Descriere

Este, poate, mai puţin important să-ţi amintesc, stimate ascultător al acestui disc, că Gherase Dendrino s-a ivit pe lume aproape de locul unde Oltul sărută Dunărea, într-o zi cînd aurul toamnei anului 1901 şi-a pus peceţi pe sufletul celui ce avea să fie unul din cei mai proeminenţi compozitori români.

Atras de medicină, de ştiinţele juridice, de desen, omul de cultură Gherase Dendrino şi-a scris drumul în muzică, şi bine a făcut, călăuzit de D. G. Kiriac, Alfonso Castaldi şi alţii.

Dar datele biografice se mai uită, în timp ce cîntecele lui, mîngîiate parcă de freamătul apropiat al Dunării şi de acela mai stins al Oltului, rămîn în inimile oamenilor acestei ţări în care s-a născut, a trăit, a iubit, a visat şi a creat.

Nobleţea liniei melodice, ţesătura armonică şi orchestrală a cîntecelor sale poartă girul profesionismului serios, al talentului, al măiestriei, al sensibilităţii, adică girul lui Gherase Dendrino. Melodiile lui sînt flori de o rară gingăşie şi puritate, care, alături de creaţia lui Ion Vasilescu, au dezmierdat sufletele oamenilor de pe meleagurilor noastre.

Este foarte greu să desparţi pe creatorul de artă de omul înzestrat cu o înaltă responsabilitate faţă de destinele muzicii româneşti. Oriunde, în conducerea Uniunii Compozitorilor, la masa de lucru, la pupitrul dirijoral, compozitorul a fost în primul rînd Om, cu toate atributele care justifică scrierea acestui cuvînt cu literă mare.

La talentul şi dăruirea sa artistică s-au adăugat bunătatea lui, modestia ieşită din comun. Această modestie este proprie omului cu o per¬manentă privire critică asupra propriei sale creaţii- De altfel, numai un om competent profesional poate fi atît de modest. Aproape că se poate spune că a trecut neobservat prin viaţă, dar ceea ce s-a înălţat în plină lumină şi a avut un puternic ecou in sufletele oamenilor au fost şi rămîn cîntecele sale.

Aceiaşi exigenţă, acelaşi spirit de răspundere au călăuzit şi colaborările compozitorului. Aşa cum se poate lesne observa din sumarul acestui disc, Gherase Dendrino a ştiut să-şi logodească melodiile cu versurile celor mai distinşi stihuitori de muzică uşoară din ţara noastră şi din această logodnă au răsărit cîntece de iubire de o aleasă mlădiere. Orice cîntec nou era pentru compozitor prilejul unor mari emoţii şi semne de între¬bare. El nu şi-a scos niciodată în „lume” un cîntec pînă nu a fost convins de împlinirea lui şi nu a compus niciodată „ce se poartă”, ce era „la modă”. El a scris cîntece autentice româneşti, cu sinceritate, cu con¬vingere cu pasiune.

Permanenţa iubirii este o temă care străbate cu generozitate în toate cîntecele sale, cîntece de dragoste ale unui boem însingurat care a iubit oamenii, i-a preţuit şi i-a ajutat cum puţini ştiu să o facă.
Niciodată nu se aşeza pe primul loc. Doar talentul şi puterea lui de convingere l-au situat pe primul loc.
In romanţele, valsurile, tangourile în care a ştiut atît de măiestrit să-şi cinte dorul şi dragostea găsim tocmai ce este mai greu de realizat la un artist: simplitatea.

Sub liniştea lui aparentă clocotea neliniştea căutărilor permanente, pentru a găsi cele mai frumoase punţi către inimile oamenilor. Şi le-a găsit. Sub aspectul său de om ursuz şi tăcut se ascundea un suflet de o rară nobleţe. Era omul care roşea cînd primea laude, dar care ştia să laude, să îndemne şi să îndrume acolo unde zărea o scînteie care putea deveni flacără.

Dacă ar mai fi trăit, ar fi împlinit 78 de primăveri şi ar fi fost la fel de tînăr şi pur ca rouă ierbii.
Dacă ar mai fi trăit, m-aş fi apropiat de el şi, cu tot respectul şi cu toată dragostea, i-aş fi parafrazat titlul unuia din minunatele sale cîntece spunîndu-i: „Scripcare, n-ai îmbătrînit” . . •

Este drept că melodiile de muzică uşoară se şi uită uşor. Poate . .. dar lumina şi bucuria pe care melodiile lui Gherase Dendrino le-au lăsat în inimile noastre, rămîn.

Aceste melodii nu au nevoie să fie explicate. Ele se recomandă sin¬gure. Ascultaţi-le. Le veţi iubi odată mai mult.

ALEXANDRU MANDY