Descriere

Printre diferitele genuri muzicale abordate de Ceaikovski (1840-1895), baletul ocupă un loc de frunte, nu atît prin numărul creațiilor sale din acest domeniu (în total trei), cît mai ales prin importanța lor în istoria artei coregrafice universale, într-adevăr, Lacul lebedelor (1876), Frumoasa din pădurea adormită (1889) și Spărgătorul de nuci (1892) reprezintă tot atîtea reușite, majore în tentativa lui Ceaikovski de a introduce elemente noi în muzica de balet, ridicînd-o pe o treaptă valorică superioară și lărgindu-i totodată popularitatea.

După primele două balete ceaikovskiene, Spărgătorul de nuci l-a confruntat pe compozitor cu o lume nouă, aceea a copilăriei, evocată aci într-un gen aparte, al baletului-basm. Libretul — realizat de celebrul maestru coregraf Marius Petitpas de la Petersburg după nuvela fantastică Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor a scriitorului romantic german E.T.A. Hoffmann în adaptarea literară a lui Alexandre Dumas — i-a pus lui Ceaikovski probleme dificile, deoarece se împleteau aci basmul cu realitatea, naivitatea copilăriei cu o ironie acerbă, imaginile idilice cu momente grotești, totul culminînd într-un tradițional divertisment coregrafic.
1. Acțiunea baletului se desfășoară într-un orășel german, la o serbare organizată în casa primarului, cu ocazia pomului de iarnă, în toiul petrecerii apare Drosselmayer, un bătrîn excentric, care oferă copiilor păpuși originale, capabile să execute mișcări. Fiica primarului, mica Masa, primește cu această ocazie în dar un spărgător de nuci, pe care însă fratele ei și alți băieți îl strică. Foarte contrariată, Masa mîngîie și consolează jucăria pînă la terminarea serbării. Noaptea, pe întuneric, ea revine în salon, unde un ciudat spectacol are loc în fața ochilor ei plini de mirare: pomul pare să devină tot mai mare și mai înalt, în timp ce jucăriile prind viață, iar în jurul lor apar din toate părțile mulți șoricei, începe un veritabil război între păpuși și șoareci, în cursul căruia soldații de turtă dulce sînt învinși. Atunci își fac apariția soldații de plumb și izbucnește o nouă bătălie. Dar cînd spărgătorul de nuci este pe punctul de a fi și el învins de regele șoarecilor, acesta din urmă se trezește cu uri adversar în plus, mica Masa, care îl doboară cu o lovitură bine țintită a pantofului ei. Șoarecii sînt, în cele din urmă, izgoniți, iar spărgătorul de nuci se transformă în chip miraculos într-un tînăr prinț fermecător, care-i mulțumește Masei — devenită și ea mare prin același miracol al visului — pentru ajutorul primit în luptă și o ia de mînă pentru a o conduce pe « muntele dulciurilor» (Konfiturenberg în original), unde se prezintă o succesiune de momente coregrafice de caracter: dans spaniol (ciocolată), dans arab (cafea), dans chinez (ceai), apoi un trepak rus, un dans al păstorașjlor, un dans al zînei Dragee, iar în final valsul florilor, devenit una din cele mai populare pagini simfonice ale lui Ceaikovski.

După acest divertisment, urmează un mare pas de deux și un adagio, prilej pentru un duet liric al Prințului cu Masa mare, constituind un încîntător intermezzo poetic. Finalul aduce o apoteoză, în care Ceaikovski introduce tema Masei mici, pentru a reaminti punctul de pornire al baletului.

În timp ce lucra la finisarea muzicii pentru, Spărgătorul de nuci (încheiată la 23 martie 1892), Ceaikovski. a extras opt momente ale divertismentului, reunindu-le într-o suită orchestrală de concert, pe care a dirijat-o el însuși, în primă audiție, la 7 martie 1892, la Petersburg. Premiera baletului a avut loc cu cîteva luni mai tîrziu, la 6 decembrie 1892, la teatrul « Mariinski» din Petersburg, în coregrafia lui Lev Ivanov (care l-a înlocuit pe Matius Petitpas, bolnav), în cadrul unui spectacol « coupe », alături de opera lui Ceaikovski Iolantha. A fost un mare succes de public, datorat într-o măsură hotărîtoare muzicii, într-adevăr Ceaikovski s-a întrecut aci pe sine în bogăția și varietatea coloritului orchestral, îmbinat în chip organic cu conciziunea expresiei și economia mijloacelor puse în acțiune.
Selecțiunile de pe discul de față cuprind momente din întregul balet, inclusiv din divertisment și din final, oferind astfel o semnificativă privire de ansamblu asupra principalelor secvențe ale acestei încîntătoare creații ceaikovskiene.

The excerpts from Tchaikovsky’s ballet The Nut-cracker recorded on this disc are performed by the Symphony Orchestra of the Moldova Philharmonic in Iași, one of Romania’s major cultural centres where symphony concerts have been given for more than a century; the first concerts were offered in 1880 by the Conservatory Orchestra led by Eduard Caudella, who was later George Enescu’s teacher. The first concert season proper was staged in 1905 under Enrico Mezzetti, Conservatory director and professor. 1942 was the year when the Moldova Philharmonic was set up as a state establishment, its inaugural concert conducted by George Enescu. Ever since, the Iași Orchestra has regularly presented symphony concert seasons, asserting itself as one of the country’s prominent instrumental ensembles, and successfully toured France, Italy, West Germany, the GDR, Switzerland, Denmark, the Netherlands, Sweden, Norway, Czechoslovakia, Bulgaria and the USA.

The Philharmonic’s principal conductor and director is Ion Baciu, a former student of Constantin Silvestri’s at the Bucharest Conservatory, who also attended post-graduate courses at the Vienna Academy of Music (professor Hans Swarowski), followed by special educational travel; o New York (Leonard Bernstein), Boston (Charles Nünch), Los Angeles (Zubin Mehta) and Cleveland (George Szell). Ion Baciu is one of the prominent personalities of contemporary Romanian conducting art, his concerts, both in România and abroad, winning unanimous public and critical ac-claim. It is he who directs the Symphony Orchestra of the Moldova Philharmonic in Iași on the present record.

EDGAR ELIAN
(English version by Magda Morait)