Descriere

Craiova, 1969. început de mai. In frumoasa Casă de Cultura a studenților Universității, activitate și forfotă neobișnuite. Din ce în ce mai puternice, acordurile unei orchestre de muzică populara, peste care se înalță, gravă, o voce de contralto, se desfășoară larg și mă simt învăluit, purtat aevea într-o atmosferă de străvechi, de nemaiauzit, prin nostalgiile unui îndepărtat și mult rîvnit „autentic”.
Pătrund în sală. Orchestra „Doina Olteniei” repetă, cu o tînârâ fată cu ochi adînci ce scapără scîntei, un mănunchi de cîntece. Caut sâ-mi analizez impresiile. Timbrul vocal, asemănător cu violoncelul, sincer, plin de adîncime, zguduitor și natural, aidoma freamătului frun¬zelor, șoptitului izvoarelor. Am de a face cu o personalitate puternică, cu mari posibilități de desăvîrșire, bineînțeles condiționate de muncă, de dîrzenie, de sacrificii, întru atingerea țelului. Va ‘avea puterea Ionela Prodan, căci de ea este vorba, să urmeze calea spinoasă a adevăratei Arte ? Da. Această studentă în ultimul an al Facultății de Istorie-Geografie, care își cucerise încă din copilărie renumele de bună cîntăreață a cîntecelor Dăbulenii Doljului, s-a dăruit trup și suflet singurului ei ideal. Din repertoriul ei am reținut mai ales acele „cîntece bâtrînești” doine și balade în care vocea ei lunecă cu măiestrie între cîntat și recitativ, cu o convingătoare puritate și o puternică trăire. La puțină vreme, vine la mine ia București și mă roagă să o îndrumez, dîndu-i posibilitatea de a se cultiva și perfecționa, l-am deschis drum pentru a putea consulta Arhiva de cîntece a Institutului de Folclor unde a luat legătură cu specialiștii institutului, care impresionați de dragostea ei pentru cîntecul popular,i-au pus la îndemînă melodiile înregistrate de la rapsozii de odinioară. Le învață și le redă cu o trăire adîncă, o contopire totală.
Vrednică, hotărîtă și dîrză, Ionela nu s-a lăsat niciodată copleșită de multele piedici și greutăți inerente începutului și a continuat să înfrunte cu bărbăție necazurile. Sprijin a găsit întotdeauna în „Dăbu¬lenii” copilăriei si în consătenii ei care au considerat-o adevărată reprezentantă a spiritualității locului.
Din repertoriul ei am admirat mai ales baladele : „Sub poale de codru verde”, „Codrean haiducul”, „Cînd văzui că nu mai ninge”, sau cîntecele : „în pădure la Zăvai”, și „Pădure, dragă pădure” despre care Ionela spune : „Fac parte din universul meu spiritual”.
Timpul a trecut și Ionela Prodan se picate mîndri cu o frumoasă carieră și 10 discuri imprimate la Electrecord, cîteva turnee în străi¬nătate, frumoase premii și nenumărate participări la festivaluri de-a lungul și de-a latul țării.
Astăzi, greutățile învinse prin talent, muncă și dăruire, ea poate fi mulțumită de prețuirea caldă a publicului și fericită de a fi reușit, prin dragoste și muncă, să-și împlinească viața ei de cîntăreață de muzică populară.
Trecem în zbor peste anii de împlinire, și iată cîteva dintre gîndurile Ionelei : De data asta vorbește despre Ionela Prodan… Ionela Prodan :
„Mi-am prepus din primul moment să nu merg pe căi bătătorite. . . . dar cea mai importantă îmi pare preocuparea pentru readucerea în conștiința contemporanilor o tezaurului nostru de folclor bâtrînesc. Am cules și culeg foarte mult folclor. Și deși încerc să respect cît mai mult varianta rapsodului respectiv, mă străduiesc să pătrund în „miezul” fiecărei piese, iar aceasta, cred, aduce originalitate…”
… Cîntecul nu este o meserie, ci o ardere care vine din înzestrare și sfîrsește în albia artei autentice.

HARRY BRAUNER