Descriere

Bobby Solo „a explodat” în lumea muzicii ușoare în 1963, adică tocmai cînd „susurătorii”, cu voci foarte mici, amplificate exclusiv prin artificiile tehnice ale maeștrilor de sunet, dominau „piața șlagărului” din Italia.

Vocea caldă, bărbătească, a tînărului interpret, preferința sa marcată pentru o muzică bazată pe o melodicitate pregnantă, i-au asigurat curînd popularitatea.
Dintre toate melodiile lansate de 50 de concurenți la San Remo 1963, doar piesa prezentată de Bobby Solo „Una lacrima sul viso” a ajuns, în decurs de cîteva luni, șlagăr absoiut, conform statisticilor savante făcute de specialiști prin consultarea fișelor tonomatelor din Italia. Doi ani după „Una lacrima sul viso”, el cîștigă primul loc la San Remo cu cîntecul „Se piangi, se ridi”, de unde se vede că este adevărată zicala potrivit căreia lacrimile — probabil cele de fericire — aduc noroc.

Intre timp, Bobby Solo urcase toate treptele consacrării, întreprinzînd turnee în Statele Unite, în Spania, Franța, Belgia și în Republica Federală a Germaniei.
Recent, publicul românesc, care făcuse cunoștință cu Bobby prin intermediul cunoscutei emisiuni de varietăți televizate „Studio Uno” 1-a putut revedea, tot la televizor, dar în direct, în cadrul unei gale „hors concours” la Festivalul ‘de la Brașov 1968. De altfel, Bobby Solo este un obișnuit al micului ecran, fiind chiar titularul unei emisiuni -intitulate „Appuntamento conn Bobby Solo”, emisiune în care. a lansat cîntecele „Cristina” — cunoscut publicului nostru — și „Credi a me”.

Imprimările pe discuri ale cîntărețului, realizate în mai multe limbi, au făcut ocolul lumii, semn sigur că Bobby Solo este, în prezent, considerat o vedetă internațională.

Discul acesta conține opt cîntece din actualul repertoriu al lui Bobby Solo, multe dintre ele fiind adevărate prime audiții pentru publicul nostru. Piesele sînt prezentate în limbile italiană și engleză.

„Blues swede shoes” (Pantofi albaștri de antilopă) este un „fast rock” lansat de Elvis Presley. De altfel, Bobby Solo și-a manifestat adesea atracția pentru celebrul cîntăreț american, cu care are clare asemănări în ceea ce privește timbrul vocii.

„Quello sbagliato” (Cel ce greșește) este o piesă pe care însuși interpretul, în prezentarea pe care o face în recitaluri, o caracterizează ca fiind „dolcissima”. Este un cîntec liric închinat unei fete îndrăgostită de un „sbagliato”, om fără căpătîi, care o roagă pe fată să-și continue drumul, renunțînd la o dragoste care nu-i poate aduce fericirea.

,,Stuck on you” (Nebun după tine) este tot un cîntec de dragoste, dar scris într-o manieră cu totul.deosebită.

„San Francisco”, o melodie generoasă, cu inflexiuni care par împrumutate din muzica pionierilor americani din secolul trecut, este îndrăgită foarte mult de tineretul din Statele Unite (pe disc este prezentată versiunea italiană a cîntecu-lui), încît a ajuns să fie considerată ca un fel de imn. Este vorba de acel tineret american care respinge violența, adoptă ca emblemă o floare și are drept deviză cuvintele : „In loc să facem războaie, mai bine să ne iubim”. De altfel, chiar textul cîntecului vehiculează aceleași idei : „Dacă mergi la San Francisco, să nu uiți să iei cu tine o floare”.

„Mean women blues” (Blues pentru o femeie oarecare) este un cîntec pe care Bobby Solo 1-a prezentat astfel într-un recital al său : „Permiteți-mi să vă cînt și ceva vesel, ceva ritmat, ca să nu mai spună colegii mei că eu nu aleg decît piese sentimentale”.

„More” („Mai mult” — cîntat în italiană) are o poveste interesantă, în fapt este vorba de o piesă scrisă inițial pentru orchestră, căreia i s-au a-dăugat ulterior cuvinte. Această piesă nu-i altceva decît muzica de fond compusă special pentru celebrul film „Mondo cane”, realizat de Gualtiero Jacopetti și Paolo Cavarra, film prezentat și pe ecranele noastre. Cu muzica din acest film s-a întîmplat același fenomen ca la „Zorba”. Piesa, desprinsă din contextul peliculei, unde puncta sonor imaginile, a căpătat o viață proprie.

„Big hunk of Iove” (O porție mare de iubire) este o bucată ritmată, care va fi, fără îndoială, apreciată de iubitorii muzicii de dans.

In fine, „Siesta” aduce, prin caracterul său tipic mexican, o notă aparte în repertoriul lui Bobby Solo. Acest cîntec de succes zugrăvește dimineața însorită a unui orășel, cînd oamenii „deschid ochii și jaluzelele” și se îmbată de aerul curat al zilei care începe.

SAȘA GEORGESCU