Ludovic Spiess – Arii din opere

Disc Vinil » Ludovic Spiess – Arii din opere

LUDOVIC SPIESS ARII DIN OPERE

Ludovic Spiess – Arii din opere

Artist (grup, formaţie etc.):
Ludovic Spiess
Categorie (gen):
muzică clasică
Orchestra(e):
Orchestra Operei Române din Bucureşti (1,2,3,4, 5,6,8), Corul Operei Române (4, 5, 6), Orchestra de studio a Radioteleviziunii (7), Orchestra simfonică şi Corul Radioteleviziunii (9)
Dirijor:
Kurt Adler, Carol Litvin, Stelian Olariu, Constantin Petrovici
Casa de discuri:
Electrecord
Cod casa de discuri:
STM-ECE 0823
Ţara:
Romania
Redactor(i) muzical(i):
Ana Frost
Maestru(i) de sunet:
ing. Ben Bernfeld

400 lei

1 în stoc

Descriere Produs

Dacă gloria este cununa pe care artistul interpret doreşte să o aşeze pe fruntea ca­rierei sale, Ludovic Spiess a cîştigat-o de mult, instalîndu-se pe un loc de merit în viaţa muzica­lă internaţională. In lumea operei, astăzi mai hărţuită şi mai strălucitoare decît oricînd, pre­zenţa unor vedete de prim rang menţine şi de­monstrează vitalitatea genului cu argumentele hotărîtoare ale succesului consecvent. Drumul în artă al lui Ludovic Spiess e relativ scurt : el se desfăşoară pe parcursul a nu mai mult de un deceniu de la debutul său pe scena Operei din Bucureşti (4 noiembrie 1946 în „Rigoletto” de Verdi, – Ducele de Mantua). Acest prim con­tact cu fidelii teatrului liric, obişnuiţi să aplaude voci de elită pe prima scenă a ţării, avea loc la numai o lună după ce dobîndise importantul „Grand Prix” la Concursul internaţional de canto de la Toulouse — ediţia a Xl-a.

Tînărul artist, născut în anul 1938 în oraşul Cluj, şi-a început ucenicia ca interpret amator, dovedindu-se curînd un talent excepţional; după un studiu sistematic şi riguros, a devenit solist al Teatrului Muzical din Braşov şi mai tîrziu al Teatrului de Operetă din Bucureşti. Numele său începuse să circule printre acele hărăzite unui viitor excepţional, astfel că importantul premiu internaţional, ca şi succesul debutului la Opera Română, confirmau speranţe mai vechi, des-chizînd în acelaşi timp perspective carierei pe care o admirăm astăzi. Extragem comentariul cel mai succint si clarvăzător din articolul cunoscu­tului critic muzical francez Clarendon : „Ludovic Spiess este un tenor fără mulţi rivali” (,,Le Figaro”).

Prin ce se distinge acest cîntăreţ, invitat astăzi de către marile teatre lirice din lume („Staats-oper” din Viena, „Teatro alia Scala” din Milano, „Covent Garden” din Londra, „Metropolitan Opera House” din New York etc.)? Un glas de amploare, susţinut şi neezitant, un timbru speci­fic, remarcabilă armonie în parcurgerea egală a tuturor registrelor.

Sensibil, dotat cu multiple însuşiri actoriceşti, Ludovic Spiess reuşeşte să creeze personaje, caractere, psihologii diferenţiate ; în aceeaşi măsură el este maleabil în intuirea stilurilor muzicale, a diversităţii de maniere proprii tea­trului liric, dar şi repertoriului mare de concert. : In Verdi, Puccini, Leoncavallo, întîlneşte marea linie a bel-canto-ului italian ; în Mozart, Beet-hoven şi Wagner surprinde .declamaţia tipică tradiţiei germane ; nu-i este incomodă nici tre­cerea la Musorgski (a realizat, în urma succesului de la Festivalul anual din Salzburg — 1967, sub bagheta lui Herbert von Karajan, alături de N. Ghiaurov şi Sena Jurinac, o imprimare pe disc a operei „Boris Godunov” – rolul Falsul Dmitri).

