Descriere

Sensibilitatea şi receptivitatea copiilor deschid căi nebănuite către înţelegerea lumii (şi, apoi, către modelarea ei) ; iată de ce formele artistice au un rol covîrşitor în determinarea aspiraţiilor lor. Prin mijloace estetice, fondul etic capătă consistenţă şi vitalitate. Marile idei şi idealuri pot fi transmise, aparent, în joacă. Cred că nu există limită în această privinţă, orice subiect fiind compatibil cu puterea de asimilare proprie vîrstelor mici. Totuşi, o condiţie este necesară : a limbajului adecvat. Din această perspectivă, Silvia Kerim are merite scriitoriceşti de mîna-ntîi : cărţi şi librete (în fapt piese) scrise savuros, uşor de înţeles dar fără rabat la arta cuvîntului, cu umor. special şi gingăşie, la al căror contact redevenim (sau — o, minune ! — ne menţinem) copii.

Gulliver în ţara piticilor pleacă, evident, de la prima şi cea mai cunoscută dintre cele patru călătorii prin care moralistul şi satiricul irlan­dez Jonathan Swift (1667—1745) îşi poartă celebrul erou. O simplificare se impunea, astfel că a rămas linia mare a acţiunii, înfăţişată tea­tral într-un limbaj amuzant (Gulliver este actor, piticii sînt marionete), în ritm alert şi cu dramaturgie interesantă, atractivă (chiar dacă e oarecum altfel decît la Swift — inclusiv în grafierea unor nume proprii). Eşuat în Lilliput, Gulliver este capturat de pitici (cînd se pre­zintă parcă sînt din Albă ca Zăpada a Fraţilor Grimm), propunîndu-i-se eliberarea prin recuperarea flotei Regelui luată de adversarii săi (la fel de „mari”) ; în cîteva episoade sprinţare cunoaştem pe Regina lasomy, pe doi dintre pi­ticii prizonieri, Barbă-Cot şi Sfiosul (pe care Gulliver îi va lua cu el) etc. In final, Gulliver pleacă cu Oceanic Vas (nava desmembrată de furtună, reparată de îndemînaticii pitici).

Marius Ţeicu este un compozitor larg cunoscut în genul muzicii uşoare. Cunoştinţele pro­fesionale solide (în domeniul instrumental şi teoretic) grefate pe un talent autentic explică succesele sale — inclusiv în teatrul muzical. Discul de faţă cuprinde numerele vocale şi instrumentale ale spectacolului Gulliver în ţara piticilor. Acestea au calitatea de a fi pe măsura înţelegerii celor mici (dar şi întru delectarea maturilor). Simplitatea melodică, ritmul antre­nant, armoniile transparente, coloristica variată şi plină de fantezie (obţinută prin mijloace electronice), adecvarea la caracterul textului — iată trăsături care le fac accesibile, plăcute, pregnante, întru totul potrivite spectacolului de marionete. Uvertura şi. Finalul prezintă melodiile (temele) mai importante; unele dintre secvenţele cîntate ale piesei au un relief deosebit de percutant („Blefuscu-Cu”, „Oceanic Vas” — care bineînţeles, este un… vals —, „Bîza”, „Du-mă în pădurea verde” — punctul liric central etc.). Caracterul personajelor este eviden­ţiat prin vocile alese „(în partitură, dar şi în realizarea concretă a înregistrării).

Înregistrarea se datorează unor actori de ta­lent, grupului vocal „Choralis” dirijat de Voicu Enăchescu şi lui Marius Ţeicu însuşi (susţinerea acompaniamentului, efectele orchestrale). Interpreţii de pe disc sînt aproape toţi, actori ai Teatrului „Ţăndărică” (fondat în 1949), una dintre cele mai de seamă instituţii de acest fel din lume, deţinător al premiului internaţional „Erasmus” (1978). în peste 50 de turnee în toată lumea, teatrul bucureştean a dus faima artei româneşti a spectacolului de păpuşi şi de marionete. Teatrul „Ţăndărică” promovează consecvent lucrări în care muzica este o componentă esenţială, contribuind astfel la sădirea în inima micilor (dar şi marilor)’ spectatori a dragostei de bine şi de frumos, punînd fundamentele unor idealuri elevate ale noilor generaţii.

Petre Codreanu