Descriere

Primul album al celebrei trupe rock romanesti ! Disc foarte rar intilnit astazi in stare buna.

În toamna lui 1976 se pun bazele trupei, după o discuție între Iuliu Merca si Ștefan Boldijar, purtată în prezența lui Mimi Găzdac (Varga), in restaurantul „Scoica” din Jupiter din vara aceluiași an. Primăvara anului următor aduce cu sine începutul repetițiilor, în Cluj-Napoca. Formula era: Iuliu Merca, Ștefan Boldijar, Liviu Hrișcu (ex. Mondial), Constantin Sălăgean și Tavi Popovici. În luna martie se dă numele formației: Semnal.

Vara se pleacă la mare, la restaurantul Aladin din Venus. Peste două săptămâni, în stațiunea Costinești, are loc lansarea oficială a trupei, la terasa Tineretului. Toamna ’77: se înregistrează single-ul care conține piesele „Moara” și „Durata”. În anul urmator, 1978, apare primul album: „Trenul cursă de persoane Apahida – Cluj-Napoca”, iar piesa „Moara” urcă in topul BBC până pe locul 3 !

Tavi Popovici, Costi Sălăgean și Liviu Hrișcu părăsesc formula pentru a forma o efemeră trupă „Semnal Cluj”; au fost înlocuiți de Paul Masgras și Ică Ioan Moca, iar formația de bază își ia denumirea definitivă de „Semnal M”.

Turnee, litoral. Iarna anului 1978 aduce un membru nou, ce avea să influențeze decisiv stilul trupei: George „Ghiță” Ciolac (claviaturi). Impresariatul este asigurat de către sibianul Iuliu Șuteu (care anterior prestase același gen de activitate în contul trupei Phoenix și care ulterior va avea un aport decisiv la promovarea trupei Holograf), care aduce multe angajamente pentru tânăra trupă clujeană. În 1979, vine în componența formației bateristul sibian Radu Parvu. În această formulă, formația face turnee lungi prin țară și în URSS. Cântă pe litoral, înregistrează la radio piesele „Hora” și „Urare” și apare cu piesa „La mijloc de pădure” în filmul muzical „Melodii la Costinești”. Radu Parvu părăsește formația și înființează grupul Riff, împreună cu Adi Ordean și Florin Grigoraș, grupul având succes în turnee împreună cu Semnal M.

1979 toamna: turneu de 2 săptămâni în Iugoslavia. Anul următor aduce o schimbare de fond, cooptarea lui Solomon „Saci” Francisc ca toboșar și prieten al formației. Se înregistrează al 2-lea album, „Cântece transilvane”. Piesa care a cunoscut cel mai mare succes, „Bal la Apahida”, a figurat chiar și în topul „tradițional” din Japonia, constituind temelia curentului muzical etno din România.

Participarea la festivalul „Club A” aduce cu sine un premiu important, cel de compoziție, pentru „Mai avem multe de făcut”. Acest festival are ca rezultat și scoaterea pe piață a unei compilații de piese „live”, din piesele/trupele câștigătoare. Paul Masgras părăsește definitiv țara, cu destinația Statele Unite ale Americii. În vara lui 1981, pe litoral, apare în trupă Dorin Ciobică – chitară-vocal; pentru o scurtă perioadă îl suplinește pe Merca, plecat la Cluj cu probleme personale. În ’82, pentru o perioadă, trupa se „rupe”, cei care pleacă fiind Ciolac, Solomon și Boldijar. Componența se reface la timp pentru terminarea înregistrărilor la „Planeta visurilor noastre”. Urmează noi turnee și o vară petrecută pe litoral. De asemenea, sunt înregistrate noi piese: „Urare”, „Tânăra dimineață”. Urmează marele succes „La fereastra ta”. Iarna anului 1983 aduce cu sine despărțirea de Ghiță Ciolac, care pleacă în Germania. Este cooptat un nou membru, Dumitru „Teacă” Căpușan. Se înregistrează „Desculț în iarbă” și „Spune-mi cine ești”. ’83 – ’84: turnee + litoral. „Teaca” părăsește formația, căsătorindu-se și stabilindu-se la Craiova. La finele lui 1985 Ștefan Boldijar se retrage din formație. Intre 86′ și ’88, Semnal M activează în formula: Iuliu Merca, Francisc Solomon, Dorin Ciobică, chitara bass fiind preluată de suceveanul Vasile Purice. Au loc turnee – maraton; în toamna lui 1986 se „cântă” aproape 90 de zile, cu două reprezentații pe zi. Din staff-ul turneului fac parte, alternativ: Riff, Timpuri Noi, Ducu Bertzi, George Nicolescu, regretatul Călin Nemeș, Ilie Micolov și Laura Stoica, pe care Merca o descoperă la un festival din perioada respectivă.

După revoluție, până în 1994, formația evoluează în formula de trio: Iuliu Merca, Francisc Solomon (toboșar) și Ștefan Boldijar. Apoi, în 1995, este cooptat Ștefan Nagy la baterie. 1996 aduce cu sine un nou album, „Povești la gura sobei”. Este urmat de alte turnee, iar vara se cântă din nou pe litoral. Se alătură trupei Dan „Capră” Cozma (chitară, vioară, claviaturi, voce), actualmente profesor de muzică în Germania. În 1998, formația susține un turneu în Germania, iar în același an li se alătură chitaristul Florin Ștefan din Baia Mare. Anul următor se cântă din nou pe litoral, la Costinești. Pe 27.07.1999, la 13:49, Iuliu Merca, membrul fondator, compozitor, chitarist se stinge din viață. Acest lucru a îndurerat profund scena artistică românească, care a pierdut nu doar un mare artist, ci și un apropiat prieten. Au loc spectacole „in memoriam” dar se reduce în același timp activitatea concertistică. Membrii formației desfășoară activități personale: Ștefan Nagy – impresariat, organizarea festivalului de creație „Iuliu Merca”; Florin Ștefan – concerte de chitară clasică, înregistrări, compoziții terți. Ștefan Boldijar înregistrează împreună cu Cornel Moldovan (chitară), Marcel Moldovan (tobe, percuție, 17 ani elev la liceul de artă din Arad, laureat al concursurilor naționale de percuție încă de la vârsta de 5 (cinci!) ani) și Florin Ștefan piese noi pentru un nou album.

Din 2003 este reluată activitatea concertistică, în formula: Ștefan Boldijar, Florin Ștefan și Ștefan Nagy, cu participarea lui Marcel Moldovan. Se alătură, intre 2002 si 2007 și vechiul colaborator Dorin Ciobică (claviaturi, chitară). Se pregătește lansarea unui dublu CD: „In memoriam” și a unuia cu piese noi. În primăvara lui 2004, Ștefan Boldijar vine în București și îl întâlnește pe Radu Lupașcu (Rage Records)cu care va realiza dublul CD și dublu MC, intitulat „IERI” și „AZI”, lansat în București și Cluj. Rage Records promovează bine albumul realizând 2 videoclipuri și mai multe concerte, fapt care sporește vânzarea acestui Box CD la peste 15.000 de albume duble vândute, fapt unic în istoria muzicală românească.