Descriere
MODEST PETROVICI MUSORGSKI (1839—1881), genialul autor al dramelor muzicale populare „Boris Godunov” și „Hovanscina”, a scris cîteva lucrări instrumentale și simfonice. Cea mai importantă din ele este suita pentru pian ,,Tablouri dintr-o expoziție” creată în anul 1874, în amintirea unui prieten .defunct, arhitectul și pictorul V. V. Hartmann, a cărui expoziție postumă de proiecte de tablouri și de acvarele a suscitat puternice impresii și sentimente în sufletul compozitorului, stimulîndu-i fantezia. Pe temeiul acestor im¬presii s-a născut impresionanta galerie de ta¬blouri muzicale, extrem de variate și de con¬trastante prin conținutul lor epic, liric, comic, dramatic, fantastic și eroic. Pentru a lega în-tr-un tot organic șirul celor 10 tablouri care alcătuiesc suita, Musorgski a recurs la o idee .deosebit de originală ; el a folosit de-a lungul lucrării o temă conducătoare, denumită „promenada” prin expoziție. Tema aceasta nu apare cu regularitate, însă de fiecare dată cînd este readusă, ea răsună cu un alt colorit tonal și armonic, și cu o expresie mereu schimbată în funcție de sentimentele compozitorului. Multă vreme, originala suită de tablouri a lui Musorgski a fost uitată. Treptat, ea a devenit cunoscută datorită interpretărilor unor iluștri pianiști ruși. Lucrarea a atins un grad înalt de popularitate abia în epoca noastră, datorită versiunii orchestrale a compozitorului rus Karatîghin și mai ales datorită orchestrației plină de fantezie coloristică a marelui compozitor francez Maurice Ravel, care a utilizat cu ingeniozitate toate resursele expresive ale orchestrei simfonice mari, inclusiv și cea a unor instrumente de percuție, printre care și clopote.
Suita ,,Tablouri dintr-o expoziție” începe cu tema „promenadei” intonată cu spontaneitate și vigoare de trompete, corni și tubă, apoi de coarde și de suflători de lemn. Primul tablou, intitulat „Gnomus”, redă muzical mersul stîngaci și chinuit al unui pitic, cu picioare diforme. Pornind de la imaginea unei ingenioase, jucării pentru copii, desenată de Hartmann, compozitorul a construit un personaj complex, însuflețit de o intensă viață interioară. Un scurt motiv agitat, caracteristic prin salturile lui melodice, sugerează pașii grăbiți ai piticului. După ce se repetă în registrul grav al suflătorilor de lemn și al instrumentelor cu coarde, el face loc unui alt motiv, cu o ritmică greoaie, exprimînd efortul grotesc al personajului, intonații tînguitoare, dureroase, redau suferința piticului, în care se înfruntă voința și neputința exteriorizării ei fizice. Abia în finalul tabloului piticul pare că-și domină forțele. £1 se avîntă într-o mișcare rapidă; dar elanul său, greu cucerit se frînge fulgerător.
După revenirea temei „promenadei” la corni și suflătorii de lemn. cu o expresie de adincă compasiune, trezită în sufletul compozitorului de nefericirea piticului, cel de al doilea tablou, „Vechiul castel”, redă muzical imaginea unui castel medieval în fața căruia cîntă un trubadur.
Pe un ritm caracteristic al violoncelelor, auzim melodia melancolică și visătoare a saxofonului și a fagotului, întru-chipînd cîntecuj îngîndurat al unui trubadur. Melodia este străbătută de suflul vechilor balade ruse (biline). O nouă revenire a temei „promenadei” .intonată de alămuri și suflători si apoi de întreaga orchestră, într-o sonoritate amplă, face trecerea spre tabloul al treilea, intitulat „Tuileries”. Susținută de acompaniamentul ritmic al fagoturilor și clarinetelor, flautele și oboaiele evocă, printr-o melodie plină de grație capricioasă și de delicatețe, jocurile zburdalnice ale copiilor în grădina pariziană „Tuileries”.
Tabloul următor, „Bydlo”, se desfășoară într-o mișcare domoală, greoaie; treptata creștere și descreștere a sonorității sugerează apropierea si apoi îndepărtarea unui car polonez primitiv, tras de o pereche de boi. Pe figurația armonică a coardelor și fagoturilor, se înalță melodia tubei, sugerînd cîntecul căruțașului.