Ludovic Spiess izbuteşte să atingă autenticul în expresie, cu mijloace simple şi o naturaleţe seducătoare. Trăirea unui personaj este promptă şi totodată subtilă, lipsită de manierism şi super­ficialitate ; interpretările sale au totdeauna o ardoare juvenilă, dar şi gravitatea matură a unui mod lucid de a gîndi muzica şi drama.

Discul acesta îl prezintă pe Ludovic Spiess în cîteva ipostaze caracteristice ale repertoriului său de operă ; ele sînt în acelaşi timp pagini de mare popularitate ale genului. Din Puccini el interpre­tează momentele de maximă expresivitate ale unor roluri definitorii. In „Boema”, aria lui Rodolfo din actul l ; în „Tosca”, a doua arie a lui Cava-radossi din actul III ; Pinkerton, în „Madame Butterfly” (actul III) şi acea superbă elegie noc­turnă, întovărăşită de imprecaţiile lirice ale corului, care este aria lui Calaf din „Turandot” (actul III). Spiess este excelent în rolurile cele mai, desăvîrşite din repertoriul verdian ; Don Carlos, Radames („Aida”) şi Othello. Discul prezintă însă o selecţie din alte etape de creaţie ale maes­trului „Trubadurul” (aria lui Manrico – act. III), „Bal mascat” (aria lui Don Alvaro) şi „Forţa destinului” (act III — Riccardo). Menţionăm şi aria lui Florestan din „Fidelio” de Beethoven, rol pentru care Ludovic Spiess a fost invitat la Opera din Viena şi la Roma, în cadrul festivităţilor anului Beethoven, pentru un spectacol festiv sub ba­gheta lui Leonard Bernstein (1970). în fine, aria lui Samson, superbă plîngere a celui ce părea înfrînt („Samson şi Dalila” de Saint-Saens).

Stilul italian, nuanţele sensibil diferite ale lirismului german şi curgerea specifică a melo-dismului francez sînt astfel îmbinate într-un ansamblu care-l reprezintă pe renumitul artist român.

ADA BRUMARU

Wenn der Ruhm die Kronung ist, die der darstellende Kunstler als Glanzpunkt seiner Laufbahn ersehnt, dann hat Ludovic Spiess, der einen Ehrenplatz im interna-tionalen Musikleben einnimmt, diese Hohe schon lângst erreicht. In der Welt der Oper, die heute umstrittener und zugleich strahlender denn je ist, bewahrt und beweist das Vorhandensein erstrangiger Buhnensterne die Vitalität dieses Genres mit auf Erfolg beruhenden, ausschlaggeben-den Argumenten. Der Weg, den Ludovic Spiess in seiner Kunst zuruckgelegt hat, ist verhältnismäBig kurz. Seit seinem ersten Auftreten auf der Buhne des Bukarester Theaters (am 4. November 1964 in ,,Rigoletto” von Verdi als Herzog von Mantua) ist nicht mehr als ein knappes Jahrzehnt vergangen. Dieser erste Kontakt mit den Getreuen des lyrischen Theaters, die gewohnt waren auserlesenen Stim-men auf der ersten Buhne des Landes Beifall zu zollen, fand bloB einen Monat später statt, nachdem er den „Grand Prix” in Toulouse bei dem 11-ten internationalen Gesangs-Wettbewerb gewonnen hatte.

Der junge Kunstler, im jahre 1938 in der Staclt Cluj geboren, begann seine Lehrlingszeit als Laiendarsteller, wobei er sich aber bald als ganz auBergewohnliches Talent bewies. Nach einem systematischen, grundlichen Studium wurde er Solist im „Teatrul Muzical” in Braşov und später im Operettentheater in Bukarest. Sein Name begann in Umlauf zu kommen ; män rechnete ihn zu den Kunstlern, denen eine groBe Zukunft vorausgesagt wurde. Die Bedeutung einer internationalen Prämie und der Erfolg bei seinem ersten Auftreten in der Bukarester Oper bestätigten lang gehegte Hoffnungen und eroffneten gleichzeitig Perspektiven einer Laufbahn, die wir heuta bewundern. Wir greifen den prägnantesten und scharfisch-tigsten Kommentar aus einem Artikel des bekannten franzosichen Musikkritikers Clarendon heraus : Ludovic Spiess ist ein Tenor, der nicht viele Rivalen hat” (,,Le Figaro” – 24. Mai 1966).

