Descriere

Cine se aștepta, acum cîțiva ani, când Nicu Alifantis și-a făcut apariția în muzica tînără venind din armată, pe «o scenă a:Cenaclului „Flacăra, ca el sa devină în* așa scurtă vreme unul dintre cele mai populare nume ale acestei muzici, un cîntăreț recunoscut, măcar pentru cîteva din compozițiile sale, chiar și de detractorii săi?
Eu m-așteptam și de aceea, cu toate prilejurile, împotriva tuturor împotrivirilor, uneori chiar împotriva descurajărilor și amără¬ciunilor lui Nicu Alifantis însuși, am mizat pe el și nu în zadar. Muzica lui Nicu Alifan¬tis se rotunjește, odată cu acest disc „După melci” (pe versuri de Ion Barbu), cu o nouă latură de mare expresivitate. Ca și Mircea Vintilă, Nicu Alifantis alege calea adîncimii, refuză succesele ușoare, lasă deoparte ceea ce părea calitatea sa exclusivă și anume sentimentalismul frust, violent și încearcă să se realizeze acolo unde nu părea menit: în varietate, în capacita¬tea de-a trece de la lirism la poruncă, de a medita muzical, de a da, cîteodată, muzicii sale adîncimi simfonice.
La prima ascultare, discul „După melci* al lut Nicu Alifantis nu mi-a plăcut, însă am constatat ulterior că mă urmăresc cîteva din motivele inventate de Nicu Alifantis și reascultînd discul mărturisesc că am fost sedus. Fără îndoială că el reprezintă și o experiență, un punct de tranzit, dar semnalez valoarea lui deosebită și ca atare. O încercare de simfonie pop, o înstrunare a tuturor posibilitățlor tînărului compozitor și interpret, o bogăție sufletească rară, fragmente cîntănd (hai să mărturisesc propria mea obsesie) puternică elegie a Atlantidei în scufundare.

Resurecția sufletului omenesc va veni de undeva. E sigur că din toate artele, inclusiv din cele neinventate, vor pleca expediții în sărace ori pompoase caravane spre redes¬coperirea, consolidarea și reînflorirea sufletului omenesc. Presimt că, pentru România, vin vremurile Renașterii. Unii pun preț doar pe construcțiile materiale și consideră că epoca este reprezentată exclusiv de avîntul, de galopul industriilor, dar iubesc rolul înalt al spiritului, al culturii. In aerul din jurul și dinăuntrul chitarelor acestor generații de trubaduri și truveri putem desluși semnul de fum și scrum al industriilor, căci așa este epoca. Așa se întîmplă dezvoltarea. Dar tre¬buie și muzică. Nicu Alifantis este unul din acei tineri care cu muzica lor au luminat, au purificat și au făcut să cînte aerul din vatra primilor ani ai ultimei treimi a veacu¬lui. L-aș jigni pe compozitor dacă aș scrie despre acest disc al lui ca despre un final de serie. Și nici n-ar fi adevărat, încă multe opere muzicale sînt de așteptat de la acest tînâr bărbat atît de înzestrat și de serios, după al cărui suflet mii, zeci de mii de oa¬meni cîntâ azi „Trăiască România !n „- „După melci” este cartea poștală în care compozitorul și interpretul Nicu Alifantis ne trimite dragi salutări din tinerețea sa tumul¬tuoasă, proaspătă și uneori simfonică.
ADRIAN PĂUNESCU