Descriere

Se împlinesc cincisprezece ani de cind, intre pre­mierele la microfon, a fost difuzată piesa „Prinţ şi cerşetor”, dramatizare a celebrului roman pentru copii al scriitorului clasic american Mark Twain, semnată de scriitorul sovietic Serghei Mihalkov. Calitatea materiei prime a spectacolului, calitatea regiei, interpretării si ilustrării muzicale, au făcut din „Prinţ si cerşetor” o piesa de antologie a teatrului nostru radiofonic.

La un deceniu şi jumătate de la realizarea lui, specta­colul are aceeaşi vigoare, prospeţime şi acurateţe pe care le-a dovedit de ia prima ridicare a cortinei sonore. Ascultîndu-l, simţim şi azi vibraţia şi căldura unar voci, dintre care multe n-ar mai putea relua partitura rolurilor, pentru că apele Styxului le-au despărţit de noi pentru totdeauna. Ele ne-au rămas însă integrate în armonioasa textură a acestui spectacol exemplar, pe care Electrecord-ul îl preia pentru a-l imprima pe plăci şi a-l difuza spre bucuria celor mici şi a celor mari.

Piesa „Prinţ şi cerşetor” cucereşte prin valorificarea scenică a substanţei bogate şi generoase, cuprinsă in romanul pentru copii al marelui clasic american. Povestea cerşetorului Tom şi a prinţului Eduard, care, preschimbîn-du-şi între ei hainele în joacă, îşi schimbă şi rolurile, duce la un savuros quiproquo şi la nişte situaţii pline de haz. Peripeţiile protagoniştilor Eduard şi Tom reprezintă confruntarea a două lumi care se duşmănesc şi se resping, completîndu-se totuşi reciproc, formînd o unitate contra­dictorie care este societatea engleza din epoca feudala. Referirea la aceasta epocă, în „Prinţ şi cerşetor”, ca şi în romanul „Un yankeu la curtea regelui Arthur”, este evident parabolică. Pana ascuţită şi ironică a marelui scriitor Satiric american, depănind peripeţiile cerşetorului Tom luat drept prinţul Eduard şi pătimirile prinţului asi­milat liotei de cerşetori ce foiesc în jurul pieţelor, notează cîteva amare adevăruri, care denotă strîmba şi nefireasca orînduire a societăţii engleze din secolul al XVl-lea, dar se potrivesc şi societăţii în mijlocul căreia a trăit scriitorul.

Autorul piesei de faţă, Serghei Mihalkov, a prelucrat în mod creator romanul lui Mark Twain, cristalîzîndu-l în imaginea audio-vizuală a scenei. Construcţia piesei e fără cusur şi desfăşurarea acţiunii lipsită de oase moarte şi de scene de umplutură. Mediile atît de diferite în care sîntem introduşi ne sînt zugrăvite in aquafarte, cu o mare putere de reprezentare. Aş zice că autorul se preumblă cu o egala dezinvoltura atît în lumea onctuos de proto­colară a palatului, cît şi in aceea a desmosteniţilor soartei. El ştie să ne înfăţişeze pe Lordul Cancelar şt pe Lady Jane în toată preţiozitatea limbajului lor, după cum pare tot atit de familiar cu debitul argotic al vînzătoarei de peşte din piaţă sau al vagabonzilor minori, prietenii lui Tom.

Un lucru care se cere subliniat in legătură cu dramati­zarea romanului „Prinţ şi cerşetor” este faptul că autorul, fiind nu numai dramaturg, ci şi poet, a compus o seamă de cuplete foarte reuşite, care îmbogăţesc spectacolul. Muzica inspirată a lui Paul Urmuzescu a dat aripi acestor texte şi ele contribuie cu eficienţă, în economia scenică, la crearea unei atmosfere de epocă.

Partea cea mai de preţ a spectacolului realizat de Radiodifuziunea noastră rămîne însâ bogatul şi variatul registru de valori pe care l-a dat distribuţia. Rolurile, şi cele mici şi cele mari, şi-au sporit relieful prin persona­litatea interpreţilor de primă mină cărora le-au fosl încredinţate. Iar astăzi, vocile unor mari actori din distri­buţie, dispăruţi între timp, ca Silvia Chicoş, Nic. Bălţăţeanu, George Vraca, Gh. Ciprian. Jules Cazaban, Vasiliu Birlic, Nicolae Sireteanu şi Benedict Dabija, voci înregis­trate pe banda acestui spectacol, îmbogăţesc simţitor zestrea documentară a fonotecii noastre de aur. Celelalte roluri din distribuţie şi-au găsit interpreţii în rindurile fruntaşilor teatrului românesc din această clipă.

O remarcă deosebită se cade a fi făcuta în legătură cu magistrala interpretare a celor două roluri, al prinţului şi al cerşetorului, de către regretata Silvia Chicot. Intr-adevâr, în puţine cazuri, inteligenţa creatoare a unui artist, conjugata cu talentul lui, au izbutit să ducă la o aseme­nea realizare : două voci diferite care personifică două roluri diferite, marcînd două psihologii diferite, reflexul a două lumi diferite. Un adevărat tur de forţă.

Şi acum, gongul l Pregătiţi-vă sa daţi faţă cu fabu­loasa lume a lui Mark Twain l

VLAICU BIRNA