Descriere

Recunosc că atunci cînd am auzit pentru prima dată de arhitectul-pianist Marius Popp — și sînt peste 12 ani de atunci — noi, „ve¬teranii” în materie, eram destul de sceptici. Sceptici din cauza asaltului masiv ai dilentantismului din perioada în care Jazz-ul a devenit „copil de suflet” al muzicii românești, cu drepturi depline și bine meritate.

 
Au trecut anii și arhitectul-pianist s-a transformat întîi in pianistul-arhitect, iar apoi în muzician pur și simplu. Evoluția a fost de fapt cit se poate de logică, dacă ne gîndim la premizele bilaterale ale lui Marius.

 
Marius Popp, născut la Sibiu la 21 septembrie 1935 și aflat la primul său LP nominal, manifestă o evidentă admirație pentru stilul celebrilor pianiști, șef de scoală, Brubeck, Tristano, Evans și Hancock. De altfel nimic surprinzător : faptul atestă bunul său gust, Fără îndoială tocmai această dragoste față de cei dinainte, această sintetizare a ceea ce a fost și este mai bun, reprezintă cea mai sigura, dacă nu chiar singura cale certă spre concretizarea și afirmarea propriului eu, evident cu condiția să ai ceva de spus pe limba ta. Iar Marius Popp, ca orice artist autentic, vorbește limba neamului său. Dovada acest disc.

 
Prima piesă, „Peisaj”, ne sugerează un „peisaj” deloc contemplativ, ci din contra foarte activ, un peisaj al vieții noastre contemporane, o lume plină de dinamism. Aranjamentul autorului, bazat pe un aparent joc intre 4/4 si 3/8 creează loc, încă de la enunțul temei, unor fraze armonic libere. Ascul¬tăm două frumoase improvizații datorate lui Peter Wertheimer țsax. sopran) și lui Alin Constanțiu (sax. tenor) urmate de inspiratul solo al luî Marius {pian electric) care denotă virtuozitate si mi se pare concludent pentru stilul său.

 
„Balada” anunță zorile unui autentic aranjor de jazz, Adrian Enescu, fenomen din păcate atît de rar, atît la noi în țară cît si peste hotare. Sonori¬tățile romantice, aș zice montane sau pădurene, excelent construite de Adrian, ne duc cu gîndul la stilul lui Git Evans. Din nou Marius, remarcabil în soloul său, inspirate și intervențiile lui Adrian.

 
„Trifoiul cu cinci foi” a lui Florian Lungu aduce o notă aparte în contextul acestui LP. Este o piesă de evidenta inspirație ritmica braziliană cu melodică stilizat autohtonă, piesă ce-t prilejuiește lui Peter Wertheimer poate cel mai inspirat solo de saxofon de pe acest disc. Remarcabile, de asemeni, liniile construite de Radu Goldiș (chitară).

 
Piesa „Simboluri” nu-și dezminte denumirea ‘• grupul de suflători revine pe parcursul piesei de mai multe ori cu aceste „simboluri”, care sînt de fapt un fel de inscripții.

 
Veți auzi mai departe că și „inscripțiile” pot fi simbolice. Piesă interesantă, cu frumos solo al lui Peter Wertheimer. Remarcabilă, participarea Iui Silviu Hera (chitară). Dar să reținem in primul rind sonoritățile creiate de Marius Popp, prin aranjamentul său.

 
„Inscripție” — un nou „outsider” al acestui LP. Ceva intre muzica pop de bună calitate șt sound-ul contemporan de jazz. Soliștii, în frunte cu Marius, au grije să fie cît mai „jazz” l Synthesizerul, enig¬matica voce a Aurorei Andronache (cunoscută șefă a grupului vocal „Aurora”), neobișnuita formula armonică (a baza improvizațiilor, poliritmia, simbolica – toate aceste elemente mă determină să răs¬pund Ia întrebarea : Este această piesă muzică pop sau jazz? cu un categoric : Evident jazz !

