Descriere

Personalitate de seamă a epocii sale, Max Bruch este unul din ultimii romantici avînd nostalgia clasicismului. Asemenea lui Pietro Mascagni, devenit celebru prin „Cavalleria rusticana”, și lui Ernest Chausson prin al său „Poem pentru vioară și orchestră”, Max Bruch a dobîndit popularitate mai ales prin cunoscutul Concert în sol minor, op. 26 pentru vioara și orchestră. Fantezia Scoțiană, concepută pentru vioară, harpă și orchestră, relevă o originală îmbinare de timbru, cu vădite accente evocatoare, harpa ca element solistic fiind nu prea des pusă în valoare în epocă. Muzica este concepută tradițional, cu un suflu romantic, cu un remarcabil simț al proporțiilor, cu o pregnantă melodicitate. Alături de vioara solistă, stăpînită. de Ștefan Ruha, recunoaștem la harpă personalitatea interpretativă inconfundabilă. a lui Ion Ivan-Roncea.
Henryk Wieniawski este unul din compozitorii în a cărui scriitură este evidentă tendința de a pune în valoare virtuozitatea tehnică a instrumentului preferat. Lucrările sale, în care răzbat melodii de factură populară poloneză și rusă, sînt dedicate mai ales viorii. Acestea relevă un stil personal, diatonic, cu construcții echilibrate, cu respectarea strictă a proporțiilor, cum nu se întîmplă totdeauna la neoromantici.
Printre cele mai populare lucrări ale sale se numără două concerte pentru vioară și orchestră (mai cunoscut fiind al doilea, în re minor), piesele pentru vioară și pian Legenda, Scherzo-Ta-rantelle, Capricio-Valse.
Legenda relevă un lirism cald, de atmosferă, amintind nostalgia slavă pentru nemărginire. Compozitor-violonist (autor și al unei metode de vioară), Wieniawski oferă interpreților de pres¬tigiu ocazia de a pune în lumină multiplele posibilități ale reginei instrumentelor.
Pablo de Sarasate este cunoscut în primul rînd ca unul din cei mai de seamă violoniști ai epocii sale, care s-a bucurat de o strălucită ca¬rieră internațională, în calitate de violonist) a concertat și în țara noastră, arta sa interpreta¬tivă fiind apreciată, cu respectiva ocazie, de M. Eminescu, cel care atrăgea contemporanilor săi atenția de a nu rata prilejul să asculte un asemenea vrăjitor al strunelor.
Sarasate a făcut numeroase transcripții de folclor spaniol (lăutăresc și orășenesc) pentru vioară, a compus o serie de lucrări pentru vioară, printre care Melodii lăutărești, Jota Aragonesa, Habanera, Serenadă andaluză, Navarra (pentru două viori), cîteva cicluri de dansuri spaniole. Fără a avea profunzimea unui De Falia, Albeniz ori Granados, a lăsat o muzică dinamică, transfigurînd strălucirea și culorile temperamentului sudic.
Dacă despre Ștefan Ruha, solistul celor trei piese ale discului, se poate spune că e un ro¬mantic, spectaculos în sensul bun al noțiunii, dovedind pe deplin virtuozitatea cerută de partiturile lui Wieniawski și Sarasate, cunoscutul dirijor Ervin Acel, șeful Orchestrei Filarmonicii din Oradea, este o natură clasică, sobră, interiorizată, înclinată mai ales spre muzica veche și modernă.

Personality of great prominence of the Romanian violin school, Ștefan Ruha, belongs to the old musical tradition of Cluj-Napoca town. His original tone, brilliant execution, obvious in the chamber music and in concerto performance, called early the listeners’ attention as well as the warm appreciation of great contemporary interpreters like: David Oistrah, Yehudi Me-nuhin, Henryk Szeryng.
Unlike Ruha’s tumultuous romantic temperament, Ervin Acel — the well-known conductor of Oradea Philharmonic Orchestra — is a classic, sober, reserved nature, inclined especially to the old and modern music.
At the harp, in Max Bruch’s Scottish Fantasia, Ion Ivan-Roncea.
Their participation to this record carrying out leads to precise, balanced, refined interpretative versions.

MARTHA POPOVICI