Descriere

Construită în secolul al XV-lea, Biserica Neagră din Braşov, în care s-a făcut înregistrarea discului, a fost distrusă aproape complet la 21 aprilie 1689, cînd un incendiu a cuprins cea mai mare parte a oraşului. Le-a trebuit 100 de ani localnicilor să reclădească locaşul, biserica păstrînd pînă azi urmele flăcărilor, care i-au atras denumirea.
Stilul gotic întîrziat, în care e reclădită biserica, a înlocuit anumite caractere de stil roman, care se regăsesc în fundaţiile clădirii iniţial a concepute. Este de reţinut că această construcţie – gotică reprezintă cea mai înaintată manifestare z a acestui stil către Răsărit.
Orga a fost construită în anul 1839, de către un specialist din Berlin, Buchholz. Este o orgă mecanică cu patru manuale a cîte 56 de taste, 76 de registre şi 4000 de tuburi, avînd o sonori¬tate a cărei plenitudine este şi astăzi – în epoca orgilor electrice – remarcabilă..
În compoziţiile religioase ale lui Bach şi Händel se resfrîng toate cuceririle şcolilor muzicale de pînă atunci. Clavecinismul francez, muzica italiană pentru vioară, opera italiană, arta de a cînta la orgă a lui Frescobaldi, toate au fost cunoscute de aceşti compozitori, în oratorii, mai ales, elementele muzicii laice îşi găsesc un loc important. Această formă muzicală a oratoriului a găsit în Händel unul din marii compozitori, care în ultima parte a vieţii, cînd ajunsese la o adevărată stăpînire a tuturor mijloacelor de expresie, i-a acordat o reală predilecţie. Händel avea 62 de ani cînd a compus oratoriul «Judas Maccabäus». Aria «Dann tönt der Laut’ und Harfe Klang» (Atunci răsună lăuta şi harfa) este ultima arie a sopranei din oratoriu, în care exuberanţa textului muzical invită solista ia o adevărată interpretare de bravură, în cadrul unei melodii în formă de lied, se slăveşte eroul victorios.
Născut ca o reacţie împotriva greoaielor şi complicatelor cîntări bisericeşti polifonice – în limba latină – ale cultului catolic, coralul protestant cîntat în limba naţională, format din simple linii melodice intonate la unison, cu acompaniament de orgă, a fost denumit «Marseilleza secolului al XVI-lea», marcînd astfel si pe plan muzical ascensiunea reformei luthe-riene.
Cu timpul, compozitorii premergători lui Bach, ca Pachelbel, Bohm, Reiniken, Buxtehude, au creat lucrări libere pentru orgă, preludii la corale (Choralvorspiele), în care se integrau liniile melodiei simple a coralului.
Coralul atinge apogeul în cantatele lui Bach, în care constituie elementul dominant. Armonizînd coralele, Bach le ridică la rangul unei muzici de un adînc umanism, pătrunse do un sentiment de înaltă etică si avînd o valoare extra-bisericească, universală.
Primul din cele trei corale de pe acest disc este o arie laică, iar celelalte două fac parte dintr-o serie de cîntece spirituale (Geistliche Lieder), scrise pentru voce. în toate aceste me¬lodii, puritatea liniei melodice, încredinţată unei voci înalte de soprană, este pusă în valoare de susţinerea gravă, contrastantă, a acompa¬niamentului de orgă.
Adagio în la minor pentru orgă solo de Bach este o piesă mediană între Toccata şi Fuga în do major. Lucrarea face parte dintr-o întreagă serie de preludii, fantezii si «Piese pentru orgă», toate concepute în perioada în care Bach a locuit la Weimar. Atmosfera de reculegere şi de seninătate a Adagio-ului este menită să contrasteze cu strălucirea celorlalte două părţi, scrise în tonalitate majoră. Este una din cele mai cunoscute pagini de Bach, după care există transcripţiuni şi pentru alte instrumente.
Oratoriile lui Bach, capodopere ale genului, sînt integrale în repertoriul permanent al tuturor marilor ansambluri mondiale. «Matthäus-Passion» (Pasiunea după evanghelistul Matei), concepută în jurul anului 1728, fusese considerată pierdută pînă în anul 1829, cînd Felix Mendelssohn-Bartholdy a descoperit manuscrisul printr-o fericită întîmplare. «Johannes-Passion» (Pasiunea după evanghelistul Ioan), cel de al doilea oratoriu de acest fel, ce s-a păstrat din cele patru scrise de Bach, este conceput anterior, în jurul anului 1723. Aria «Aus Liebe» (Din dragoste), din Pasiunea după Matei, reprezintă o culminaţie a oratoriului, o concluzie muzicală susţinută de soprană ; aria «Zerfliesse mein Herz» (Frînge-te inimă) din Pasiunea după loan, esle ultima arie a sopranei, care are rolul de comentator al acţiunii dramatice.
Următoarele trei lucrări sînt lieduri, în care partea pianului e susţinută de orgă. Liedul de Hugo Wolf, «Gebet» (Rugăciune) pe versuri de Morike, lasă organistului un rol important în susţinerea discursului muzical, în această lucrare, linia melodică urmăreşte fidel inflexiunile cuvîntului rostit, iar partea instrumentului, chemată la un rol activ, revendică drepturi egale cu vocea.
cunoscută activitatea de organist a marelui compozitor francez Cesar Franck. în «La procession» (Procesiunea), pe versuri de Char¬les Brizeux, se evocă un cortegiu popular în care e cîntată înfrăţirea omului cu natura, bucuria de a trăi.
«Mariä Wiegenlied» (Cîntec de leagăn al Măriei) de Reger, după versurile unui poet popular necunoscut, e una din cele mai frumoase pagini ale marelui compozitor german. Ca şi Franck, Reger a consacrat orgii o mare parte a activităţii sale de instrumentist şi compozitor, creînd un limbaj contemporan în muzica destinată acestui instrument somptuos. Liedul său e conceput cu acompaniament de pian sau de orgă.
Coralul de Valentin Gheorghiu, lucrare scrisă la vîrsta de 16 ani, cînd tînărul muzician cu preocupări multiple descoperise resursele diverse şi expresive ale orgii, îngăduie instrumentistului format să pună în valoare calităţile propriei sale compoziţii. Primele două părţi ale coralului, scris în formă de lied, sînt tratate polifonic şi menţinute în pianissimo, ca să izbucnească în ultima parte într-o sonoritate amplă, ce traduce în sunete un adevărat sentiment de victorie.
Valentin Gheorghiu, pianist strălucit şi compozitor de talent, cunoscut în ţară şi peste hotare, atît din concerte, cît şi din înregistrări făcute la diferite case de discuri, a cultivat întotdeauna muzica de cameră, ca instrumentist si compozitor. Activitatea sa de muzician organist si-a manifestat-o de timpuriu, dînd concerte de orgă, cu care a dovedit formaţiunea sa muzicală, atît de complexă.
Puritatea vocii şi o temeinică pregătire muzicală, orientată în special către clasicism, i-au îngăduit sopranei Emilia Petrescu-Cironeanu să realizeze interpretări foarte valoroase în lucrări de proporţii mari (oratorii, cantate) şi în. muzică de cameră, în cadrul căreia ocupă un loc de frunte în viaţa de concert a ţării noastre.
THEODOR BĂLAN