Descriere

,,Să compun este unica mea plăcere si pasiune, munca este singura rațiune de a exista”—spunea Mozart, care în scurta sa viață a desfășurat un imens efort creator, unic în istoria muzicii. Fenomenala sa prodigiozitate, fantezia debordantă, noutatea continuă a dantelăriei sale sonore — sînt doar cîteva din elementele miracolului artei sale.

În ultimii 3 ani de viață, cînd creează ultimele simfonii, compune și o serie de cicluri de Dansuri germane, destinate balurilor sau carnavalurilor din acea vreme. Concepute pentru a fi dansate, ne impresionează prin inventivitatea lor nesecată și orchestrația plină de expresii fine, cu specific concertant. Deși forma nu oferă decît un spațiu restrîns de desfășurare, totuși fiecare dans este diferit, gîndit astfel incit să păstreze caracterul popular-festiv, grandios, jucăuș, descriptiv, glumeț, umoristic sau grotesc (caracterul descriptiv fiind evident și în dansul S, „Canarul” din prezentul disc). Plină de farmec este și folosirea instrumentelor de suflat, introduse cu mai multă fantezie, măiestrie și îndrăzneală decît în multe alte lucrări concertante.

În perioada anilor 1870—1880, în creația lui DVORAK se conturează primele lucrări de inspirație națională (domeniu în care se întîlnește cu concepțiile prietenului său Brahms, exemplul „Dansurilor ungare” stimulînd ciclul „Dansurilor slave”.

„Caracterul poporului ceh, atît de plin de viață trebuia să-si găsească expresia artistică In aceste dansuri” (Jareslav Markl) — iar Dvorak entuziasmat de această misiune, transpune pe un plan artistic elevat elemente structurale ale dansurilor populare slave și creează adevărate scene de gen din viața popoarelor slave.
Primul ciclu de Dansuri slave apare în 1878, iar cel de-al doilea, 8 ani mai tîrziu, ambele în dublă versiune: pentru pian la patru mîini iar mai apoi transpuse de compozitor pentru orchestră mare.

Cele două dansuri ale discului (op. 46 nr. 1 și nr. 8) nu sînt prelucrări de melodii populare ci lucrări originale în care dezvoltă și sintetizează cu măiestrie trăsăturile caracteristice dansului „furiant”; melodiile sînt înflăcărate, pline de forță și temperament, vervă și entuziasm.

În plină glorie și maturitate artistică, Franz Liszt este oaspete al Aradului, susținînd la începutul lunii noiembrie 1846 două concerte. Pianul pe care a concertat se păstrează, azi, în holul sălii de concerte al Filarmonicii (sală în care s-a înregistrat prezentul disc).

Anul 1846 înseamnă de fapt și începutul perioadei în care Liszt descoperă și valorifică elementele ritmice și melodice pline de prospețime și frumusețe din muzica popoarelor lumii. Iar în propria sa creație a arătat că folclorul constituie un puternic izvor de înnoire a muzicii europene.

Din cele 19 rapsodii ungare compuse pentru pian — inspi¬rate din folclorul lăutăresc maghiar — unele au fost transcrise pentru orchestră mare. Rapsodiile sînt nu numai documente sonore ale patriotismului său, ci în același timp și realizări strălucite în domeniul prelucrării artistice a melodiilor ma¬ghiare. Celebra Rapsodie a II-a (în orchestrația lui W. Müller-Berghaus) — în tonalitatea do diez minor în versiunea pentru pian, do minor în cea orchestrală — îmbină chiar de la început, pe lingă melodiile maghiare „lassan” și „friska” și „melodii de influență românească” (Z. Gárdonyi).

Tabloul simfonic „O noapte pe Muntele Pleșuv” de Mussorgski (lucrare ce a cunoscut mai multe versiuni, prezentată pe disc în orchestrația lui Rimski-Korsakov), se inspira din vechile basme și legende populare ruse, despre ființele iadului ce se adună în puterea nopții pe Muntele Pleșuv. Forțele distructive ale răului uneltesc pe ascuns, departe de lumina zilei, țes intrigi, țin sfaturi tainice și prin jocul lor drăcesc îl sărbătoresc pe duhul negru. Uită de puterea binelui și a luminii; sunetele de clopot ce se aud din depărtări, vestesc ivirea zorilor, a unei noi zile, spulberînd și nimicind stihiile întunericului.

Lumea fantastică evocată de Mussorgski, este zugrăvită cu un umor robust, prin melodii și ritmuri de un pronunțat caracter popular rus, prin inventivitatea armonică, un deo¬sebit simț al culorilor, spontaneitate și fantezie.

Selecția celor patru opusuri simfonice ale discului, adevărate „bijuterii muzicale , nu a fost deloc întîmplătoare. Lucrările, cu toate că aparțin unor compozitori ce au trăit pe meleaguri sau chiar în epoci diferite sînt de inspirație națională și valorifică creator bogatul și nesecatul folclor al muzicii europene.

VOICHIȚA CÂMPAN-FATYOL

The works recorded on this disc, are performed by the State Philharmonic from Arad, the capital city of the county of the same name, in western Romania, risen on the site of a Neolithis settlement and for the first time documentarily attested in the Xlll-th century. Over the years, it has become an important industrial and cultural centre, in which a sym¬phony orchestra was founded as early as 1890, contributing actively to the formation of a public of music lovers. That explains why, in the XlX-th century and the first decades of the XX-th, great artists such as Franz Liszt, Johannes Brahms, Joseph Joachim, Johann Strauss-Father, Emil Sauer, Pablo Casals, Wilhelm Backhaus, Jacques Thibaud, George Enescu a.o. performed in Arad.

The Arad State Philharmonic was set up in 1948, boasting a symphony orchestra, an academic choir and a folk music orchestra. The concerts began to be staged weekly, with a permanently enriched repertory. Owing to its merits, the symphony orchestra was invited to tour West Germany, France, Italy, Switzerland, Belgium, the Netherlands, Hungary and Poland, returning to some of these countries several years in a row.

Conductor and composer Nicolae Boboc, under whose baton the symphony was recorded, is born in 1920, graduating the Bucharest Conservatory in 1947. He asserted himself as a permanent conductor of the Arad Philharmonic (1948— 1959), of the Timisoara Philharmonic (1959—1982), of the Timisoara Opera (1963—1974) and again of the Arad Phil¬harmonic (since 1982). Besides, he conducted symphony orchestras and operatic ensembles in Austria, Bulgaria, Cuba, Denmark, Egypt, France, West Germany, German Demo¬cratic Republic, Greece, Hungary, Israel, Italy, the Netherlands, Poland, Switzerland, Tchecoslovakia, U.S.A., U.S.S.R., Yugoslavia. Among his most important successes, %& may quote the opening concert of the ,,Printemp’s a Nice Festival, the final concert of the „Maria Callas” Singing Competition in Athens, a concert of the Greens’boro Symphony Orchestra in North Carolina (with Anna Moffo as soloist), as well as opera and ballet performances in Bonn, Copenhagen, Basel, Odessa and a whole opera season in Cairo.