Descriere

ARTA FLORESCU

Soprana Anta Florescu s-a născut în 18211 la Bucureşti. După absolvirea Con­servatorului, unde s-a pregătit sub în­drumarea celor mai buni maeştri ai şcolii vocale rornîneşti — Petre Ştefă-nescu Goangă şi Constantin Stroescu— tînâra artistă a fost angajată din toamna anului 1945 ca solistă a Teatru­lui de Operă şi Balet din Capitala țării, unde a debutat în rolul titular al operei Lucia de Lammerinoor de Donizetti. Completîndu-şi stadiile în anii următori la Viena si Geneva, Arta Florescu îşi-a însuşit, pe lingă o tehnică vocală si un sta (remarcabil, uzi reper­toriu •excepţional de bogat, euprinzînd rolurile principale din operele : Mapon, Faust, Rtgolietto, Traviata, Paiaţe, Cio-Cio-Sam, Boema, Răpirea din Serai şi Nunta lui Figaro, la care se adaogă o vastă selecţiune di-n repertoriul universal al liedului. Glasul Artei Morescu, strălucitor şi totodată catifelat, modelează sunetele cu o supleţe extraordinară, realizînd o gamă infinită de contraste şi nuanţe expresive, ce ridică interpretările ei la nivelul celor mal înalte exigenţe artistice.

In urma numeroaselor ei turnee, Arta Florescu este bine cunoscută îşi .apreciată în U.R.S.S., R.P. Chineză, Austria, Elveţia, R. D. Germană, R. P. Polonă, R. Cehoslovacă, E. P. Ungară, ‘R. P. Bulgaria etc. Numită profesoara de canto în 1950, Arta Florescu a fost distinsă ulterior şi cu titlul ide artistă emerită a R.P

MAGDA lANCULESCU

Născută în. anul 1930, la Iaşi, soprana Magda Ianculescu este eleva cunoscutei profesoare de canto Lydia Vaţianu-Vrăbiescu. Deşi încă studentă a Conservatorului (pe came I-a absolvit am 1S52) Magda Ianculescu a debutat pe scena Teatrului de Operă si Balet din Bucureşti, în 1951, în rolul Rosinei din opera „Bărbierul din Sevilla” de Rossini. Muncind cu o deosebită rîvnă şi dragoste pentru desăvîrşirea artei sale, tânăra cântăreaţă îşi lărgeşte necontenit repertoriul, care cuprinde, printre altele, rolurile principale din operele Don Pasquale, Lakme, Rigoletto, Traviata şi mai cu seama un, număr impresionant de piese din domeniul loreaţiei vocale de cameră. Ridicîndu-se în scurtă vreme în rîndurile celor mai valoroase tinere talente ale ţării, Magda Ianculescu a obţinut frumoase succese atît în patrie cît şi în străinătate. Cu prilejul unui turneu; ,al tinerei artiste în TJ.R.S.S., criticul sovietic I. Martinov, scria : „Magda Ianculescu cîntă cu o sinceritate fermecătoare. Ea foloseşte cu multă pricepere coloritul bogat şi variat ai vocii sale, iar interpretările ei stat marcate de o înaltă muzicalitate, îmbinată cu o caldă expresivitate şi o virtuozitate plină de graţie”. Ea este laureată ,a Concursuri­lor Internaţionale de ia Bucureşti, Praga şi Varşovia.

MIHAIL   ARNAUTU

Printre soliştii care fac cinste artei interpretative romîneşti, un loc de frunte îl ocupă baritonul Mihai Arnăutu. Născut în 1912, el a manifestat de timpuriu o puternică înclinaţie către arta sunetelor. După absolvirea Conservatorului din Bucureşti, unde a studiat ca elev al maeştrilor Alberto della Pergola si Gabriel Atanasiu, M. Arnăutu estet angajat ca solist fiii Operei romîne din Cluj, debutînd în 1336, la vîrsta de numai 23 ani, în opera Lohengrin, de R. Wagner. Doi ani mai tîrziu este chemat la Opera din Bucureştii, unde şi-a cucerit dra­gostea şi aprecierea unanimă a publicului, consacrată în anii din urmă prin decernarea titlului de artist emerit al E.P.R. înzestrat cu . o frumoasă şi puternică voce de bariton lirico- dramatic, Mihail Arnăutu dispune în acelaşi timp de o tehnică vocală sigură şi perfect echilibrată, unită cu o inteligenţă şl Q sensibilitate de cea mai nobilă esenţă. Repertoriul său numără peste 30 de roluri de operă şi o vasta’ selecţiune de lieduri şi romanţe. Invitat în străinătate. Mihail Arnăutu s-a bucurat de cele mal frumoase succese la Budapesta, Belgrad, Zagreb, Sofia şi Praga, precum şi în numeroase alte oraşe.

DAN  IORDĂCHESCU

Baritonul Dan Iordăchescu s-a născut în 1930, la Vînju Mare, din Oltenia. El s-a (pregătit în cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, avînd ca profesor pe maestrul Con­stantin Stroescu.

Descoperit cu prilejul unui concurs al studenţilor Conservatorului, ţinut în 1S55, Dan Iordăchescu s-a afirmat apoi într-un timp record ca unul din cele mai strălucite talente ale noii generaţii de interpreţi vocali ai ţării noastre.

