Descriere
La început a fost filmul mut. Apoi a fost filmul sonor, cu vorbe, vorbe cîntate, muzici ilustrative, muzici pur şi simplu.
Toate componentele filmului sînt — sau par a fi — subordonate ideii — sau ideilor — din scenariu. Şi totuşi, unele dintre ele pot avea o existenţă independentă. Statutul muzicii în arta cinematografiei este mai aparte datorită carac¬teristicilor sale. S-a spus că o muzică de film este bună dacă „nu se aude”. Pare un paradox, dar nu e. Ca parte constitutivă, dependentă de imagine, acţiune şi sentiment, muzica trebuie să concure la crearea atmosferei, să-i dea nuanţa necesară pe cale sonoră, integrîndu-se, topindu-se în fluxul filmului luat în ansamblu. Sînt însă şi filme în care muzica trebuie „auzită”. Nu e vorba numai despre filmul cu subiect muzical (viaţa unui compozitor, a unui interpret, filmul de operă, balet, operetă sau musical etc.), ci şi despre acele filme în care se cere compozitorului să creeze nu o coloană sonoră oarecare, ci o compoziţie cu identitate, pregnanţă şi forţă de captare a atenţiei. Ambele categorii de muzici de film depind de scenariu, de echipa de realizatori, dar şi de talentul şi personalitatea compozitorului. Cîteodată se recurge la compoziţii scrise în cu totul alt scop. Cunoscătorii ştiu că genericul la faimosul serial Linia maritimă Onedin este luat din baletul Spartacus de Ha-ciaturian. Evident că nu e nici o legătură între imagine şi destinaţia iniţială a acelei muzici. Forţa ei expresivă, indiscutabilă şi percutantă, marchează imaginea şi îi conferă un relief aparte, care nu poate fi imaginat — acum — fără ea. Uneori muzica este gîndită să însoţească personajul —: ca leitmotivul în opera wagneriană. Nu putem concepe Pantera roz fără tema ei, piticii din Albă ca zăpada fără marşul lor — şi exemplele se pot înmulţi. Din muzica de film se pot extrage suite sau piese independente •— aşa cum au făcut Prokofiev, Ion Dumitrescu, Tiberiu Olah şi alţii — cu o viaţă lungă în sălile de concert.
Discul de faţă reuneşte piese din filme. Din filme celebre. Piese celebre. Sau piese care au făcut ca filmele să fie celebre. Sau toate aces¬tea laolaltă. Sînt compoziţii care stîrnesc în amintirea noastră imagini dragi, ne flutură pe buze ca o mîngîiere şi ca un surîs. Sînt piese de bună dispoziţie şi, prin aceasta, de profun¬zime. Sînt muzici de circulaţie atît de largă, încît marele public nu-i mai ştie pe autori, iar ele sînt definite, cel mai adesea, prin titlul fil¬mului din care şi-au luat zborul. Cum zicea cineva : „ce Loewe, asta e My Fair Lady !” îi vom zice şi noi discului de faţă : nu disc de mu¬zică din filme, ci disc de şlagăre, şlagăre mon¬diale, nepieritoare.
Conductor Ilarion Ionescu-Galaţi (born 1937) first studied the violin with the eminent pedagogue George Manoliu, graduating from the „Ciprian Porumbescu” Conservatory in Bu-charest in 1960. After briefly devoting himself to a chamber and concert activity — all while being engaged as a violinist in the Symphony Orchestra of the „George Enescu” Philharmonic — he took up conducting (which he initially studied with Mircea Basarab). He developed his skill at the Ecole normale superieure in Paris under the reputed Pierre Dervaux in 1965—1967, and took his orchestral conducting degree with the famous Charles Munch. He then attended Eugene Ormandy’s master classes in the USA (1970—1971). As director of the „Gheorghe Dima” Philnarmonic in Braşov (since 1967), as well as in his collaboration with all the Romanian’ symphony ensembles, I. Ionescu-Galaţi has been promoting a valuable repertoire, including many less frequently heard pieces. His conducting art is appreciated not only in România but also abroad ; he has been repeatedly invited to guest-conduct prestigious orchestras in Sweden, the Soviet Union, Turkey, Switzerland, France, the USA, Japan, People’s China, the GDR etc. Playing under his baton have been world-famous artists such as Ruggiero Ricci, Lola Bobescu, Igor Oistrakh, Viktor Tretiakov, Igor Bezrodnyi, Daniil Shafran, Magda Tagliafero, Rudolf Kerer, Valentin Gheorghiu, Ion Voicu, Dan Grigore and many others. Besides numerous recordings he has made in Romania for Electrecord and for the Romanian Radio and Television (including one as soloist of the Shostakovich Violin Concerte),” he has broadcast on Radio Moscow, Madrid, Havana, Athens and Stockholm. In recent years, as well as being conductor and director of the Braşov Philharmonic, Ilarion Ionescu-Galaţi has been serving as conductor and artistic director of the Istanbul Philharmonic.
A few excerpts from concert reviews will teii you more about the personality of this gifted conductor : „an in-depth knowledge of the score” ; „exact tempi” ; „parfaiternent â son aise vis-â-vis de ces magnifiques pages qu’il dirigeait par coeur” ; „high inner tension” ; „an eloquent structuring capacity” ; „impressive and convincing” ; „meaningful gestures” ; „a high-class interpreter” ; „I admired the full sovereignty with which the conductor was communicating his will and artistic intentions through gesture, the naturalness and vitality with which he was leading the orchestra, bringing the best out of it in a most convincing performance”.
Braşov, a city of long standing cultural traditions, saw the foundation of the „Philharmo¬nic Society” in 1878 (previous initiatives dated back to 1756 and 1814). The society carried out an uninterrupted activity and became a state establishment in 1948 (the name of „Gheorghe Dima” was adopted by the old society in 1946 as a tribute to the composer, music catalyst and professor who directed the „Romanian Gymnastics and Singing Association” in the years 1875—1879 and 1899—1914). The Braşov Philharmonic collaborated along the years with greated music personalities : Felix Weingartner, Richard Strauss, Franz Lehar, Emil Sauer, Kiril Kondrashin, Leonid Kogan, lakov Zak, Kurt Masur, George Enescu, Paul Richter, Victor Bickerich, Dinu Niculescu (who was its principal conductor and director for a long time) and many others. The Philharmonic regularly hosts chamber concerts (as well as the famous annual Chamber Music Festival). Tours of France, Spain, the USSR, West-Germany and the Netherlands have increased the music-loving public’s awareness of this prominent collective which was awarded the First Prize of the „Song to Romania” National Festival.
PETRE CODREANU
English version by Magda Morait
Recenzii
Nu există recenzii până acum.