Descriere

Filarmonica de Stat din Oradea se impune în conștiința auditorilor contemporani prin consecvența de valorificare a moștenirii artistice a compozitorului Michael Haydn (14 IX 1737—10 VIII 1806), muzicianul ce și-a legat temeinic numele de orașul de pe rîul Grisul Repede. Cel de-al patrulea disc monografic al Casei Electrecord întregește armonios imaginea perioadei de maturitate a fratelui „părintelui sim¬foniei clasice”, pe nedrept rămas în umbra marilor clasici vienezi. Stilul caracteristic confraților austrieci și măiestria profesională a lui Michael Haydn îl așează pe acest creator în rîndul muzicienilor Leopold Mozart, Karl Ditters von Dittersdorf, Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart, artiști de multilaterală cultură clasică europeană. Interesant ne apare faptul că aproape toți muzicienii citați mai sus au avut legături spirituale și materiale cu Transilvania. Cercetările viitoare vor putea să lămurească mai concret aceste apropieri, nu lipsite de unele ecouri în creația lor muzicală.

Michael Haydn s-a aflat în slujba episcopului-cărturar din Oradea, Adam Patachich de Zajezda, între anii 1757—1763. Pe drumul artistic deschis de acesta, curtea cetății Magnum Varadinum a continuat să strălucească în domeniul muzicii prin alt muzician austriac de real talent, Karl Ditters von Dittersdorf. Este interesant de remarcat faptul că toate genurile și formele muzicale — de la lied, cor, missă pînă la divertisment, concert, simfonie,’operă — și-au aflat locul în manifestările curții orădene. Astfel, Oradea a obținut în mai puțin de un deceniu, statutul de centru artistic de nivel european.

Experiența profesională a lui Michael Haydn dobîndită la începutul carierii muzicale pe meleagurile noastre, unde i s-a acordat mînă liberă și sprijin material nelimitat, dovadă angajarea unor instrumentiști și cîntăreți din străinătate, precum și închegarea unui cor de copii al catedralei, avea să dea roade excepționale la înapoierea în patrie (Salzburg). Deși cercetările asupra activității lui Michael Haydn în Transilvania (există mențiuni că ar fi trecut de la Oradea și la Beiuș) se află abia la început, totuși se pare că muzica sa a cunoscut în sec. XVIII—XIX o oarecare răspîndire în Țările Române, partituri sub formă de manuscrise-copii aflîndu-se la Timișoara, Sibiu, Brașov și lași (Moldova).

După apariția pe discurile anterioare a Simfoniilor în RE major și în Ml bemol major, compuse de Michael Haydn în 1788, încă o nouă lucrare din același an vine să întregească etapa creatoare de maturitate: Sinfonia în B. Partitura autografă — păstrată în Biblioteca Națională Szechenyi din Budapesta (Ms. mus. II, nr. 74) — poartă următoarea mențiu¬ne: ,,S[alisburgi], 22 Jan: 788″.

Construită în formă tripartită (Allegro con fuoco, Andante con espressione, Rondo — Presto molto), Simfonia in B apelează la formația orchestrală clasică, din care lipsesc însă flauții și clarineții, în schimb introduce 2 trombe și timpani. Tema părții întîi foarte pregnantă — construită pe arpegiul tonalității de bază — este expusă de violinele primo, ca apoi să fie preluată de corni și fagoti. Michael Haydn de¬monstrează p reală ușurință în dezvoltarea acestui motiv de o rară simplitate, amintindu-ne de măiestria fratelui său în prelucrarea melosului popular de aceeași factură. Partea mediană a Simfoniei debutează oarecum surprinzător prin expunerea paralelă a temei de către fagot și violinele prime, ca apoi, dublajul suflătorilor cu coardele să se amplifice pe întreg parcursul secțiunii. Finalul — în formă de rondo — ne trimite cu gîndul la melosul de dans popular, tema amintindu-ne de un motiv din Codex Caioni (sec. XVIII). Țesă¬tura coardelor în salturi de intervale mari (sexte și septime), cînd descendente, cînd ascendente, împrumută o vigoare deosebită discursului melodic, Simfonia in B încheindu-se printr-o scurtă codă în acorduri pline ale întregii orchestre.

