Descriere

Felix Mendelssohn-Bartholdy face parte din grupul compozitorilor a căror creaţie este strîns legată de apariţia şi înflorirea curentului romantic în muzica primei jumătăţi a secolului al XlX-lea. El nu a tins spre forme monumentale şi spre o tematică, ce ar fi dez¬bătut unele probleme filozofice comune celorlalţi creatori romantici — despre dragoste, erou, realitate, singurătate etc. Lucrările sale se impun prin perfecţiunea formei mu¬zicale, prin rafinamentul armoniilor şi originalitatea cu¬lorilor orchestrale.

Activitatea de compozitor a lui Felix Mendelssohn-Bartholdy s-a desfăşurat paralel cu cea de pianist, dirijor şi organizator al unor manifestări muzicale valoroase. Mendelssohn a adus un aport considerabil în propagarea multor lucrări ale compozitorilor clasici: Palestrina, Händel, Bacii, Mozart. De numele lui se leagă organizarea ciclurilor de concerte istorice ale orchestrei „Gewand-haus”, precum şi înfiinţarea, în anul 1843 la Leipzig, a primului conservator din Germania.

în creaţia simfonică a lui Felix Mendelssohn-Bar¬tholdy, alături de simfonii, concerte instrumentale, uver¬turi, un loc de frunte îl ocupă muzica de scenă la piesa lui W. Shakespeare ,,Visul unei nopţi de vară”
Uvertura spectacolului a fost compusă în 11526, iar restul muzicii a fost creat ulterior (1841).
Piesa M Shakespeare 1-a atras pe compozitor cu deo¬sebire prin spiritul ei viu, strălucitor, prin atmosfera basmelor populare. Personajele fantastice conturate cu fi¬nele, subiectul bogat în situaţii poetice şi dinamice din piesa shakespeareană 1-au îndemnat la o transpunere mu¬zicală.

Comedia lui Shakespeare — ce descrie peripeţiile prin care trec două perechi de îndrăgostiţi: Lysander şi Hermia, Demetrius şi Helena — împleteşte scene comice populare cu imaginile împărăţiei de basm a vrăjitorului Oberon şi a crăiesei zînelor, Titania.

Acţiunea piesei — învăluită în atmosfera veselă şi lu¬minoasă, degajată de farsele lipsite de răutate ale lui Puck, spiriduşul pădurilor, născocitorul nenumăratelor în¬tâmplări de necrezut — răzbate din plin în uvertură.

Despre această lucrare a lui Mendelssohn-Bartholdy, Ceaikovski spunea că „la apa¬riţia ci trebuia să îi produs o impresie uluitoare, într-atît este de originală, in¬spirată şi poetică”. Deşi nu reprezintă o descriere a desfăşurării întregii acţi¬uni şi nu are rolul de a enunţa conflic¬tele comediei, uvertura realizează o scrie de imagini concrete, pline de poezie, sugerînd cu fineţe atmosfera spectacolului, diferite personaje şi evenimente dramatice. Ea introduce pe ascultător în lumea de basm a unei păduri, sub stră¬lucirea razelor de lună, într-o noapte de vară.

Scrisă în forma de allegro de sonată, uvertura se des¬chide cu o introducere, în care acordurile prelungite ale instrumentelor de suflat de lemn, în pianissimo, creează atmosfera de basm, ce învăluie împărăţia fermecată. Tema principală izvorăşte direct din introducere şi, uşoară, ae¬riană, desenează parcă conturul siluetelor spiritelor pă¬durii, prinse într-o horă veselă printre copaci şi flori. Celelalte teme ale expoziţiei sugerează imagini din reali¬tate : tema a H-a arc un caracter sărbătoresc, cu elemente de marş (în Mi major), în timp ce tema a III-a, intonată de vioară, este lirică, iar tema finală aminteşte mult de dansurile populare scoţiene. Aceste leme se leagă indes¬tructibil unele de altele, creînd un lanţ neîntrerupt de imagini muzicale, unite într-un tot dinamic şi expresiv. De-a lungul tuturor secţiunilor uverturii, tema introdu¬cerii şi cea principală vor apărea, atît în cuprinsul expo¬ziţiei, cît şi la începutul dezvoltării, în repriză şi în codă.

în orchestrarea acestei partituri, Mendelssohn foloseşte sonorităţi diafane, ce corespund atmosferei de feerie a spectacolului. Apelînd la diversitatea de timbruri a in¬strumentelor şi a grupelor orchestrale, precum şi la va¬rietatea de culoare a instrumentelor solistice, compozito¬rul a obţinut efecte ce cuceresc auditorul.
Muzica de scenă la „Visul unei nopţi de vară” mai cuprinde cinci momente :

Intermezzo-ul, prin caracterul său, uneori agitat, alte¬ori exaltat, sugerează atît nesiguranţa şi zbuciumul eroi¬lor, cît şi dragostea romantică ce călăuzeşte liniile prin¬cipale ale acţiunii.

Nocturna corespunde acelui moment din acţiune cînd îndrăgostiţii, deznădăjduiţi si obosiţi, au adormit în sfîrşit în pădure. Datorită frumuseţii ci calme, această nocturnă constituie una din cele mai reprezentative pagini ale romantismului muzical.

Dansul măscăricilor zugrăveşte o atmosferă rustică, de veselie populară.

Evocînd farsele neastâmpăratului Puck, Scherzo-ul îl duce pe spectator tot odată în lumea întîmplărilor minu¬nate din împărăţia zînelor.

Marşul nupţial răsună în actul al V-lea, în momentul festiv al căsătoriei ducelui Alhenei cu Regina Amazoa¬nelor. Este un moment grandios ce uneşte întregul an¬samblu al scenei.

ŞTEFAN BONEA