Wodurch zeichnet sich dieser Sänger aus, der heute von den groBten lyrischen Theatern der Welt eingeladen wird ? (von der Staatsoper in Wien, dem Teatro alia Scala in Mailand, Covent Garden in London, dem Metropolitan Opera House in New York u.s.w.). Durch die Klangfulle seiner Stimme, die stetig und nie schwankend ist, eine ganz eigene Klangfarbe besitzt und eine bemerkenswerte Harmonie in allen Stimmlagen aufweist.

Feinfiihlig, schauspielerisch vielseitig begabt, gelingt es Ludovic Spiess psychologisch differenzierte Personlichkeiten und Charaktere zu schaffen ; im selben Mafie paBt er sich intuitiv musikalischen Stilarten an, der Vielfältigkeit der Ausführungsart, die dem lyrischen Theater eigen ist, aber auch dem grofien Konzert-Repertoire. In den Werken Verdis, Puccinis und Leoncavallos begegnet er der groBen Linie des italienischen Bel-Canto ; er überrascht uns bei Mozart, Beethoven und Wagner durch seinen Vortrag, der typisch fur die deutsche Uberlieferung ist. Dabei falit ihm der Obergang zu Musorgski gar nich schwer (nach seinem Erfolg bei den Festspielen in Salzburg 1967 erzielte er unter der Stabfuhrung Herbert von Karajans neben N.

Ghiaurov und Sena Jurinac die viei gepnesene Schallplat-tenaufnahme der Oper „Boris Godunov” in der Rolle das falschen Dmitri). Mit bezaubernder Natürlichkeit und ganz einfachen Mitteln gelingt es Ludovic Spiess seinem Ausdruck Unver-fälschtheit zu verleihen. Die Personen, die er darzustellen hat, erfaBt er rasch und voii Einfuhlungsgabe, frei von Manierismus und Oberflächlichkeit ; ssina Interpretationen haben immer jugendliches Feuer, aber auch den reifen Ernst und die Besonnenheit Musik und Drama gedanklich zu erfassen.

Diese Schallpiatte stellt Ludovic Spiess in einigen charak-teristischen Erscheinungsformen seines Opernrepertoires dar. Sie tragen auch sehr viei zur Popularität dieser Art bei. Von Puccini bringt Spiess Momente grofiter Ausdruckskraft in einigen prominenten Rollen. In der „Boheme” die Arie des Rodolfo im ersten Akt ; in ,,Tosca” die zweite Arie des Cavaradossi aus dem dritten Akt ; Pinkerton in „Madama Butterfly” (im dritten Akt) ; und jene ungewohnlich schone nächtliche Elegie, von den lyrischen VerwiJnschungen des Chors begleitet, welches die Arie des Calaf aus „Turandot” ist (im dritten Akt). Spiess ist ausgezeichnet in Verdis vir-tuosesten Rollen : in Don Carlos, Radames („Aida”) und Othello. Die platte bringt iedoch eine Auswahl anderer Schopfungsetappen des Meisters : „Der Troubadour” (Arie des Manrico – im dritten Akt). „Maskenball” (Barcarole -Arie des Don Alvaro) und „Macht des Schicksals” (Akt III -Riccardo). Wir erwähnen noch die Arie des Florestan aus „Fidelio” von Beethoven; eigens dieser Rolle wegen wurde Spiess anläOlich cler Beethoven-Feier zu einem Festspiel unter der Stabführung Leonard Bernsteins (1970) in die Opernnhäuser von Wien und Rom eingeladen. Endlich Samsons Arie, die ergreifende Klage des Mannes, der sich besiegt wähnte („Samson und Dalila” von Saint-Saens —dritter Akt).

Der italienische Stil, die feinsinnig differenzierten Abtönungen des deutschen Lyrismus und das der französischen Melodik eigene Dahinströmen, sind so zu einem Ganzen zusammengefügt, das den berühmten rumänischen Kunstler repräsentiert.

