Descriere
Formaţia reunită sub conducerea artistica a unuia dintre membrii săi, violistul Paul Angerer, îşi propune să readucă în atenţia melomanilor aspecte mai puţin cunoscute ale unui univers sonor de o constantă intensitate a mesajului şi bogăţie de aspecte expresive ce pare inepuizabilă, univers copleşitor atît prin densitatea substanţei care îi dă fiinţă cit şi prin amploarea dimensiunilor la care a ajuns în doar trei decenii — creaţia mo-zartianâ.
Deşi poartă cel mai mic număr de catalog Kochel dintre înregistrările acestui disc, deschizînd succesiunea lor — 106 — Uvertura în Re major şi cele trei contradansuri, pentru două viori, bas, doi oboi, doi fagoţi şi doi corni se înscriu în ultima perioadă vieneză de creaţie a tînărului maestru. O reducţie de pian a acestor piese le aşază alături de alte contradansuri, datate 1791, caracterizate de aceeaşi notă de veselie festivă care a îndemnat pe un cercetător să lege apariţia lor de carnavalul de la Viena, ianuarie 1770.
Menuetul fără trio în Mi bemol major KV 122 a fost scris la Bologna în septembrie 1770, de un copil de 14 ani aflat împreună cu tatăl său – Leopold Mozart — la mijlocul unei lungi călătorii din Salzburgul natal in însorita Italie, unde avea să pătrundă — şi sub îndrumarea eminentului cunoscător care era Giovani Battista Martini, — toate tainele artei sunetelor, aşa cum era ea concepută la Neapole şi la Fterenţa, la Roma şi la Milano. Influenţe stilistice, structurale care sînt uşor de sesizat în melodiile strălucitoare, respirînd lumina, dar de articulare simplă, acompaniate de vocile grave, care „construiesc” armonia. Surprinzătoare dialoguri contrapunctice miniaturale reliefează rolul instrumentelor de suflat, care este mai ales acela de susţinere ritmică. O piesă destinată dansului şi poate de aceea de o deosebită simplitate a formei: obişnuita secţiune centrală „trio” este absentă.
Cit de bine sugerează cele Patru contradansuri pentru două viori, doi oboi, doi corni ţi bas KV 267 atmosfera de „coregrafie de societate” – dacă ne e permisă expresia — a dansului galant de salon sau de curte! Compuse probabil cu ocazia carnavalului de la Salzburg, 1777, piesele excelează prin tonalitatea uşoară, de agrement a melodiilor ca şi prin ingeniozitatea instrumentaţiei şi echilibrul vocilor. Succesiunea acordurilor domină partitura, contrapunctul propriu-zis lipsind aproape complet, ceea ce contribuie la accentuarea strălucirii sărbătoreşti, sugestiv ilustrată de verticala armonică.
Minuţiosul efort de reconstituire de factură detectivâ — am spune – şi nu este deloc exagerat calificativul, întreprins de-a lungul multor ani de cercetare a manuscriselor mozartiene de exegetul pasionat şi competent care a fost Georges de Saint-Foix, începind cu consideraţii analitice asupra textului muzical şi mergînd pînă la expertiza de ordin grafologic sau căutarea de similitudini în provenienţa hîrtiei cu portative pe’care Mozart îşi aş-ternea creaţiile a fost de -multe, ori răsplătit. Este vorba mai ales despre miniaturi din repertoriul cameral, compoziţii care (după astfel de criterii) fie se adună în mici cicluri, suite, fie sînt puse în legătură cu altefe, de mai ample dimensiuni. Este de pildă cazul Marşului în Re major, pentru vioară, violă, doi corni si bas KV 290 care pare destinat să preceadă „Divertimentou-ul KV 205, după cum lasă să se înţeleagă o serie de asemănări semnificative în ritmica celor două, ca şi prezenţa unui climat sonor al cărui spirit poate fi apropiat de muzica lui Jo-seph Haydn şi poartă amprenta gustului timpului în capitala austriacă. Cert este că în general marşurile com pozitorului au fost scrise pentru a fi executate înainte şi după cîte un divertisment, care se cînta în Viena şi Salzburgul anilor 1773-1774 în saloane sau chiar în localuri publice. O piesă in care elementul ritmic este, în mod firesc, bine marcat, subliniat iar pe suportul său se desenează un pretext melodic sumar. Cu toate acestea formularea structurală a sonatei se face simţită mai ales prin succinta dezvoltare contrapunctică a primei teme.
