Marius Popp ‎– Nodul gordian (seria jazz nr. 20)

Disc Vinil » Marius Popp ‎– Nodul gordian (seria jazz nr. 20)

Marius Popp ‎– Nodul gordian (seria jazz nr. 20)

Artist (grup, formaţie etc.):
Marius Popp
Componenţă:
Eugen Gondi - baterie (2. 3, 4, 5), Alin Constanțiu -clarinet (2, 3), saxofon tenor (1, 4, 5), Ion Leonte -trompetă (1, 2, 4. 5), Eugen Tegu - ghitară bas (1-5). Constantin Petrescu — percuție (1—3), Florin Diaconescu -baterie (1)
Categorie (gen):
jazz, jazz-rock, funk, post bop, cool jazz
Casa de discuri:
Electrecord
An:
1984
Cod casa de discuri:
ST-EDE 02377
Ţara:
Romania
Muzica (aranjamente):
Compozitor, pian, pian electric : MARIUS POPP
Redactor(i) muzical(i):
Ștefan Cărăpănceanu
Maestru(i) de sunet:
Theodor Negrescu
Grafica:
Vladimir Șetran
Tiparul:
I.P. Filaret

250 lei

2 în stoc

Descriere

Marius Popp, personalitate complexă a jazz-ului românesc, compozitor, pianist aranjor șef de formație, cunoscut și recunoscut ca atare și pe plan european, se află acum la cel de al doilea ol său demers discografic de autor, după „Panoramic jazz-rock” editat la Electrecord în 1977.

 

O suprafață cîntătoare / Un ghem de note / O tipsie. ..”- iată o foarte plastică metaforă pentru discul de gramofon, desprinsă din stihurile lui Topârceanu. O definiție „poetica” dar — credem – intru totul oportună și în cazul prezentului LP ; un ghem de note înmănunchiate într-un simbolic „nod gordian” pe care Marius Popp și colegii săi de formație îl decodifică benefic în inspirate traiecte melodice, în măiestre armonii, in evantai de ritmuri…

 
In comparație cu anteriorul disc, cel de față evidențiază înainte de toate o mai ‘largă diversitate de preocupări si soluții componistice, diversitate concretizată in șase „acte sonore” -fiecare dintre ele, a entitate muzicală în sine ; așadar, șase momente discografice distincte, unite însă prin amprenta de neconfundat a ceea ce am putea numi „stilul”, „maniera” Marius Papp. Și aceasta fiindcă muzicianul râmîne, în fond, fidel propriului crez artistic, jaloanelor impuse sieși in exprimarea sonoră: simțul proporțiilor construcției muzicale (ca absolvent al Facultății de Arhitectura, Marius Popp, se dovedește odată in plus un arhitect apreciabil al edificiilor de sunet); gustul ales pentru armoniile complexe, pline de miez, specifice jazz-ului modern; înclinația spre tempo-urile dinamice și ritmurile alerte, robuste, venind să ilustreze un temperament impetuos, motorie.

 
Dincolo de acest cadru de referință, multipla implicare a protagonistului în muzica discului se cuvine estimată pe temeiul a trei principale atribute ale calității, acestea fiind inspirația autentică o creatorului de teme, meșteșugul sau de aranjor, talentul de improvizator pe claviatura pianului. Și în aceeași ordine de idei, – atenția aparte acordată de conducătorul formației spre alegerea acelor coechipieri apți a-i fructifica și finaliza în chip corespunzător intențiile componistice. Astfel, alături de Alin Constanțiu si Eugen Gondi, colaboratori de decenii ai pianistului, în înregistrările discului se relevă tînărul basist bucureștean Eugen Tegu și provenind din actuala „pepinieră de talente” din lași, trompetistul Ion Leonte. Acestor mai nai colegi de grup li se oferă acum un oportun prilej de debut discografic în jazz…

 
Revenind la substanța muzicală propriu-zisă a albumului sa arătăm că, potrivit viziunii compozitorului, primele cinci secvențe au fost ordonate drept trepte ale unei continue creșteri a tensiunii emoționale, cu „priză” permanentă la interesul auditorului. „Negru pe alb” — un bun demaraj al noului ciclu discografic, poate fi considerat un apel, o punte dinspre precedentul LP amintit, piesa fiind înscrisă pe coordonate „jazz-rock”, context pe care Marius Popp nu îl părăsește atîta timp cît „are ce spune” în acest limbaj, cit elementul jazz deține principala pondere în această mixtură ; îl susțin in argumentația sa pe clapele „în alb și negru” ale pianului electric, trompetistul Leonte cu un solo stenic, strălucitor prin frecventele incursiuni in registrul acut al instrumentului și Tegu al cărui acompaniament activ se metamorfozează, spre finele piesei, într-o nu mai puțin activă și tehnică intervenție improvizatorică.

