Descriere

La început a fost filmul mut. Apoi a fost filmul sonor, cu vorbe, vorbe cîntate, muzici ilustrative, muzici pur și simplu.
Toate componentele filmului sînt — sau par a fi — subordonate ideii — sau ideilor — din scenariu. Și totuși, unele dintre ele pot avea o existență independentă. Statutul muzicii în arta cinematografiei este mai aparte datorită carac¬teristicilor sale. S-a spus că o muzică de film este bună dacă „nu se aude”. Pare un paradox, dar nu e. Ca parte constitutivă, dependentă de imagine, acțiune și sentiment, muzica trebuie să concure la crearea atmosferei, să-i dea nuanța necesară pe cale sonoră, integrîndu-se, topindu-se în fluxul filmului luat în ansamblu. Sînt însă și filme în care muzica trebuie „auzita”. Nu e vorba numai despre filmul cu subiect mu¬zical (viața unui compozitor, a unui interpret, filmul de operă, balet, operetă sau musical etc.), ci și despre acele filme în care se cere compo¬zitorului să creeze nu o coloană sonoră oarecare, ci o compoziție cu identitate, pregnanță și forță de captare a atenției. Ambele categorii de muzici de film depind de scenariu, de echipa de realizatori, dar și de talentul și personalitatea compozitorului. Cîteodată se recurge la compoziții scrise în cu totul alt scop. Cunoscătorii știu că genericul la faimosul serial Linia maritimă Onedin este luat din baletul Spartacus de Haciaturian. Evident că nu e nici o legătură între imagine și destinația inițială a acelei muzici. Forța ei expresivă, indiscutabilă și percutantă, marchează^; imaginea și îi conferă un relief aparte, care nu poate fi imaginat — acum — fără ea. Uneori muzica este gîndită să însoțească personajul — ca leitmotivul în opera wagne¬riană. Nu putem concepe Pantera roz fără tema ei, piticii din Albă ca zăpada fără marșul lor — și exemplele se pot înmulți. Din muzica de film se pot extrage suite sau piese independente — așa cum au făcut Prokofiev, Ion Dumitrescu, Tiberiu Olah și alții — cu o viață lungă în sălile de concert.
Discul de față reunește piese din filme. Din filme celebre. Piese celebre. Sau piese care au făcut ca filmele să fie celebre. Sau toate aces¬tea laolaltă. Sînt compoziții care stîrnesc în amintirea noastră imagini dragi, ne flutură pe buze ca o mîngîiere și ca un surîs. Sînt piese de bună dispoziție și, prin aceasta, de profun¬zime. Sînt muzici de circulație atît de largă, încît marele public nu-i mai știe pe autori, iar ele sînt definite, cel mai adesea, prin titlul fil¬mului din care și-au luat zborul. Cum zicea cineva : „ce Loewe, asta e My Fair Lady !” Ii vom zice și noi discului de față : nu disc de mu¬zică din filme, ci disc de șlagăre, șlagăre mon¬diale, nepieritoare.

Conductor Ilarion Ionescu-Galați (born 1937) first studied the violin with the eminent pedagogue George Manoliu, graduating from the „Ciprian Porumbescu” Conservatory in Bu-charest in 1960. After briefly devoting himself to a chamber and concert activity — all while being engaged as a violinist in the Symphony Orchestra of the „George Enescu” Philharmonic — he took up conducting (which he initially studied with Mircea Basarab). He developed his skill at the Ecole normale superieure in Paris under the reputed Pierre Dervaux in 1965—1967, and took his orchestral conducting degree with the famous Charles Munch. He then attended Eugene Ormandy’s mașter classes in the USA (1970—1971). As director of the „Gheorghe Dima” Philharmonic in Brașov (since 1967), as well as in his collaboration with all the Romanian symphony ensembles, I. lo-nescu-Galați has been promoting a valuable repertoire, including many less frequently heard pieces. His conducting art is appreciated not only in România but also abroad ; he has been repeatedly invited to guest-conduct pres-tigious orchestras in Sweden, the Soviet Union, Turkey, Switzerland, France, the USA, Japan, People’s China, the GDR etc. Playing under his baton have been world-famous artists such as Ruggiero Ricci, Lola Bobescu, Igor Oistrakh, Viktor Tretiakov, Igor Bezrodnyi, Daniil Sha-fran, Magda Tagliafero, Rudolf Kerer, Valentin Gheorghiu, Ion Voicu, Dan Grigore and many others. Besides numerous recordings he has made in România for Electrecord and for the Romanian Radio and Television (in¬cluding one as soloist of the Shostakovich Violin Concerte), he has broadcast on Radio Moscow, Madrid, Havana, Athens and Stockholm. In recent years, as well as being conductor and director of the Brașov Philharmonic, Ilarion lonescu-Galați has been serving as conductor and artistic director of the Istanbul Philharmonic.
A few excerpts from concert reviews will tell you more about the personality of this gifted conductor : „an in-depth knowledge of the score” ; „exact ternpi” ; „parfaiternent â son aise vis-â-vis de ces magnifiques pages qu’il dirigeait par coeur” ; „high inner tension” ; „an eloquent structuring capacity” ; „impressive and convincing” ; „meaningful ges-tures” ; „a high-class interpreter” ; „I admired the full sovereignty with which the conductor was communicating his will and artistic intentions through gesture, the naturalness and vitality with which he was leading the orchestra, brir.ging the best out of it in a most convincing pcr/ormance”.
Brașov, a city of long standing cultural traditions, saw the foundation of the „Philharmonic Society” in 1878 (previous initiatives dated back to 1756 and 1814). The society carried out an uninterrupted activity and became a state establishment in 1948 (the name of „Gheorghe Dima” was adopted by the old society in 1946 as a tribute to the composer, music catalyst and professor who directed the „Romanian Gymnastics and Singing Association” in the years 1875—1879 and 1899—1914). The Brașov Philharmonic collaborated along the years with greated music personalities: Felix Weingartner, Richard Strauss, Franz Lehar, Emil Sauer, Kiril Kondrashin, Leonid Kogan, lakov Zak, Kurt Masur, George Enescu, Paul Richter, Victor Bickerich, Dinu Niculescu (who was its principal conductor and director for a long time) and many others. The Philharmonic regularly hosts chamber concerts (as well as the famous annual Chamber Music Festival). Tours of France, Spain, the USSR, West-Germany and the Netherlands have increased the music-loving public’s awareness of this prominent collective which was awarded the First Prize of the „Song to România” National Festival.
PETRE CODREANU
English version by Magda Morait

https://youtu.be/4eSOA1tEl2w