Descriere

Interpretă de excepție, Irina Loghin a cucerit de la ‘ bun început inimile iubitorilor de cîntec popular, prin puritatea și prospețimea dotărilor specifice graiului muzical al Munteniei subcarpatice pe care le-a însufle¬țit, prin glasul ei frumos, cald și expresiv, printr-o curată vorbă muntenească, prin înfățișarea ei statuară de ro¬mâncă frumoasă. S-a bucurat și se bucură de o excepțională popularitate. Sondajele de opinie o așază între cei mai prețuiți interpreți ai cîntecului nostru popular, nu o dată în fruntea lor. Astfel un test de popularitate orga¬nizat de revista Magazin în cursul anului 1973, privind interpreții de teatru, film, muzică ușoară și muzică popu¬lară, în Almanahul revistei pe 1974, cu prilejul publicării rezultatelor, citim : „In timp ce, pentru primul loc la fie¬care grupă a clasamentului nostru, au fost pronunțate 3-400 opțiuni, au existat și cîteva excepții, care, credem, merită scoase în relief. Astfel, la categoria «actrițe de film», Margareta Pogonat a întrunit 506 opțiuni (…) numărul cel mai mare de opțiuni dobîndindu-l, la categoria «interprete de muzică populară», Irina Loghin, pentru care s-au pronunțat 776 cititori”.

Ș-a născut în comuna Cura Vitioarei de pe Valea Teledjenului, așezată la vreo doi—trei km miazăzi de Vălenii de Munte, într-o casă de iubitori ai cîntecului popular. Cînta mama ei, Elena, și cînta mai ales tatăl ei, Ifrim Loghin, muncitor petrolist la o schelă din Boldești. \Da la ei a moștenit talentul și prețuirea frumosului.

Încă copilă, pe cînd abia împlinise zece ani, începe să cînte pe scena căminului cultural din comuna natală. Timp de un deceniu este nelipsită din programele artiștilor amatori. Cînta în sute de spectacole, la Casa de fcultura- din Vălenii de Munte, la microfonul stației de radioficare din această frumoasă si vestită așezare pra¬hoveana și în nenumărate localități din regiune. Cînd, în 1960, începe sa lucreze ca laborantă la fabrica de sticlă¬rie din Scâieni, activează cu entuziasm în cadrul muncii culturale din întreprindere. Este solista de frunte a ansamblului artistic al muncitorilor din fabrică, cu care, în zile de sărbătoare, își bucură ascultătorii, în mai bine de 160 de localități din împrejurimi. Este pe zi ce trece mai cunoscută și mai îndrăgită. In dorința de a-și îmbogăți cunoștințele, frecventează în perioada 1960—1962 cursurile școlii populare de artă din Ploiești.

In primăvara anului 1962, vestitul Ansamblu de cintece și dansuri „Ciocîrlia” din Capitală ține un concurs pen¬tru angajarea a doi soliști de muzică populară, îndemnată să participe, Irina își împarte emoțiile cu peste o sută de tineri veniți din toate colțurile țârii. După prima zi a concursului, sînt reținuți șapte candidați, din care, după alte probe și noi emoții, sînt declarate cîștigâtoare și angajate ale prestigiosului ansamblu, Irina Loghin și Măria Ciobanu.
în cadrul Ansamblului „Ciocîrlia”, Irina a funcționat noua ani de zile (1962-1970), vreme în care și-a desâvîrșit măiestria artistică. In 1963 absolvă cursurile Școlii populare de artă din București. De prin 1964 începe să cînte la radio, iar în 1965 înregistrează primul ei disc. in 1971 este angajată de faimoasa Orchestră de muzică populară „Barbu Lăutaru”, iar în 1972 de repu¬tatul Ansamblu „Rapsodia Română”.

Artistă populară de mare talent, Irina Loghin cultivă cu fervoare minunatele cîntece ale Munteniei subcarpa¬tice ca și stilul de cîntare propriu acestei fermecătoare vetre folclorice, își împrospătează și îmbogățește fără contenire repertoriul muzical, pe care îl tălmăcește ascultătorilor cu sinceritate, cu adîncâ simțire, și profundă trăire interioară. Viu și stăruitor solicitată de către numeroase formații artistice, dintre care pomenim „Flacăra Prahovei” din Ploiești, ,.Doina Argeșului” din Pitești, „Rapsodia Dunării” din Galați, „Miorița” din Brașov, „Cindrelul” din Sibiu, Orchestra de muzică populară a Filar¬monicii de stat din Arad, „Doina Moldovei” din lași, „Plaiurile Bistriței” din Bacău, „Nicolae Bâlcescu” și „Doina Olteniei” din Craiova, „Taraful Gorjului” din Tîrgu Jiu ș.a., Irina Loghin cînta de-a lungul și de-a latul țârii și dincolo de fruntariile ei : .Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Austria, Italia, Elveția (un extraordinar turneu cu „Doina Argeșului”, alături de Gheorghe Zamfir și Dumitru Fărcaș ș.a., în 11 importante localități), Republica Democrată Germană, Republica Federală Germania, Israel (de numeroase ori), Mongolia etc.

Martor al unui concert din martie 1975 în Sala Palatului, scriitorul Ion Bâieșu remarca cum „un freamăt de înfiorare străbătea prin sală, oamenii se uitau pe ei înșiși, cuprinși de cea mai pură desfătare artistică, uitînd sâ-și mai șteargă lacrimile de pe obraji.” (Informația Bucureștiului, 31 martie 1975).
Bogatul repertoriu al Irinei Loghin cuprinde piese folclorice de odinioară și de azi : doine, balade (Miorița, Ilincuța Șandrului, Gheorghelaș), colinde, cîntece de nuntă, cîntece de leagăn și foarte multe cîntece propriu-zise, o seamă din ele creații proprii. Conștientă de frumusețea și valoarea fără seamăn a creației populare, de necesitatea salvgardării, păstrării și popularizării ei, și-a mărturisit crezul într-un interviu acordat revistei Flacăra (3 iunie 1976) : păstrînd folclorul, păstrăm instoria neamului nostru de români !”.

TIBERIU ALEXANDRU