 
Clasificabilă tot in sfera de cuprindere ,,jazz-rock” deși sub aspect timbral se poate vorbi de o veritabilă explozie de culoare și luminozitate, cea de a doua secvență, „Kon-Tiki” se diferențiază de toate celelalte înregistrări ale discului prin relevabila sa notă de exotism, tradusă într-o excepțională claritate, transparență și vitalitate a sonorităților ; este meritul aranjorului de a o fi obținut prin dispunerea ingenioasă, în verticalele timbrale, a trompetei, clarinetului, flautului, de a o fi însuflețit prin alternarea ritmurilor (de notat izbutitul insert al metricii de 5 timpi în improvizația de pian) și prin incinsivitatea riff-urilor. Eugen Tegu conferă aici, solistic, măsura reală a inventivității sale improvizatorice și a velocității tehnice, firească dacă ținem seamă că a urmat clasa de vioară a Conservatorului din București

 
„Echinox” — o temă ce surprinde de la primele măsuri prin dialogul intervalic(neacompaniat), parcă susținut în contradictoriu, dintre clarinet și flaut; dialog care devine, odată cu definirea in infrastructură a unui suport armonico-ritmic (pian-ghitară bass-baterie), punctul de plecare al unui blues, clasic în formă dar modern în conținut. Clarinetistul Alin Constanțiu nu pierde un atare prilej, spre a-și pune in valoare tonul de excepție, atît de expresiv, de învăluitor și bogat în armonice mai ales în registrul grav, ca și arta de a genera inflexiuni și meandre melodice cu „adresă” sigură la admirația iubitorului de jazz.
In „Cîntecul căpitanului Nemo”, cu toate că derularea so¬noră pulsează de vigoare și nerv, persistă totuși o undă de nostalgie reținută, un ecou al sentimentului născut în foto imensității oceanului de albastru — trăiri subliniate muzical prin melodismului melodicii, printr-o permanenta pendulare între tona¬litatea majoră si minoră. Prin aportul lor, instrumentiștii fac ca această piesă să constituie un adecvat preambul la momentul de culminație pe care îl reprezintă „Nodul gordian”. Tema cu titlu generic concentrează în resursele sale latente de expresivitate un .maxim al evoluției ,,energiilor afective”, evoluție pregătită pas cu pas în anterioarele secvențe.

 
Baterist de valoare europeană timișoreanul Eugen Gondi nu deține roluri solistice dar prezența sa ritmică, tot timpul sesiza¬bilă, incitantă, în ultimele patru piese la care ne-am referit (prima piesa l-a avut ca ritmician pe Florin Diaconescu) asigură o funcționare fără greș ,,motorul u i ritmic” al formației. De menționat și aportul la percuție al lui Costin Petrescu și la flaut al lui loan Cațianis – un apreciat „muzician de studio”
Și daca piesa „Nodul gordian” înseamnă, după cum afirmam, apogeu, concluzie și sumum expresiv al unui disc în care predomină caracterul dinamic, viril al ritmurilor și penetranta timbrală, în schimb senina, candida miniatură de nuanța confesivă numită „Din aproape în aproape” caligrafiată sonor de Marius Popp la pian-solo, se dorește parcă nu un punct terminus ci un … „va urma”.
FLORIAN LUNGU
Marius Popp (born in 1935), a complex personality of Romanian jazz music, a composer, pianist, orchestrator and Jazz band leander, well known in Europe as well through his performance of the Jazz festival s of Son Sebastian, Ljubljana, Prague, the „Jazz Jamboree”-Worsaw, Debrecen, Gottingen, on the stages of jazz clubs in the Federal Republic of Germany and in concerts in France) is now at, his second recording approach after the „Panoramic jazz-rock”, also released by the „Electrecord” Record House in 1977. The present LP evinces a large diversity of concerns and composition solutions, a diversity materialized in the six sequences selected from the author’s creation, in the last few years. In spițe of being distinct musical entities, they are united by what we could unmistakably call the „Marius Popp” style, characterized by the „feeling of sound Construction” ( before exclusively dedicating himself ta music Marius Popp was an architect), by his predilection for complex harmonies, for alert rhythms, illustrating an impetuous temper, and by the preference of the jazz band leader for the wind instruments formula, although, quite often. Marius Popp plays in a trio, with a boss and drums, or as piano-soloist.
From among the instrumentalists who have mode their contribution to this record, interpreters belonging to different generations, „the main roles” are incumbant to Marius Popp — acoustic and electrical piano (Fender Rhodes). to experienced Alin Constanțiu (clarinet, tenor-saxophone), Eugen Gondi (drums performer of European class) and to their younger colleagues Eugen Tegu (bass-guitar) and loan Leonte (trumpet).
The 20th LP of the „Jazz Series” released by the „Electrecord Record House” appears like a dense, complex and diverse musical context, attesting the thinking maturity of its protagonist, Marius Popp. the plurality of his concerns and achievements.

playlist

1. NEGRU PE ALB
2. KON – TIKI
3. ECHINOX
4. CÂNTECUL CĂPITANULUI NEMO
5. NODUL GORDIAN
6. DIN APROAPE ÎN APROAPE

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Marius Popp ‎– Nodul gordian (seria jazz nr. 20)”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *