Descriere

Învăţat cu munca, acest mare actor a muncit mai multe vieţi fără să ştie — sau poate a ştiut şi n-a vrut să ştie ca ştie … — că, pentru a deveni celebru, în teatru îţi ajunge uneori şi o singură seară . . .

El a avut o minunată, încăpăţînată, oltenească neîncredere în minunile de-o seară. El şi-a construit cariera de actor cărămidă cu cărămidă, la adăpostul unei celebrităţi care încă nu apăruse. El s-a format, el s-a gîndit pe sine în raport cu lumea, pentru că — înainte de a fi actor sau, poate, împreună cu asta — a fost un om minunat, care-şi gîndea sentimentele şi-şi trăia gîndurite. Era atît de înţelept încît avea umor — poate cea mai înaltă formă de înţelepciune . . . încărcat de întîmplări ale vieţii, neobosit povestitor al acestora, el a avut farmecul unui om la care actorul s-a adăugat firesc, ca un complement drept. Dintr-un asemenea om mare şi generos nu se putea ivi decît un actor, pe măsură; şi el s-a ivit muncin-du-se pe sine, căutîndu-şi înfăţişările şi rostul. El a semănat cu migală sămînţă serioasă, a năduşit zdravăn cu—vorba ceea — întreţinerea culturilor şi, într-o zi, nu ştiu cum îi dete prin cap ideea cea mare, c-a ajuns omul să-şi culeagă roadele popularităţii într-atîta cît să-şi acopere şi recoltele anilor trecuţi.

Sigur că celebritatea lui nea Marin — ca oricare celebritate — n-a fost scutită de îndoieli şi de semne de-ntrebare. Poate că unii l-au şi muştruluit uşor, ameninţîndu-l cu arătătorul, pentru gestul, — atît de lipsit de prejudecăţi — de a se aventura pe un domeniu atît de puţin favorabil întocmirii solide, serioase, a carierei sale de actor de teatru şi, mai ales, de film.

Dar primul care nu s-a speriat nici de muştruluieli şi nici de prejudecăţi a fost Amza Pellea. El a simţit în personajul său cantitatea de omenie capabilă să-! facă major; el a intuit în umorul personajului său o cale fertilă de dialog cu lumea; el a avut curajul să persevereze, el a ştiut că nea Marin nu-i va răpi actorului dreptul de a interpreta alte personaje, ci-l va ajuta pe acesta să ajungă la public mai direct şi mai spontan şi mai plin de omenie.

Nea Marin a fost poate cea mai bună idee a lui Amza Pellea, dar asta nici n-a fost o idee, a fost el însuşi, cel care se căuta de la început; oare ce fel de personaj e acesta care seamănă atît de mult cu creatorul lui? Cît umor şi cîtă înţelepciune, şi cît spirit şi cîte vorbe de duh, s-ar fi pierdut fără nea Marin … şi s-au pierdut cu Amza Pellea . . .

Să ne uităm cu grijă şi cu dragoste la acelea care ne-au rămas. Să !e preţuim pentru clipele în care ne readuc în memorie — cu umor şi cu durere — imaginea unui actor de neuitat. Este poate un lucru la îndemîna nimănui să ai tot atîţia prieteni cîţi spectatori — şi e! i-a avut. . . Este aproape de neconceput să fii un actor de mare succes şi să n-ai duş­mani — şi el nu i-a avut… A fost un Om şi un Actor pentru toată lumea . . .

Nu ştiu ce s-o fi întîmplat, n-am aflat încă ce fel de iarba fiarelor li s-o fi rătăcit pruncilor pe la căpătîi acolo, la Băileşti — de unde se trage şi un alt Amza, un săcean cu pasiu­nea şi cu insomniile teatrului—dar nu pot să nu cred că în noaptea în care s-a născut Amza Pellea n-a tremurat o stea … Pentru că, mai tîrziu, cînd s-a dus, ştiu c-a plîns cerul cu stele . . .

L-am iubit pentru că impunea respect, şi l-am respectat pentru că-l iubeam … Mă gîndesc acum cît curaj şi cîtă tărie de caracter trebuie să fi avut un actor care şi-a riscat o carieră atît de serioasă, toate rolurile mari ala „vieţii sale, pentru nea Marin şi Sucă, pe care’i-a iubit şi i-a trimis în. lume cu zîmbetul pe buze …

Nu ştiu daci toţi marii actori au fost şi Oameni mari. Dar ştiu că Amza Pellea a fost.

AUREL STORIN