 
„Crestături în lemn” – lucru tot mai rar : un pianist cîntînd jazz de unul singur, fără bas, fără tobă — și totuși jazz l
O superbă demonstrație solistică a Iui Marius Popp a propos de dragostea sa pentru marii pia¬niști ai genului. Și totuși nota pregnantă rămîne cea „natală”, românească.

I must confess that when – over 12 years ago — we first heard of the architect-pianist Marius Popp, we, the „veterans” in that field, were quite sceptical. We were sceptical because of the great onslaught of dilettantism in the period when jazz had been adopted by the România n music, with full and well-deserved rights.
With the passing of years the architect-pianist became first a pianist-architect and then, just pure and simple, a musician. A very logical evolution if we bear in mind his double premises.
Marius Popp, born in Sibiu on September 21, 1935 and presenting herewith his first LP. shows an obvious admiration for the style of the famous pîanisls, founders of schools, such as Brubeck, Tristano, Evans and Hancock. And this is not at all surprising but attests to his good taste. It goes without saying thal the very love for these pianists, this synthetizing of what was and is the best, re-presents the surest, if not the only certain road toward’ the concretizing
and affirmation of your own personality, provided, of course, you have something ta say in your own language. And, like any authentic artist, Marius Popp speaks in the language of his kin. Proof thereof is this record. The first plece, „Peisaj” (Landscape) does not suggest o meditative „landscape”, but, an the contrary, a very active one of our contemporary life, world filled with dynamism. The author’s arrangement, based on an apparent play between 4/4 and 3/8, allows for some free, harmonious phrases already from the enunciation of the theme. There are two beatiful improvisations by Peter Wertheimer (soprano saxophone) and Alin Constanțiu (tenor saxophone) followed by the inspired solo part of Marius (electric piano), which denotes virtuosity and seems to me edifying for his style.
”Balada” (The Ballad) announces the dawns of an authentic jazz arranger, Adrian Enescu, a phenomenon, unfortunately, such as there are few in the country and abroad. The romantic — l would say, mountain or forest-tike – sonorities, excellently constructed by Adrian remind you of the style of Gil Evans. Again, the remarkable solo of Marius, and Adrian’s inspired interventions.
”Trifoiul cu cinci foi” (The Five-Leafed Clover) by Florian Lungu gives a special note to this L.P. The piece is clearly inspired by Brazilian rhythm with autochtonous stylized melodiousness. In this piece Peter Wertheimer plays his, may be, most inspired saxophone solo on this record. Also remarkable are the lines constructed by Radu Goldiș. (guitar)
The piece ”Simboluri” (Symbols) is true to its name. Throughout it, the group of wind instruments several times repeat these ”symbols” which are, in fact, some sort of inscriptions.
You will then hear that „”inscriptions” too, can be symbolical. An interesting piece with the fine solo of Peter Wertheimer. The participation of Silviu Hera (guitar) is remarkable, but first mention should be made of the musicality of Marius Popp’s arrangement.
”Inscripție” (Inscription) – another ”outsider” of this L.P. Something between good pop and the sound of contemporary jazz. The soloists and, first of all, Marius, see to it that it should be over-whelmingly ”jazz”. The synthesizer, the enigmatic voice of Aurora Andronache (the well-known leader of the Vocal group ”Aurora”), the unusual harmonic formula at the basis of the improvisations, the polyrhythmics and symbolics, — all these elements make me answer with a categorical „jazz” when asked whether this piece is pop or jazz.
”Crestături în lemn” (Wood Cuts) — something to be met with ever rarer – a pianist playing jazz — alone – without boss, without drums, and yet — jazz. It is a superb demonstration of Marius Popp as a soloist â propos of his love for the great pianists of thot genre. And yet, the prevoiling note remains the „native” Romanian note.
RICHARD OSCHANITZKY