Oarecum singulară în catalogul general al creației lui Michael Haydn, Pastorello pentru orchestră de coarde, trompete, timpani și orgă (cembalo) rămîne o piesă ocazională, legată de repertoriul semi-cult al obiceiurilor de iarnă. Ma¬nuscrisul autograf, publicat în 1940 la Ed. Peters din Leipzig de către cunoscutul muzicolog Georg Șchiinemann, se afla în Preussische Bibliothek” din Berlin, fiind datat: „a Sa-lisburgo 20. Okt. 1766″.

Pastorello a fost inițial scrisă pentru 2 violine, 2 ci arini, 2 trombe, timpani, viola și orgă. Partitura după care s-a făcut înregistrarea pe acest disc, apelează la cvintetul complet de coarde, la care s-au adăugat 2 trompete în C, timpani și orgă (clavecin).

Piesa are numai două secțiuni: Andante și Allegro. Violinele atacă tema principală chiar din prima măsură, suflătorii punctînd rareori discursul muzical susținut aproape exclusiv de partida coardelor. Partea a doua a lucrării (în măsură ternară) contrastează și prin factura populară a temei, reluată sub formă de variațiuni.
Tot din seria micilor simfonii ale lui Michael Haydn, face parte și Sinfonia in B. Deși Menuetul poartă mențiunea fi¬nală „Salisborgo 27, Tbris 766″, totuși lucrarea a fost încheiată surprinzător de tîrziu („S/alisburgi/. 15 luni 722″). La baza înregistrării se află ediția lui Geza Papp din Budapesta.

Sinfonia in B este construită din patru secțiuni, compozi-torul’apelînd la clasica orchestră de cameră alcătuită din 2 oboi, 2 corni și formația de coarde. Pentru a realiza un oarecare contrast, Michael Haydn a renunțat la suflători în secțiunea lentă (Andantino). Părțile extreme (Allegro assai și Allegro molto) sînt cele mai ample, spre a împrumuta Simfoniei un echilibru al formei. Menuetul, deși dispune de un Trio (Sostenuto) în mi bemol major, nu se depărtează totuși de atmosfera generală a celorlalte secțiuni. Se pare că inițial a avut o altă destinație, autorul reintroducîndu-l în Sinfonia in B, datorită pregnantelor virtuți dansante obținute prin unele accente ritmice, dar mai ales, caracterului popular ce stă la baza întregului melos al lucrării.

Filarmonica de Stat din Oradea — formație simfonică fondată în anul 1923 — s-a impus, în mod special, prin tălmăcirea lucrărilor clasicilor universali. Turneele artistice întreprinse în Polonia, R.D. Germană, Italia și R.F. Germania, au făcut-o cunoscută și peste hotare, orchestra de cameră condusă de Ervin Acel bucurîndu-se de real prestigiu internațional. Discurile Michael Haydn constituie un moment important din activitatea orchestrei în ultimul deceniu.

VIOREL COSMA

The performance of the works composed by Michael Haydn (1737—1806) — younger brother of the great Jo¬seph Haydn — is a permanent concern of the Oradea Phil¬harmonic, which aims at paying homage to the musician whose name is closely connected with the beginning of musical life in their town. Capital city of Bihor county, in northwestern Romania, Oradea has been known for many centuries as an important cultural centre. Around the mid¬dle of the 18-th century, more precisely in 1757, when he was 20 years old, Michael Haydn came to Oradea from Vienna, being appointed as conductor and composer of the episcopal court. During 6 years, until 1763, he performed at the court’s events — concerts, receptions, banquets — to which he often contributed, in his capacity as a composer, symphonies, concertos and misses.

After Michael Haydn’s departure to Salzburg in 1763, another musician was invited in his place, whose name is listed among those of the Viennese classics: Karl Ditters yon Dittersdorf. Over 1765—1770, as long as he functioned in Oradea, Dittersdorf enlarged the orchestra and built a stage inside the reception hall of the baroque episcopal pa¬lace (today the ,,Museum of the Cris Rivers Land”), which enabled him give opera shows as well.

Later on, in 1875, the ,,Hilaria” Society was set up, orga¬nizing concerts and musical evenings. In 1923 the Philhar¬monic Society was founded, giving its first symphonic con¬cert on February 6, 1924, but weekly concerts began to be performed only in 1949, when the Oradea Philharmonic be¬came a state-run institution. The Chamber Orchestra of the Oradea Philharmonic, whose permanent conductor is Ervin Acel, is an internationally known ensemble, whose concerts in Romania and abroad (in Italy, West Germany, German Democratic Republic, Poland a.s.c.) were highly apprecia¬ted by the public and the music critic.