Tema fragmentară a „promenadei” răsună din nou, potolit, cu o expresie îngîndurată, la suflătorii de lemn — flaut, oboi, clarinet, fa¬goturi — și la coarde. Cînd această reminiscență meditativă a „promenadei” se stinge, izbucnește muzica umoristică a tabloului inti¬tulat „Baletul puișorilor in găoacea lor” clădit în forma unui Scherzo. El se desfășoară într-o mișcare înaripată și vie. Tabloul începe cu o temă de o veselie gingașă, caracteristică prin sincopele ei, .expusă de flaute și oboaie, cu acompaniamentul străveziu al harpei. In Trio, trilurile flautelor și viorilor sugerează piuitul delicat al puișorilor, dansînd pe piciorușele lor fragile.
Tabloul următor, „Evreul bogat și cel sărac”, reunește muzical două tipuri, reprezentate de Hartmann in acvarelele sale. Aici, Musorgski ne apare ca un genial tălmăcitor, în limbajul sunetelor, al intonațiilor graiului omenesc. Pentru a descrie pe cei doi evrei, unul bogat, mulțumit de sine și îngîmfat, celălalt sărac, flămînd, jeluindu-se cu umilință, aproape plîngînd, compozitorul a recurs la două teme. Prima exprimă, prin mișcarea ei gravă (Andante), îngîmfarea și grosolănia bogatului. Ea este redată de suflătorii de lemn (corn englez, clarinete, fagoturi și coarde). Cea de-a doua temă, răsunînd jalnic și tremurător la trompetă, reproduce văicărelile săracului.
Tabloul al șaptelea, ,,Piața din Limoges”, zugrăvește animația zgomotoasă ce domnește, într-o zi de tîrg, în piața orașului francez. Tabloul are un subtitlu, „marea noutate”, tinzînd să sugereze strigătele ascuțite și continui, prin care negustoresele vor să atragă atenția asu¬pra mărfurilor.
Pe neașteptate, pătrundem în lumea sumbră a tabloului intitulat „Catacombele Parisului” cu subtitlul „Sepulchrum Romanum”. O acvarelă a lui Hartmann, înfățisînd pe pictor împreună cu un prieten și o călăuză, în timpul vizitării mormintelor romane din catacombele Parisului, a constituit motivul inspirator al tabloului. Sunetele prelungi ale melodiei recitate, intonate de suflătorii de lemn și de alamă, susținuți de contrabasuri, evocă într-o atmosferă solemnă amintirea prietenului dispărut. In secțiunea următoare, „Cum mortuis in lingua mortua” (Cu morții pe limba morți: lor) recunoaștem tema „promenadei”, răsunînd stins la oboi, cornul englez, clarinetul-bas și fagoturi, deasupra unui tremolo continuu al coardelor. Dar tema „promenadei” a căpătat de astă dată înfățișarea unei vechi cîntări funerare ruse, „Pace în lumea drepților”.
Tabloul următor, „Baba Yaga”, evocă un personaj din vechile basme populare ruse, vrăjitoarea care-și poartă cu sine coliba cu pi¬cioare de găină. Muzica se caracterizează aici prin predominanța motivelor ritmice, într-o mișcare rapidă, se aude, accentuat cu feroci¬tate, un motiv ritmic al suflătorilor și coardelor, susținute de timpani. El este urmat de o robustă temă de joc popular rus, intonată cu forță de trompete. In episodul median, mișcarea se domolește, pentru a evidenția melodia suflătorilor de lemn, preluată de tubă. Este singurul moment în care muzica acestui tablou fantastic își pierde din caracterul ei aspru, pentru a se umaniza. Construit în forma unui Scherzo, tabloul „Baba Yaga” reia apoi secțiunea inițială, desfășurîndu-se într-o miș¬care vie, pînă la ultimele măsuri, legate de tabloul final al suitei. Acesta este intitulat ,,Marea poartă a Kievului” și a fost inspirat de un proiect al lui Hartmann pentru construirea unor porți monumentale ale orașului Kiev. Tabloul începe cu tema „promenadei”, intonată cu accente impunătoare, majestuoase, de suflători și apoi cu forță crescîndă de întreaga orchestră. Sonoritatea se estompează și auzim la suflătorii de lemn, la clarinete și fagoturi, melodia reculeasă a unui imn, în stilul unui vechi coral rus.
V. CRISTIAN
Recenzii
Nu există recenzii până acum.