Descriere

Creația- lui Frederic Chopin (1810-1849) este închinată aproape în întregime pianului, instru¬ment căruia, după propria-i afirmație, marele compozitor i-a destăinuit toate adîncurile sufle¬tului său zbuciumat, în ansamblu, sau pe ge¬nuri, sau cu fiecare piesă în parte, această mu¬zică, ce și-a cucerit fără îndoială perenitatea, ne apare întotdeauna izbitor de originală, sin¬gulară chiar, prin ceea ce ne-am obișnuit să numim stilul chopinian. (Anton Rubinstein de-clara că oricine poate recunoaște o lucrare de Chopin după primele măsuri ascultate). Folo¬sind termenul de ,,stil chopinian”, nu ne refe¬rim strict la particularitățile limbajului pianistic, la mijloacele instrumentale ca atare, ci impli¬căm însăși substanța operei, natura ei emoțio¬nală, specifică prin lirismul romantic viguros, bărbătesc și de o radicală noblețe. Pînă și cele mai tînguitoare pagini sînt cu desăvîrșire sobre și poartă, virtual, semnul forței, al depășirii de sine, al resursei interioare ; durerea e înalt de¬cantată și, în acest sens, sîntem îndemnați să asociem muzica lui Chopin cu versul lui Pușkin : „tristețea mea-i senină”.

Caracterul spectacular, prezent în majorita¬tea lucrărilor, a fost uneori pe nedrept socotit excesiv și exterior, căci una din principalele în¬sușiri ale muzicii lui Chopin est tocmai rigoarea. Dezlănțuirile de virtuozitate, figurațiile melodice abundente, cromatismele, jocul nuanțelor, efec¬tele de pedală etc., — toate acestea n-au nimic gratuit, ele se integrează organic în logica dis¬cursului, în concepția dramatică a construcției. „Fiecare sunet are o anumită responsabilitate” — spunea odată Andre Gide despre creația ge¬nialului compozitor.

Discul de față prezintă, în interpretarea pia¬nistului Alexandru Demetriad, cîteva dintre noc¬turnele și mazurcile cele mai reprezentative ale lui Chopin. Scrise departe de țară, la Paris, unde compozitorul a trăit 18 ani (ultima parte a vie¬ții), ele vădesc amprenta amintirilor din copi¬lărie și adolescență și sînt impregnate de acea sensibilitate specific poloneză, de acel intraduc¬tibil zal, cuvînt ce definește o stare sufletească aparte, un fel de nostalgie, înnădită cu Sehn-sucht-ul german și cu dorul românesc. („Tu știi cit am căutat sa prind caracterele muzicii noa¬stre populare și am reușit în parte”, scrisese Chopin prietenului său Titus Wojkehowsky).

Poate că în nici unul din genurile abordate de compozitor cantabilitatea pianului nu este în așa măsură solicitată ca în cele 20 de noc¬turne. Ele ilustrează pe deplin melodismul cho¬pinian, așa-numitul ,,bel canto pianistic”, prin care se înțelege atît amploarea și fluența teme¬lor, cît și marea varietate a elementelor ornamentice. De asemenea, se face simțit în aceste scurte poeme — menite a sugera lumina cre¬pusculară (imagine, de altfel, predilectă tuturor romanticilor) — un anume dramatism, rezultat din tratarea armonică deosebit de complexă și îndrăzneață. Astfel, Chopin poate fi considerat întemeietorul artistic al nocturnei ; Field, creatorul genului (istoricește vorbind), rămîne doar un punct de plecare, nocturnele sale fiind sim-pliste piese monotematice, lipsite de valoare artistică.

Despre mazurci, Chopin precizase într-o scri¬soare : „Nu sînt pentru dans”. Afirmația este semnificativă, deoarece, dacă origina acestui gen (ce-i aparține exclusiv) se află în dansul popular (mazurek, kujawiak, oberek), compozi¬torul a captat de aici spiritul folcloric și nicide¬cum n-a apelat la citate. El și-a însușit numai unele intonații caracteristice, modurile arhaice și populare (lidian, frigian, mixolidian, gama ți¬gănească), realizînd melodii independente. Se mai impune observația că mazurcile lui Chopin nu sînt propriu-zis plastice, ilustrative, ci ex¬primă un ecou afectiv, pe linia programatismului psihologic și în criteriul sintezei creatoare.

Muzica celor 59 de mazurci este transparentă, simplă, directă, prin aceasta nu mai puțin ra¬finată și surprinzătoare (în special armonic), cerînd, așadar, interpretului o maximă concen¬trare și discreție, ceea ce pianistul Alexandru Demetriad a împlinit admirabil.
Alexandru Demetriad este unul din reprezen¬tanții de elită ai pianisticii românești, artist subtil, dotat cu o excepțională reflexivitate. Re¬pertoriul său se reazimă mai ales pe muzica ro¬mantică și pe cea franceză. El excelează printr-o cunoaștere rar întîlnită a posibilităților intime ale instrumentului și izbutește să realizeze o adevărată poezie a nuanțelor. Ajuns la maturi¬tatea talentului, Alexandru Demetriad interpretează muzica marelui compozitor polonez cu o economie extremă a mijloacelor de expresie, „obiectivizînd” în chip contemporan patosul romantic.

THEODOR BĂLAN

L’interprète du récital enregistre sur ce disque, Alexandru Demetriad, est Tun des représentants d’élite de l’art interprétatif roumain, artiste subtil, doué d’une exceptionnelle reflexivité. Son répertoire est constitué surtout par des œuvres romantiques. II excelle par une connaissance rarement rencontrée des possibilités intimes de (‘instrument et réussit á réaliser une raffinée poésie des nuances. Arrivé à la maturité de son talent, Alexandru Demetriad transpose la musique du grand compositeur polonais avec une extrême économie des moyens d’expression, en „objectivant” le pathos romantique d’une manière contemporaine.