinelor, baladelor, cîntecelor tărăgănate si cîntecelor de joc sau în mișcare de joc, pe care le însuflețește cu glasul său plăcut și nespus de mlădios, filtrîndu-le si cizelîndu-le fără contenire printr-o fericită sensibilitate artistică, printr-o puternică trăire interioară. Este remarcabilă migala cu care dăltuieste fiecare întorsătură melodică, fiecare crîmpei de ritm, fiecare stih. în procesul pururea viu al interpretării, sincer si subtil – de netăgăduită autenticitate – el mînuieste cu mare meșteșug si înlesnire toate procedeele proprii creației populare, relevînd valorile și înțelesurile pe care acestea le cuprind. Străduințele sale de a-si primeni, îmbogăți si diversifica fără preget repertoriul, abordînd și unele genuri rare, pe nedrept date uitării, ca bunăoară baladele, scoțînd la lumină și repunînd în circulație nestemate ale geniului ropular, sînt mai mult decît lăudabile. Cîntecele pe care ni le împărtășește, cu dăruirea artistului autentic, sînt totodată răsunet al vremilor de demult și glas răspicat al zilelor de azi. ”

 

Ion Dolănescu a văzut lumina zilei în satul Perșinari din județul Dîmbovița, aflat pe Valea Dîmboviței, la miazăzi de Tîrgoviște, într-un ținut cu pajiști și dealuri domoale, învesmîntate cu ogoare și livezi. Părinții săi, Vasile si Gherghina, născută Catrina, de fel din Cazaci, sat megieș, s-au dove dit mari iubitori de cîntec. De la ei a auzit Ion, încă fraged copil, cele dintîi cîntece si de la ei-în-deosebi de la maică-sa – le-a deprins, fără sâ-si dea seama, pe cele dintîi. A învățat să cînte așa cum a învățat să vorbească. Cîntă, după spusele sale, „de cînd se știe”.

 

Idolul adolescenței sale a fost Măria Lătârețu. Ti învăța cînteceie si se străduia să-i copieze cît mai fidel stilul de interpretare. De atunci purcede dragostea lui Ion Dolătirscu pentru cîntecul olte¬nesc. Credincios venerației ..sale pentru cea mai de-săvîrșită interpretă a folclorului muzical gorjenesc din vremea ei, îi popularizează și azi cînteceie și îi cultivă, ori de cîte ori poate, memoria. Gorjule, e primăvară, / Păsărelele-ți vin iară, / îți vin păsă¬relele / Și privighetorile, / Numai una nu mai vine, / Care te cînta pe tine! Cu această impresionantă poezie a înțeles Ion Dolănescu să cinstească, nu demult, memoria Măriei Lătârefu, în cadrul unui prestigios festival folcloric desfășurat în inima Olteniei.

 

A debutat în anul 1960, la Tîrgoviște, alături de Măria Tănase, într-un spectacol al Orchestrei de muzică populară „Chindia” din localitate. Măria Tănase i-a fost povățuitoare de nădejde. L-a învă¬țat să caute înainte de toate să fie el însuși, apoi cum să se miște pe scenă, cum să mulțumească pu¬blicului si cîte altele. Cît timp a urmat cursurile li¬ceului, a cîntat în cadrul Casei de cultură, apoi la Ansamblul „Ciocîrlia”, unde s-a bucurat de la bun început de prețuire, îndrăgit de iubitorii de cîntec popular. A mai cîntat în Ansamblul C.C.S., în An¬samblul „Doina” al Armatei si în Ansamblul U.T.C. A cîntat în nenumărate turnee artistice în țară și peste hotare: în Bulgaria, Austria, Republica De¬mocrată Germană, Canada și Statele Unite ale Americii.

 

 

A cîntat pentru prima dată la radio în anul 1966. Primele înregistrări pe disc le-a făcut în 1969. Au urmat multe altele. Cel de față este cel de-al 21-lea disc al său.
Discul de față cuprinde un ales mănunchi de 16 piese din bogatul repertoriu al lui Ion Dolănescu. Mai toate sînt cîntece de stil nou, în ritm si mișcare regulate, cu acompaniamente de horă și de sîrbă. Unele sînt jocuri propriu-zise, ca bunăoară Fir-a naibilor de minte (7), o frumoasă si vestită sîrbâ gorjenească, proaspăt „ieșită” prin anii 1936-1937, larg popularizată de Marina Zlătaru din Bîrsești, județul Gorj, la radio și printr-un disc „Odeon”, pe care I-a înregistrat în septem¬brie 1937. Merită apoi relevată o interesantă „dra¬goste”, cîntare de largă respirație, tipică îndeobște Munteniei: Hai cu neică în chirie (6). Acompania¬mentul îi împrumută, însă, mișcare și caracter de joc.

 

 

În fine, nu putem trece cu vederea Lie, ciocîrlie (5), unul din cele mai inspirate cîntece lirico-epice din folclorul nostru. L-a popularizat, cu ani în urmă, Măria Lătărețu.

 

Melodiile sînt care de care mai frumoase și poeziile asijderea. Reținem dintr-un minunat cîn¬tec de dragoste, Cît ești, mîndră, de frumoasă (3), următoarele stihuri: Face-te-ai o fluierea, / Mîndro, la gurița mea. / Eu m-aș face de-un doinaș / Să cînt ziua pe imas. / Ziua să te port la brîu, / Noap-tea-n brațe să te țiu; / Ziua să doinesc cu tine, / Noaptea să te țin cu mine.

TIBERIU ALEXANDRU