ADA BRUMARU

Whether glory is the crown an artist wishes ta put on the forehead of his career, Ludovic Spiess has indeed won it since long, installing himself on a place of honour in the internaţional musical life. On the opera-stages, nowadays more dazzling and teasing than ever, the presence of a first rank star maintains and proves the vitality of the respective genre, by conclusive arguments. Ludovic Spiess development in the field of the opera is relatively short : it covers not more than ten years since his debut on the opera stage in Bucharest (on the 4-th November 1964 in „Rigoletto” by Verdi – Duke of Man-tua). The first contact with the faithful opera-fans, accus-tomed to applaud first-class voices on the main lyrical stage of our country, took place a month after his winning of the famous „Grand Prix” at the International Competition of Vocal Music at Toulouse-the 11-th edition.

The young artist born in 1938 in Cluj, began his apprenticeship as an amateur interpreter, showing an excepţional talent ; after a hard and methodical study, he became a soloist of the Musical Theatre at Braşov and later of the Operetta Theatre in Bucharest. His name began to circulate among those meant to an exceptional future, so that the famous internaţional prize, as well as the successful debut at the Bucharest Opera, confirmed older hopes, at the same time paving the way for the career we admire now. There follows below the most clear-sighted and concise commentary from an article written by the well-known French musical critic, Claren-don : „Ludovic Spiess is a tenor without many rivals” (Le Figaro, 24-th May 1966).

Let us see what marks aut this singer invited today by the most famous lyrical stages in the world (Staatsoper in Vienna, Teatro alia Scala in Milano, Covent Garden in London and Metropolitan Opera House in New-York) : a voice of amplitude, unfaltering and sustained, a charac-teristic timbre, remarkable harmony in equally covering all the registers.

Sensitive, endowed with multiple theatrical qualities, Ludovic Spiess succeeds in creating personages, characters, diverse psychologies ; at the same time he can approach any musical style, the variety of manners specific to the lyrical theatre, as well as the large repertoire of concert music. In Verdi, Puccini, Leoncavallo, he meets with the great range of the Italian belcanto ; in Mozart, Beethoven and Wagner, he has to deal with the typical declamation of the German tradition. Even to pass to Musorgski is not *inconvenient to him (he made, after having a splendid success at the annual festival at Salzburg — with H. von Karajan as conductor, with Ghiaurov and Sena Jurinac as his partners —, a highly praised rendition of „Boris Godunov” — he was to play the part of the False Dmitri). Ludovic Spiess is successful in attaining the authentic in expression by genuine means and a charming natu-ralness. When he personifies a certain character, his style of acting is prompt and subtle, devoid of affectedness and superficiality ; his interpretations have always both a youthful ardour and the mature soberness of a lucid way of thinking music and drama.

This record presents Ludovic Spiess in several hypos-tases, characteristic to his repertoire of opera music ; there are also musical pages of wide popularity, that belong to this musical genre. From Puccini, he performs moments of extreme expressiveness of the defining roles : in „La Boheme”, Rodolfo’s aria, act one, in „Tosca”, Cavaradassi’s second aria, act three, Pinkerton in „Madame Butterfly” (act three) and that splendid noctur-nal elegy accompanied by the lyrical imprecations of the chorus, which is Calaf’s aria in „Turandot”, act three. Ludovic Spiess is quite marvellous in the most consummate roles of Verdi’s operas : Don Carlo, Radames („Aida”) and Othello. This record presents but a selection out of the Italian master’s other periods of creation : „Trovatore”, „Un ballo in maschera” and „La forza del destino”. Mention is to be made also of Florestan’s aria from „Fidelio” by Beethoven, a part for which Ludovic Spiess was specially invited by the Opera Houses of Vienna and Rome, on behalf of the „Beethoven Year”, for a festive concert with Leonard Bernstein as conductor (1970), At last. Samson’s aria, a superb complaint of the appa-rently defeated hero („Samson et Dalila” by Saint-Saens, act three).

The Italian style, the different shades of the German lyrism and the specific flow of the French melody are thus blended in a whole that gives a complete expres­sion of the personality of the renowned Romanian singer.

ADA  BRUMARU

 

,,UN BALLO IN MASCHERA”

(Teatro di San Carlo, Napoli)

Ludovic Spiess e stato un Riccardo centratissimo, per la ge-nerositâ dei suoi squillanti mezzi vocali e per la stilizzata penetrazione nel difficile personaggio.

