Descriere
Între 1735-1736, Georg Friedrich Händel, stabilit de aproape un deceniu în capitala britanică, compusese mai mult de trei sferturi dintre cele patruzeci de drame lirice ale creației sale și aproape jumătate din zecile de oratorii. Legat de aceste spectacole în răstimpurile (pauzele) execuției unor asemenea oratorii, obișnuia maestrul sa introducă — cu titlul de interludii — concerte pentru orgă acompaniate de un ansamblu orchestral sumar, în general bazat pe prezența coardelor. În acești ani s-a născut prima serie de șase concerte pentru orgă și orchestră, gen în cultivarea căruia Händel avea să se manifeste ca un valoros deschizător de drumuri — opus 4 — din care discul de față conține două lucrări, impuse în timp de abordarea soliștilor, numerele 2 – în Si bemol major – și 4 – în Fa major -. Ultimul concert al prezentului prim grup, nr. 6 de pildă era des¬tinat și harpei și în această formulă integrat odei „Alexander’s Feast” — un aspect de multiplă folosire a unei compoziții după necesități, aspect atît de prezent și la Bach – iar nr. 1 al ciclului menționează „orgă sau cembalo (clavecin)” și „(fagott ad libitum)”, dovadă a labilității instrumentației. După „Six Coneertos for the Organ and Harpsichord: also for Violins, Hautboys, and other instrument;, in 7 Parts. Compos’d by. Mr. Hândel. Opera Quarta. London J. Walsh. Fol.”, care poartă data apariției 4 octombrie 1738, urmează o a doua serie de șase concerte — 1740 — și în sfîrșit o ultimă grupare de șase lucrări, opus 7, scrise dealungul deceniului care a urmat și tipărite postum de aceiași editură „John Walsh”, în 1761. Prima dintre ele opus 7 nr. 1 în Si bemol major încheie succesiunea celor prezente în această înregistrare. Stăpînind orga ca pe un instrument învățat, folosit curent încă din copilăria în Germania natală, muzicianul interpreta el însuși partitura de orgă a concertelor sale în interludiu și este cunoscut faptul că nu rare ori introducea improvizații fermecătoare, demne de un virtuoz. Prin contrast cu instrumentele mari ca dimensiuni și posibilități tehnice din Germania maestrul își interpreta opusurile la Covent Garden, teatrul curent al audițiilor oratoriilor sale, pe un instrument construit la comandă, relativ modest, ce cuprindea doar șapte registre comandate de un singur manual, pe atunci în Anglia nefiind încă în uz nici pedalierul.
Amprenta stilistică a vechii sonate da chiesa a lui Corelli și elemente de structură ale concertului vivaldian – între alte impresii, influențe ale amplelor peregrinări italiene ale maestrului apar în concerte alături de uvertura de tip lent, majestuoasă, proprie suitei de proveniență franceză. Rezultă astfel de obicei o succesiune -introducere lentă, un allegro, un adagio, un allegro final — cu variațiuni de la lucrare la lucrare. Este prezent și aici în melodică, deși poate mai puțin manifest decît în Concerti grossi de pildă, o trăsătură de spontaneitate, impresia permanentei descoperiri, improvizații — domeniu în care Händel excela – vivacitatea dialogului solist-orchestră. Se îmbina teme de vădită origine, factură populară, secțiuni cu aer de preludiu, pasaje fugate, variațiuni, multe, foarte multe dansuri stilizate — fie ele italiene, franceze sau engleze. Sprijinite de o concepție și o tehnică armonică și polifonică simplă, clară, așezate sub semnul unui remarcabil spirit de sinteză, de unitate structurală ele se adresează ascultătorului într-un discurs sonor foarte decorativ, spumos, tot timpul nou și atrăgător, ademenitor am zice. Cunoscător profund al stilurilor și curentelor de gust și opinie estetică ce se confruntau în Europa muzicală a secolului XVIII, Händel a știut, a simțit calea delimitării unui univers muzical propriu, bine conturat, pregnant, emanație a personalității ce ocupă un loc marcant în contextul epocii, definit atît de sintetic de Romain Rolland un secol și jumătate mai tîrziu : „Nu își crea numai propria muzică, ci și pe a celorlalți”.
Solista celor trei concerte, tînăra organistă Ursula Philippi demonstrează deja o maturitate în concepție, o intuiție a sensurilor demersului sonor și o bine stăpînită, gradată conducere a acestuia, remarcabile. Din cîntul ei se desprinde clar preocuparea pe care o manifestă pentru realizarea tehnicii de legato, articulării în ansamblu a frazelor muzicale, atît de importantă în redarea corectă stilistic a acestei muzici. Sînt de altfel firești asemenea exigențe de ordin tehnic și interpretativ din partea unei foste eleve și respectiv studente a reputatului organist brașovean Hans Eckardt Schland și a distinsei profesoare Lidia Sumnevici de la Conservatorul din București. Laureată a concursului „Anton Bruckner” de la Liriz (Austria) – 1978, concursului de interpretare organizat de Uniunea Compozitorilor din R.S.R. la care s-a înscris pe primul loc, la fel ca și în cadrul ediției din 1979 a concursului din cadrul „Primăverii la Praga”, Ursula Philippi a întreprins numeroase turnee de concerte și recitaluri în țară și peste hotare, cu un repertoriu de lucrări din epoci de creație variate, de la muzică renascentistă pînă la literatura contemporană, românească și universală.
Gabriel TOMESCU
The soloist of the three concerts, organ player Ursula Philippi, already demonstrates the remarkable maturity of her conception, of the intuition of the meanings of the sound approach and its well mastered, gradual development. Her concern for achieving the legato technique, the articulation of the musical phrases as a whole, so important in the correct, stylistical interpretation of this music, derive from her performing style. Such a technical and performing exigency is, actually, quite natural on behalf of a former pupil and student of the outstanding organ player Eckardt Schland and of the distinguished professor Lidia Sumnevici of the Bucharest Conservatoire. A laureate of the ,,Anton Bruckner” contest of Linz, Austria, in 1978, of the interpretation contest organized by the Composers’ Union of the Socialist Republic of Romania whose first prize she had won, just as she did in the 1979 edition of the „Spring¬time in Prague” contest, Ursula Philippi has made numerous tours of the country and abroad, with a reper-toire including works from different period of creation, starting with the Renaissance music and ending with the Romanian and world contemporary musical literature.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.