Descriere

Cîntecele lirice arabe de pe noul disc al Naarghitei, tălmăcite cu o iscusinţă sigură de sine, sînt rezultatul unei admirabile înzestrări muzicale şi expresia sensibi¬lităţii de-o uimitoare bogăţie a unei personalităţi artistice unice. Unice, odată ce nu avem la îndemînă termeni de comparaţie spre a putea fixa fizionomia proprie Naarghitei, chiar dacă presa străină a asemuit-o cînd cu Ima Sumak, cînd cu… privighetorile. Nu aparţine, cu toate acestea, nici uneia din categoriile artiştilor lirici contemporani, fiind o cîntăreaţă fără ascendenţi şi, deocamdată, fără urmaşi. Uimirea reflectată în presa din India, Egipt, Libia, Kuweit, Italia, Franţa, Anglia, Statele Unite ale Americii, Canada, Argentina, Japonia etc. dovedeşte că ea reprezintă un mic univers artistic de sine stătător.
Cum a devenit românca Naarghita, originară din Vrancea, reprezentantă sărbătorită peste tot a cîntecului indian ? Vizionînd în adolescenţă un -film cu Raj Kapoor a fost copleşită de intonaţiile exotice. Ele i s-au părut dintr-o dată familiare şi, printr-o muncă de durată, s-a transformat într-una din tălmăcitoarele inspirate ale cîntecului indian clasic şi modern. Graţia muiată în poezie, cu care interpretează o muzică de pe alt meridian, i-a adus admiraţie şi preţuire.
Minată de dorinţa de a face mereu mai mult, Naarghita a fost captivată, în turneele sale prin Egipt, Liban, Kuweit, Irak, şi de muzica arabă. I-a însuşit dialectele variate datorită resurselor emotive şi înzestrărilor sale muzicale cu totul rare. De la Ziryab, muzica aceasta are o structură mai occidentală, fiind axată pe tipurile ritmice de iqa’at şi pe gama khorassan : cîntăreaţă româncă le-a adoptat, curînd, prin darul intuiţiei artistice.
În pulberea soarelui african, Naarghita a înscris în bogatul ei repertoriu cîteva din cîntecele arabe cu sunetul cel mai uman. Le-a desluşit sensurile, le-a deprins aglo¬merările de melisme, le-a îndrăgit savuroasa îmbinare de contururi melodice, în care bucuria se împleteşte cu melancolia. Ele alcătuiesc nota caracteristică a muzicii arabe, redată de Naarghita, în cele zece cîntece de pe acest disc, într-o stare lirică vizionară.
Nu veni azi, nu veni mîine (LA TIJI-L-YAUM), urzit pe o insinuantă melodie, e un cîntec de dragoste plin de poezie. Ploaia de primăvară (SHATTY YA DENEY) slăveşte, cu o prospeţime rustică, iubirea şi florile anotimpului ; prin culorile şi parfumul lor înviorate de ploaie, ele fac din viaţă o sărbătoare : „Va ploua ca mîine, ne vom trezi-n lumină, va fi iar sărbătoare, şi inima prea plină..” înfloreşte migdalul (DEHEK ELLOUZ) are în melodia ţesută pe tipul cantilenei europene accente de lament. Este cîntecul fetei ce-şi aşteaptă iubitul, chiar după ce migdalul şi-a scuturat florile, Fata cea frumoasă (AL BINT EL CHALABIYA), cu ritm mişcat de shake, este-un poem de dragoste, presărat cu jurăminte şi suspine înecate în speranţa revederii făpturii îndrăgite, Dâ-mi naiul (AATINI ENNAI) reflectă încrederea omului în puterea miraculoasă a cîntârii : „Dâ-mi naiul sa cinl din el, căci cîntu-i taina vieţii, glasul lui râmîne viu, pînă-n pragul dimineţii”. Revărsarea de catrene interogative evocă frumuseţea firii, vraja nopţilor înstelate, căldura îmbrăţişărilor.
A doua faţă a discului debutează cu piesa Am văzut luna (SHUFTI-L-AMAR). in melodia de tip european, cîntată în limba egipteană, doar percuţia complexă iscă impresia de „exotic”, acompaniind mărturisirea fierbinte : „Inima mea, plină de nerăbdare, urcă pină la lună să-ntrebe de tine, fiindcă de cîte ori nu-ţi văd ochii, inima mea Se-ntristează”. Shady, prieten drag (SHADY) e amintirea prietenului dispărut în copilărie. Textul nostalgic, punctat de revoltă împotriva destinului, este cîntat de Naarghita in limba arabă literară. Lună, o, lună (AMARA YA AMARA) e romanţa unei copile căţărate în copac spre a-şi căuta pe zare prietenul. Melismele cîntecului sugerează parcă freamătul păpurişurilor de pe malurile Nilului. Frumosul cîntec dramatic Te-am iubit (HABBEYTAK BEESAYF) e un şlagăr de muzică uşoară : „Te-am iubit ţi iarna, te-am iubit ţi vara, pentru mine tu eţti ţi vara ţi iarna”. Versurile zugrăvesc trotuarele înzăpezite ale străzilor mohorîte de oraş, peste care răvaşul mult aşteptat al iubitei vrăjeşte pe-o clipă adieri de primăvară. Discul se încheie cu un autentic cîntec arab, Uită-mi calea (YENSANI TARIQ), exprimînd mîhnirea omului care s-a rătăcit pe drumurile vieţii.
În cîntecele arabe, Naarghita se dovedeşte din nou o admirabilă interpretă, care îmbină ştiinţa cu emoţia, puterea de evocare cu încîntarea.
Orchestra, dirijată de Cornel Meraru – căruia i se datorează şi excelentele aranjamente muzicale ale pieselor – acompaniază cu o fluiditate şi vervă ce cuceresc fără împotrivire.
Discul beneficiază de regia muzicală, de rară acurateţa, a lui Alexandru Pârlea. El a asigurat calitatea sonoră a înregistrărilor pînă la cele mai infime nuanţe, printr-un travaliu artistic şi tehnic urmărind intensitatea emoţiei. Ţinuta sonoră fără reproş a suitei de cîntece grabe ale Naarghitei demonstrează munca de o infinită precizie a lui Alexandru Pârlea şi calitatea înregistrărilor realizate în studiourile Radioteleviziunii Române, transpuse cu atenţia cuvenită pe disc ELECTRECORD.
The Arabian lyric songs on Naarghita’s new record, interpreted with self-assured artistry, are the out-come of an admirable musical gift and the expression of the amazingly rich sensitivity of a unique personality. The wonder reflected by the press in India, Egypt, Libya, Kuwait, Italy, France, England, the United States of America, Canada, Argentina, Japan etc. proves that in herself Naarghita constitutes a little, self-reliant artistic universe.
During her tours of Egypt, Lebanon, Kuwait and Iraq, Naarghita was captivated by Arabian music and, prompted by her deşire to address herself to ever new areas, she acquired its varied idioms, thanks to her altogether rare emotional and musical resources. Since Ziryab, Arabian music has hâd a more Occidental structure, based on the iqa’ai rhythmic patterns and on the khorassan scale : the Romanian singer adopted them soon, through her artistic insight.
Under the African sun, Naarghita included in her rich repertoire some of the most humane-sounding Arabian songs. She penetrated their meanings, and became familiar with their clusters of melismata and fond of their savoury combination of melodic contouts in which joy intertwines with melancholy. They make the specific note of Arabian music, which is rendered by Naarghita on the ten tracks of this album in a state of visionary lyricism.
GEORGE SBARCEA
(English version by Magda Morait)