Corriere di Napoli”

Ludovic Spiess erklomm an diesem gluckgesegneten Abend den Rang der Weltbesten, ein Meist=r des Legato, gleich hinreis-send in schmelzreichen Pianophrasen wie in seiner leuchtenden Fortehâhe. Er verlieh rein gesanglich Richard unverwechselbares Profii, er machte die verzehrende Leidenschaft der grossen Liebe glaubhoft, wie den Leichtsinn. Dank ihm wurde wieder einmal menschlichs  Stimme  Zentrum der  Oper.

Express”, Wien

„TURANDOT” (Teatro alia Scala, Milano)

El  tenor Ludovic Spiess tiene  presencia fisica  imp de  hermoso  color  y  evidente  facrlidad .de  emision. algo liviano y claro.

Clarin”, Buonos Aires

The evening best singing come from Spiess os the unknown prince. He has an ample, resonant tenor with good ring at the top. And he is musical enough to come up with some striking soft  passagcs.

,,Los Angeles Herald Examiner”

,,TOSCA” (San Francisco Opera)

Spiess’voice was unfailingly magnificent. The beauty, graceful phrasing and Italian emotion in it were especially touching in hist last-act ario and duet with Tosca.

San Francisco Examiner”

Der 2 Akt machte deutlich, dass Ludovic Spiess   (Cavaradossi) nicht    bloss    ein    überragender    Sänger    des    italienischen    Fachs :   ist   —   das   hauchzarte   piano   weist   ihn   als   internalionalen   Spitzentenor   aus      sondern   auch   ein   intuitiver   Darsteller.   Wenn   er  durch    das    Zimmer    Scarpias    abgeführt    wird,    knistert    es    vor    Spannung.

Tageszeitung”, München

„IL TROVATORE“ (Wurttembergische Staatsoper, Stuttgart)

. . .II suo canto e sempre limpida, sicuro, ed ii fraseggio perfetto.

Corriere di Napoli”

Un protagonista di alto livello per le straordinarie qualitâ, canare. Voce plastica, Umbro puro, modulazioni finissime dalie miile colorazioni, superba nell’ascesa al famoso ..do” di „quella pira”.

„Corriere Internazionale del Teatro”, Milano

FIDELIO” (Teatro di San Carlo, Napoli)

Abbiamo avuto ii privilegia di riascoltare, nella parte di Fforeston, ii tenore Ludovic Spiess, che ha reso le piu fuggevoli risonanze emotive del personaggio, da lui esplorato nel’e recon-dite pieghe psicologiche mediante ii prezioso e duttliss’ma strumento vocale, che si piega ai segreti del canto e s’illumina sapratutto delle emozioni delicate, delle trepide ansie, delle chiuse disperazioni.

„II Mattino”, Napoli

„BOHEME”

(Bayrische Staatsoper, Munchen)

Sein Rudolph erfullt darstcllerisch und in der musilcalisch — gesanglichen Durchleuchtung alle Erwartungen, die wir an den Helden in der bitter-sussen Geschichte von der Llebe Mimis stellen. . . Alle Stationen der Beseligung und des tiefen Leides sind in seiner Stimme prâsent und in dem grossartig gebândigten Ausdruck seines unglaublich modullerlen Tenors, der alle Nuancen betorender Planolyrik bis zum vollen Ausdruck italienischen Heldentimbres besitzt.

Stuttgarter Zeitung”

Ludovic Spiess ist einer der seltenen Tenore, die gewaltiges Volumen mit zartem Schmelz vereinen, verfuhrerisch sâuseln und applaustreibend schmettern. Er kann locker-leicht ansetzen und italienisch schluchzen, jeden gewiinschten Ausdruck der Stimme abverlangen.

„Suddeutsche Zeitung”, Munchen

playlist

Puccini
1. BOEMA: „Che gelida manina”
2. TOSCA: „E lucevan le stelle”
3. MADAMABUTTERFLY: „Addio,
fiorito asii”
4. TURANDOT: „Nessun dorma”
Verdi
5. TRUBADURUL: „Di quella pira”
6. BAL MASCAT: „Di’ tu se fedele”
7. FORJA DESTINULUI: „La vita
e inferno / Oh tu che in seno
agii angeli”
Beethoven
8. FIDELIO: „Gott, welch DunkeI
hier”
Saint-Saens
9. SAMSON Şl DALILA: „Vois
ma misere, helas!”

Opinii

Nu există încă recenzii.

Be the first to review “Ludovic Spiess – Arii din opere”