Descriere

Cele două simfonii gravate pe discul da față aparțin ultimei perioade de adîncă maturitate creatoare a lui Joseph Haydn, marele maestru al simfonismului clasic, cel care — supranumit încă din timpul vieții „papa Haydn” — a contribuit în mod decisiv la constituirea simfoniei clasice, a genurilor instrumentale camerale clasice ; să amintim în egală măsură faptul că Haydn a exercitat o considerabilă influență în epocă, contri¬buind la definirea personalității artistice a tînărului Mozart, la structurarea gîndirii componistice beethoveniene în prima perioadă de creație a maestrului de la Bonn.

Haydn avea 58 de ani atunci, cînd, în decembrie 1790, în schimbul sumei de 1000 de lire sterline, a acceptat invitația de a veni la Londra pentru a-și prezenta — în 20 de concerte — șase simfonii, o operă precum și alte 20 de lucrări ; să amintim, în egală măsură, faptul că Haydn a fost un excelent șef de orchestră a cărui strădanie anterioară — de aproape trei decenii, la curtea prinților de Esterhazy, — a contribuit la constituirea unuia dintre primele ansambluri orchestrale de notorietate europeană. Și tocmai în baza acestei notorietăți larg recunoscute în centrele muzicale ale bătrînului continent, invitația de a veni la Londra, apoi acordarea titlului de Doctor honoris causa al Universității din Oxford (1791), vin să încununeze o activitate de mai bine de o jumătate de secol, activitate ce fructifică prin constituirea conceptului de simfonism, a simfoniei clasice ca gen unitar, de o tipologie ferm definită. Simfonia nr. 95 în do minor, aparține perioadei primei călătorii pe care Haydn o întreprinde la Londra. Ea anunță — probabil în mod deloc întîmplător — începutul unei viitoare prefaceri în domeniul simfonic, prefaceri pe care le va iniția cu hotărîre și le va definitiva Beethoven. Integritatea gîndirii componistice se manifestă, astfel, de la nivelul concepției unitare a părților ciclului simfonic și pînă la caligrafia trasată sobru, în unison a primelor două măsuri ale temei principale a Allegro-ului inițial, de exemplu : lipsa mișcării lente introductive — procedeu instituit la Beethoven drept mijloc de pătrundere directă spre problematica allegro-ului de sonată, explică, aici, contrastul puternic în baza căruia se constituie imaginea temei secundare, o imagine a durerii covîrșitoare, deloc reținute. Se spune că lucrarea a fost scrisă sub impresia puternică a morții atît de timpurii a lui Mozart, la începutul lunii decembrie a anului 1791. Semnificațiile partiturii depășesc, desigur, planul ideatic-expresiv ; față de sumbrul do minor al primei părți, do major-ul finalului este un veritabil „vivace”, realizat în sensul expresiei etimologice a termenului : plin de viață, viguros, stenic ; părțile mediane — andante și menuetto — rămîn în limitele anterior stabilite de Haydn însuși, marcate fiind de grația expresivă a variațiunilor ornamentale și, respectiv, de caracterul simfonizat al menuetului ce anunță scherzo-ul beethovenian.

În mod cert, Simfonia nr. 104, în re major, „Cimpoiul”, este una dintre culmile cele mai importante ale simfonismului haydnian, ale simfonismului clasic, ale simfonismului prebeethovenian ; este ultima lucrare de acest gen a compozitorului, scrisă cu ocazia celui de al doilea voiaj londonez. Măiestria artistului matur, adîncă înțelepciune, experiența de viață a muzicianului de 63 de ani, vigoarea, vitalitatea expresiei, spiritualitatea acesteia, cînd fină, cînd ironică sau robustă, rămîn impresionante, întreaga construcție se definește în baza unui echilibru perfect al expresiei, al formei măiestrit elaborate, de la patosul ce animă meditația gravă a adagio-ului introductiv, la spațiile largi, înseninate, ale allegro-ului de sonată cu irizări polifonice ce revelează o dată în plus vocația de mare melodist a autorului, de la tehnica variațională impecabilă a andante-lui, exemplu de măiestrită conducere a vocilor, la farmecul dansant, robust, al menuetto-ului întreținut de o mișcare rapidă și apoi la acel cuceritor final ce poartă, atît de semnificativ, indicația „spiritoso”, cu efectul de cimpoi (corni și violoncel!) ce însoțește enunțul primei teme a acestei părți, temă ce amintește intonațiile de o expresie rustică ale folclorului croat.

At the end of 1986, the Bacau Symphony Orchestra celebrated 30 years of activity, a fruitful and varied activity which has had a trailblazing character in the field of symphonic music in that Moldavian region. An essential factor of stimulating the young collec¬tive’s work, the affective support of a warm, receptive public eager to attend truly substantive artistic events, decisively contributed to the maturation of this praiseworthy orchestral ensemble. This is fully proved by the activity of some constituent groups of this symphony ensemble such as the Tescana Chamber Orchestra, the Syrinx Wind Trio, and the Promenade Wind Ensemble, groups mainly comprised of young instrumentalists some of whom are pursuing a steady chamber or soloistic career. This accounts for the fact that the Bacau Symphonic Orchestra makes a substantial contribution to staging some important annual music events such as Enescu — The Moldavian Orpheus, a festival which is held at the beginning of each autumn at Tescani, the place where the great Romanian musician lived and worked for a long time, the Gala of Young Concert Soloists — both co-spon¬sored by the College of Music Critics, and the Days of Contemporary Music, featuring concerts devoted to the present-day works of our composers. The soul of the Bacau Symphony Orchestra, its permanent, tireless catalyst is conductor Ovidiu Balan, its director since 1970. Ovidiu Balan (b. 1942) is an authentic represen¬tative of his generation, whose personality leaves its strong imprint on the Bacau musical life. An initiator and author of the most significant music events spon¬sored by the collective he directs, Ovidiu Balan has led the Bacau ensemble on major tours of West Germany, Belgium, the Netherlands, Luxembourg, Switzerland and Italy.

When speaking about conductor Ovidiu Balan’s professional development and accomplishment one must mention, among other things, the master classes offered at Hilversum, Netherlands, by the reputed conductors Jean Fournet and Marius Constant, which he attended beginning in 1970, and the further guidance which he was given in the United States of America by Eugene Ormandy, Sir George Solti, Zubin Mehta and many others. In Romania, Ovidiu Balan maintains a busy conducting • schedule, appearing at the desk of the country’s most outstanding symphony ensembles ; he has also made a number of recordings for the Romanian Radiotelevision. In recognition of his achievements, the College of Music Critics within the Association of Theatrical Artists and Musicians (ATM) has awarded him one of its annual prizes going to the Romanian performers that boast the greatest merits in supporting our concert life.

DUMITRU AVAKIAN
English version by Magda Morait

Pentru gravarea acestui disc, a fost utilizată o tehnică cunoscută sub denumirea de ,,gravare cu jumătate de viteză”. Acest procedeu asigură o gravare mai precisa a frecvenţelor înalte, iar reproducerea stereofonică este marcată printr-o mai largă gamă dinamică. Prin acest procedeu, calitatea auditivă a discului este mult îmbunătăţită’, interpretarea artistica fiind spectaculos pusă în valoare.

In cutting the production maşter of the present disc, a technique known as „half speed mastering” was employed. This process assures a more precise maşter recording especially in the high frequencies and stereophonic reproduction is marked by a wider dynamic range. In this way, the audio quality of the record is greatly improved.