Descriere

Căsătoria a însemnat în toate timpurile un eveniment de excepțională importanță în viața omului, prin adînca semnificație a îngemănării a două destine, în întîmpinarea aceluiași viitor, bazat pe unitatea și căldura unui cămin. Potrivit caracterului său festiv și solemn, nunta este un prilej de bucurie, de mare sărbătoare și de petrecere colectivă.
In mediul țărănesc din România, mai ales, căsătoria este însoțită de numeroase practici și ceremonii, unele din ele foarte vechi și transmise pe firul generațiilor pînă astăzi, toate succedîndu-se după un anumit protocol al satului. Ordinea de desfășurare, ca și elementele care îl alcătuiesc, sînt în linii generale aceleași pe tot cuprinsul țării.
Cîteva din cîntecele de nuntă din Oltenia, de stil mai vechi sau mai recent, constituie cuprinsul discului de față.
[1. NUNEASCA sau „HORA MIRESEI” face parte din repertoriul obligatoriu al nunții. Cîntată pe melodia sa tradițională, cu circulație pe o bună porțiune din suprafața țării, varianta prezentată aci respectă în general textul poetic „clasic”, cu unele intervenții ale interpretei.
2. CÎNTECUL MIRESEI este de o construcție simplă, pe un ritm asimetric, ce se poate întîlni și în unele jocuri oltenești. Prin conținutul lor, menit să sublinieze încă odată frumusețea tinerei fete și apropiata perspectivă a trecerii ei în rîndul femeilor măritate, cîntecul aparține momentului în care tînăra soție este gătită ca mireasă.
3. CÎNTECUL MIRELUI, cîntat aci pe o melodie de horă lentă, evocă într-un amestec de imagini tradiționale cu altele mai noi (reprezentînd contribuția, personală a interpretei) încheierea vieții de flăcău a tînărului și intrarea lui în rîndurile bărbaților căsătoriți- Momentul denumit „la bărbieritul ginerelui”, în care se plasează cîntecul, avea în trecut un caracter cvasi-obligatoriu în economia festivității nupțiale. În vremea din urmă importanța lui a scăzut treptat, astăzi aflîndu-se pe cale de dispariție.
4. CÎNTECUL DARULUI. Prin factura sa poetică, acest cîntec „al soacrei mici” ni se relevă ca o creație nouă, recent ceremonializată.
5. IA-ȚI MIREASĂ, ZIUA BUNĂ… Dintre toate cîntecele de nuntă, acesta este destinat punctului de culminație al ritualului, corespunzînd momentului solemn și emoționant în care mireasa își ia un simbolic rămas bun de la familie și de la tot ceea ce a putut constitui pînă atunci mediul și condiția ei de fată.
6. „ȘADE MIREASA-N GRĂDINĂ. Procesul îmbinării unor elemente de veche tradiție folclorică cu altele de origină mai recentă și factură modernă, se evidențiază și în acest cîntec ,,al soacrei”, adresat aci mamelor ambilor tineri. Este un memento al încercărilor prin care au trecut la începutul vieții lor de familie precum și al acelora la care va mai fi supus încă sentimentul lor matern, pe măsură ce copiii le vor pleca, spre a-și întemeia la rîndul lor un cămin.
7. TOATA BOALA ARE LEAC și 8. — CINE N-ARE DOR PE VALE sînt cîntece lirice cu tematică de dragoste, ce nu fac parte din fondul ceremonial, ci din acel întins repertoriu muzical nelegat de anumite prilejuri. In cadrul petrecerii de nuntă funcția lor este pur distractivă; cîntate în ritm și tempo de sîrbă oltenească, asemenea cîntece își află locul „la masa mare” a nunții, unde contribuie din plin, împreună cu jocurile, la întreținerea veseliei nuntașilor.

FLORIN GEORGESCU

Throughout the ages, marriage has always been an exceptionally important event in man’s life, due to the deep significance attached to the -idea of the fusing of two destinies, of facing the same future within the unity and warmth of a home. Due to their festive yet solemn nature, weddings are always occasions for collective rejoicings, feastings and mirth.
In Romanian peasant life especially, weddings are accompanied by numerous rites and ceremonies, some of which are very ancient and have been passed down from generation to generation to the present day. All these take place according to a certain village ritual; the order in which they take place and the ceremonies them-selves are more or less the same throughout the country.
Some of the wedding songs of Oltenia, both old-style and more modern, are reproduced on this record.
2. 1. NUNEASCA or THE WEDDING DANCE is part of the compulsory repertoire of the wedd¬ing. Sung to a traditional melody, which can be heard practically all over the country, the pre¬sent recording broadly follows the „classical” poetic text, with certain additions here and there on the part of the soloist. The text extols the beauty of the young couple, the well-matched qualities of the bridal pair and the brilliance of the feast. THE BRIDE’S SONG. The tune is a simple melodious construction, with an asymmetric rhythm which is often to be found in certain Oltenian dances. Its lyric is destined to emphasize once again the beauty of the young girl and the prospect of her entry into the ranks of married women. The song is sung while the bride is being adorned in her wedding finery.
3. THE BRIDEGROOM’S SONG, is sung on this record to the tune of a slow peasant round-dance („hora”). In a blending of traditional images and more contemporary themes (the latter being the artist’s personal contribution), the text evokes the ending of the bridegroom’s bachelor life and his entry into the ranks of married men. The song is sung during the event called „the shaving of the bridegroom” which in the past was an almost compulsory part of the nuptial ceremonial; today it is gradually disappearing.
4. THE SONG OF THE GIFTS- The lyrical nature of this song, sung by the „little mother-in-law” (the bride’s mother), shows it to be of more modern origin and more recently introduced into the ceremonial. The verses, chanted to the rhythm of a peasant rounddance, express the appeal made by the bride’s mother to the bridegroom, calling on him to show both kindness and care to the young girl.
5. BRIDE, BID FAREWELL… Of all other wedding songs, this one is particularly destined for the highspot of the ceremony, namely the sole.mn and moving moment when the bride bids a symbolic farewell to her family and to all that has until now constituted her environment and life as a maiden.
6. THE BRIDE IS SITTING IN THE GARDEN. The tendency to blend motifs of ancient folkloric tradition with others of a more modern nature is a so apparent in this „mother-in-law’s” song, size once again the beauty of the ranks of marri-addressed to the mothers of the young couple- It makes allusion to the hardships encountered family life and to those that lie in store for their maternal feelings, as their children leave by the two mothers from the beginning of their home to set up households of their own. ‘
7. ALL AILMENTS HAVE THEIR REMEDY, and 8- WHO DOWN THE VALLEY KNOW’S NO LONGING are both lyrical songs with love themes, which are not part of the ceremonial proper but of the wide musical repertoire that may be used on any occasion. They are a purely entertaining part of the merrymarking. Sung in the rhythm and tempo of a fast peasant round-dance („sîrba”), these songs are especially fitted for the „great feast”, of the wedding.