Descriere

Zece ani de la debut, jubileu marcat de „Electrecord” prin apariţia acestui prim L.P. al Angelei Similea, alăturînd 11 dintre cele mai frumoase piese înregistrate in vremea din urma. Un disc conceput spre a pune în lumină fericită posibilităţile vocale ale interpretei, dîndu-ne şi măsura celor mai diverse registre ale sufletului său. Căci, trebuie spus de la bun început : Angela Similea este interpreta care selectează repertoriul după cum piesele răspund comandamentelor sale intime — sensibilitate, inteligenţă, plăcerea realizată prin temeinicia lucrului bine făcut, echilibrat.

Zece ani înseamnă şi mult, şi puţin ; înseamnă muncă, încordare, studiu permanent, o disciplină profesională peste care nu se poate trece ; puţin, pentru că Angela Similea posedă resurse de excepţie pentru a împlini, încă, o carieră începută promiţător şi semnată — treaptă cu treaptă —• cu profesionalitate şi arta.

Mi-o .amintesc la începuturi…

‘ Studia canto la Şcoala populară de artă, clasa prof. Florica Orăscu; şi studia mult, atent, serios. Receptivă, muzicală, înzestrată cu frumuseţe şi bun gust artistic, acumula, prin reluări uneori istovitoare, acel „plus” atît de necesar. De la o zi la alta, piesele căpătau rotunjime, voaltă, textele parcă deveneau mai expresive datorită filtrului interpretei care le adăuga o nuanţă aparte.

Anul 1968 o aduce în atenţia publicului prin Premiul III acordat de juriul Concursului tinerelor talente. Următorii doi ani, prin rezultatele lor, o ridică la cinstea — dar şi marea responsabilitate — de a ne reprezenta în ediţia 1970 a Cerbului de Aur. Sub îndrumarea aceleiaşi Florica Orăscu, pregăteşte piesele Marea de Paul Urmuzescu şi După noapte vine zi de Aurel Giroveanu. Primul succes internaţional, într-o confruntare deschisă şi multor capete de afiş: Cerbul de Argint. Anul 1974 înseamnă un dublu succes : Orfeul de Argint la Sofia, festival de marcă al muzicii uşoare, şi Premiul special al juriului Festivalului prieteniei din Cuba.

Consacrată, deci, Angela Similea devine interpreta ideală a unora dintre compozitorii noştri — am aminti pe Marcel Dragomir, Vasile Sirii, Marius Ţeicu, Vasile Vasilache-jr. — şi prezintă cu mult succes de public şlagăre internaţionale.

Discul de faţă este un fericit prilej de întîlnire cu Angela Similea care, în cele 11 piese, este mereu alta, mereu o plăcută surpriză. Interpreta pare a par­curge o „cale inversă” — nu ne cheamă, ci ne întîmpină spre a ne oferi flacăra sa, a cărei căldură şi culoare întreţin Simbolul. Ne întîmpină, şi gestul nostru de sinceră apropiere, de plăcută întîlnire este semnul că am primit din sensibilitatea şi din nobleţea ce ne sint’ dăruite. Nimic nu este „făcut”, „căutat”, totul vine din fiinţa sa, din „pulsul” său, din emoţia pe care, dorind-o, ştie s-o şi împartă. Un zîmbet sfios, cald vine spre’ noi cu frumuseţe spirituală şi cu generoasă modestie.

Intr-o aură de lirism se înveşmîntează frumuseţea sentimentelor firesc ome­neşti ; plină de semnificaţii este trecerea prin şi peste timpurile lăutarilor de glorie veniţi din codri şi din cîmpii fără sfîrşit, plină de duioşie rememorarea celei care a fost „Măria cea cu inimă de soare” („Lăutarii”) ; mării şi cerului i se închină imnul bucuriilor nestingherite („Pînza bărcilor”) ; o lume de vis se deschide într-o noapte de grele aşteptări, iar dimineaţa se preschimbă în superbe chihlim­bare („Pastel”) ; scapără puful păpădiilor într-o lumină parcă fără hotare („Puf”) ; din tainele pâmîntului se înalţă trandafirii lui Mihai Codreanu, cresc şi ne învăluie cu miresme, cu fiorul uimirii în faţa neînchipuitei naturi („Trandafirii”) ; universul celei mai frumoase vîrste — draga noastră copilărie — reverberează mirific, jocurile de demult se reiau parcă fascinant, iar nostalgia poartă nu regrete ci calde aduceri aminte („Unde eşti copilărie”)…

…astfel o vom întîlni pe discul acesta pe Angela Similea şi vom redescoperi in noi emoţiile primelor audiţii ale acestor piese, care au darul de a fi mereu proaspete, mereu pe placul nostru…

Interpretei — aflată în ascendentul frumoasei sale cariere —, florile noastre, crescute aproape de noi, acolo unde ele răsar sădite doar de cei dragi spre a se deschide tot lor…

OLTEA LUPU