Prezentîndu-se la concursul „Robert Schumann” ţinut în iulie 1956 la Berlin, obţine Premiul al II-lea; o lună mai tîrziu {august 1956) cucereşte premiul I la concursul „Mozart” de la Salzburg, iar în octombrie 1956 premiul l la cel de al XII-lea Concurs de interpretare muzicală de la Geneva. Recent angajat ca solist al Teatrului de Operă şi Balet din Bucureşti, tînărul cîntăreţ a debutat cu un succes excepţional în „Nunta lui Figaro” de Mozart. Glasul său cald si pătrunzător, cu inflexiuni de o mare expresivitate, susţinut de o solidă cultură vocală şi de o profundă şi autentică sensibilitate artistică, îndrituie cele mai îndrăzneţe speranţe de strălucită ascensiune spre culmile însorite ale artei.

GIUSEPPE VERDI

RIGOLETTO — Cortigiani. Aria lui Rigoletto din actul II al operei

Rigoletto, bufonul ducelui de Mantua are o singură mîngîiere în viaţă, fiica sa, frumoasa Gilda, ţinută ascunsă cu grijă ca să nu cadă pradă poftelor uşuratice ale stăpînului • său setos de aventuri.

Crezînd că este vorba de vreo tainică legătură amoroasă a bufonului, curtenii dulcelui plănuiesc răpirea Gildei. Indus în ‘eroare asupra scopului aventurii, Rigoletto ajută curtenii, fără să-si dea seama, la răpirea propriei sa(Le fiice. Descoperind adevărul, văzîndu-şi copilul dezonorat, îndureratul tată blestemă curtenii, Strigîndu-şi ura si dis­preţul iată de fapta lor josnică, jurînd răzbunare.

RUGGIERO LEONCAVALO

PAIAŢE — Prolog

După cum se ştie, subiectul operei „Palate” înfăţişează drama psihologică a unei tinere perechi ide .actori „— Canto şi Nedda — ce colindă satele ou micul lor teatru ambulant, căruia îi mai aparţin doi saltimbanci, Tonio şi Beppo.

Decorul reprezintă o estradă de teatru improvizată în piaţa unul sat. pe această estradă se va desfăşura tragedia actorului Canio, care, în timp ce întruchipează pe scenă figura soţului înşelat, devine subit conştient de asemănarea situaţiei din piesă cu destinul său real. Ajuns ia sfîrşitul piesei, ce se încheie cu un simulacru de , omor, el .este cuprins de un violent acces de gelozie şi îşi înjunghie soţia în plină scenă, în faţa publicului.

Cunoscutul „Prolog” care precede desfăşurarea dramei, reprezintă o manieră originală de a lămuri publicul în preajma spectacolului asupra conţinutului si tendinţei piesei ce se va reprezenta.

Tonio, unul din membrii trupei, iese în faţa cortinei, salută publicul şi ex­plică subiectul piesei, atrăgînd atenţia asupra caracterului profund omenesc al .dramei.

LEO DELIBES

LAKME — Aria clopoţeilor. Legenda fiicei lui Paria sau „Aria Clo­poţeilor” din actul  II   al  operei

În timpul unei plimbări prin pădure, tînărul Gerald, ofiţer din armata colo­nială engleză, întâlneşte pe frumoasa Lakme, fiica fanaticului brahman Ni-lakantlia, duşman neîmpăcat al străinilor care i-au invadat ţara. O puter­nică dragoste se înfiripă între cel doi tineri. Considerînd prezenţa străinului ca o profanare a casei sale, Nilakantha caută să afle numele îndrăzneţului care a pus stăpînire pe inima fiicei sale.

In actul al II-lea, Nilakantha, travestit în cerşetor, vine ou Lakme în piaţa din faţa templului. Urmărind să descopere identitatea „blestematului” străin, brahmanul îşi îndeamnă fiica să cînte convins că ofiţerul se va da de gol auzind glasul frumoasei copile. Silită de părintele său, Lakme cîntă „Legenda fiicei lui Baria” (sau „Aria clopoţeilor” după cum i se mal spune acestei piese din cauza efectelor sonore ce amintesc de sunetele unui clopoţel) şi într-adevăr Nilakantha descoperă pe nefericitul ofiţer, care va cădea victi­mă urei fanatice a bătrînului brahman.

GIUSEPPE VERDI

BALUL MASCAT : „Eri tu”. Aria  lui Renato   din  actul   III  al  operei

Contele Ricardo, guvernatorul provinciei Boston, iubeşte pe Amelia, so­ţia devotatului său secretar şi prieten Renato. Deşi Amelia se simte la rîndul .ei atrasă spre conte, cei doi sînt decişi să renunţe la realizarea dragos­tei lor. Datorită unor împrejurări ne­fericite însă, Renato descoperă senti­mentul ce s-a înfiripat în sufletul ce­lor doi şi. convins fiind că soţia sa 1-a înşelat, hotărăşte să se răzbune, omorîndu-şi prietenul Riccardo.

Aria „Numai tu mi-ai Jurat onoarea şi ai zdrobit ce am mai sfînt în lume”, marchează momentul cînd Renato con­cepe planul răzbunării.

RUGGIERO LEONCAVALLO

PAIAŢE : Hui! Hui! — Stridono lassu

Cîntecul  păsărelelor sau „Mica  baladă” a  Neididei din actul I al operei

După sosirea trupei în sat, cei patru actori amenajează estrada micului teatru. In mijlocul acestei acţiuni are loc o scenă de gelozie între Canio şi Ned-da, cel dintîi ameninţîndu-şi soţia că va ucide la prima încercare de a-1 înşela. Rămasă singură, Nedda, conştientă de vinovăţia ei, încearcă s alunge sentimentul de groază  pe  care i-ai inspirat ameninţările   lui Camio, amintindu-şi cu duioşie de copilăria ei,  liberă  şi  fericită.   Cîntecul este  subliniat de  o  fermecătoare  evocare a ciripitului  păsărelelor,   în orchestră.

l. C. SPIRU