Mai mult decît momente apropiate ale compunerii lor, raţiuni de înrudire tematică determină considerarea Marşului în Re major compus în 1779 pentru două viori, viola, bas şi doi corni KV 445 ca introducere la o lucrare mai amplă, Divertismentul KV 334, destinat aceluiaşi tip de formaţie. Finalul marşului conţine limpede afirmat la prima vioară material melodic ce anticipă prima idee a divertismentului,-^ceea ce însă nu împiedică desfăşurarea sa de sine stătătoare, cu frecvente modificări pe plan dinamic, cu o dezvoltare plirră de modulaţii atrăgătoare, cu pregnantul ritm de marş al ultimelor măsuri, dar într-un pianissimo surprinzător.
Manuscrisele celor Cinci menuete pentru două viori, bas, doi oboi, coi fagoţi şi doi corni KV 461, şase de fapt; dar ultimul abia început, poartă menţiunea „di Wolf-gango Amade Mozart Vienna 1784″. In plină maturitate creatoare a unei vieţi atît de timpuriu încheiată, aproape de pragul cei;ui de al patrulea deceniu, Mozart compune şi interpretează deopotrivă 16 concerte pentru pian, susţinînd astfel întregi stagiuni în capitala austriacă. Muzicianul consacrat, mai mult cunoscut decît înţeles, scrie printre capodopere ca „Răpirea din Serai” (1782) sau „Nunta lui Figaro” (1786) numeroase miniaturi camerale, corespunzînd — dacă vrem — muzicii uşoare, de dans, şi divertisment contemporane. Dar chiar pentru o „miză” modestă, sumar tratată poate, investiţia de talent şi forţă creatoare este aceeaşi. Inovaţia în formă, originalitatea şi echilibrul sonorităţilor sînt prezente şi aici. ABA-ul obişnuit al menuetului devine aici AB. Părţile centrale — trio — în aceeaşi tonalitate cu menuetul, sînt înzestrate cu o expresivitate de remarcabilă profunzime, accentuată şi de relieful adine al dinamicii.
Este de observat la ultimele piese aducerea în prim plan tematic a suflătorilor de lemn, corzile acompaniind. Sînt numai cîteva dintre particularităţile a căror sumă ne determină să descoperim şi după două secole noi dimensiuni ale acestei muzici, pe drept cuvînt universale.
Trăsături asemănătoare de spirit şi substanţă muzicală sînt proprii şi partiturii altei creaţii mozartiene Două menuete pentru două viori, bas, doi oboi, fagot şi doi corni KV 463, notate împreună cu un contrabas, prezenţă surprinzătoare faţă de uzanţele timpului în materie.
Contradansul KV 610 pentru două viori, bas, doi flauţi şi doi corni, compus la Viena la 6 martie 1791 -. cu exact nouă luni înainte ca patrimoniul culturii muzicale europene, mondiale să piardă pe unul dintre reprezentanţii săi iluştri, — poartă un subtitlu, poate cu caracter programatic, care sigur însă ar putea proba elocvent optimismul, seninătatea celui care trăia dincolo de marginile înţelegerii contemporanilor săi, dîncolo de greutăţile vieţii, în Muzică, – „Ies filles malicieuses” — fetele răutăcioase. Din contextul dansului, ce se remarcă prin numeroase accente dinamice, pline de antren şi veselie, se detaşează secţiunea centrala, al cărui discurs sonor este de o poezie vibrantă, tandră, sensibilă.
GABRIEL TOMESCU
A cote d’oeuvres entrees depuis longtemps dans le repertoire consacre des orchestres symphoniques et de chambre, la creation de Mozart pour ce genre d’ensembles comprend encore de nombreux joyaux peu connus ou rneme inconnus du grand public, mais qui meritent d’at-tirer l’attention generale. Cest ce que se propose de faire ce disque.
Voici d’abord, dans l’ordre croissant du catalogue Kochel, l’Ouverture en Re majeur et Ies Trois Contredanses KV 106, datees 1791 sur une reduction pour piano, mais considerees comme provenant de la periode du carnaval de Vienne 1770, lorsque Mozart avait 14 ans. De la • meme annee provient aussi le Menuet sans Trio en Mi bemol majeur KV 122, ecrit â Bologna pendant le long voyage du jeune Mozart, accompagne par son pere, en Italie. Deux Marches en Re majeur, KV 290 (1773) et KV 445 (1779) paraissent avoir ete composees comme intro-ductions â deux Divertissements en Re majeur, ecrits au cours des memes annees (KV 205 et 334). L’eclat festif et l’agrement des melodies caracterise Ies Quatre Contredanses KV 267, crees en 1777, probablement â l’occa-sion du carnaval de Salzbourg. Parmi Ies mjniatures ca-merales mozartiennes de l’annee 1784 se trouvent Ies Cinq Menuets KV 461 et Ies Deux Menuets et Contredanses KV 463, graves egalement sur ce disque. Et, finalement, la Contredanse KV 610, composee â Vienne le â Marş 1791 — exactement neuf mois avânt la mort du composi-teur – avec un soustitre qui paraît suggerer une musique â programme: Le» filles malicieuses.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.