Descriere

Un disc foarte rar, in care teatrul se imbina cu muzica, iar alaturi de actori joaca si… interpreti de muzica ! Probabil singurul vinilin care Angela Similea joaca si teatru !

Compozitorul Edmond Deda s-a format la Conservatorul „Alberto della Pergolla” din București, studiind cu Renzo della Pergolla, Eugen Jose Singer și Theodor Rogalski, ca apoi să se perfecționeze la Londra, la „The Billy Mayerl School of Modern Syncopation”, avînd ca profesori pe Billy Mayerl, Caroll Gibbons și Bebe Daniells. A desfășurat a bogată activitate în calitate de profesor de canto și pian, în diferite școli și conservatoare, totodată s-a impus ca un dirijor foarte expresiv, la Teatrul „Constantin Tănase” și la Teatrul „Ion Vasilescu”. Merită a fi consemnată și activitatea sa publicistică, iar în acest sens reliefăm un indiscutabil talent literar, legat cu precădere de lumea muzicii ușoare. Edmond Deda este un muzician complet și-n această privință accentuăm că prezențele sale pianistice au atras și atrag întotdeauna atenția, datorită unui tușeu fin, precum și a unei tehnici stăpînite cu fermitate. Edmond Deda este posesorul unei voci de bas cantabil, bine timbrată și dublată de o dicțiune de limpezimea cristalului… Dar marea sa reușită o constituie compoziția, artistul evidențiind o bogată inventivitate melodică, în consonanță cu un limbaj armonic de o policromie cuceritoare și — nu în ultimul rînd — cu o orchestrație eficientă, care se contopește pînă la identificare cu apele înmiresmate ale unei autentice măiestrii. A scris muzică de scenă, muzică de film, muzică pentru comedii muzicale și nenum ărate piese de muzică ușoară, concepute într-un stil personal și adesea legat de valorificarea folclorului țărănesc și orășenesc din țara noastră. Edmond Deda este convins că „meșteșugul este prima lege în artă și nu iartă”… T— ca să-1 cităm pe un fost admirator al său, scriitorul și apreciabilul muzician, Marcel Breslașu. De aceea, Edmond Deda dăltuiește cu migală partiturile sale și se situează întotdeauna în ambianța seriozității și exigenței. S-a arătat și se arată potrivnic tendințelor componistice asociate speculațiilor sonore ca scop în sine, deoarece estetica sa s-a înscris și se înscrie în climatul limpid al unei accesibilități neforțate și de aceea muzica sa posedă acel mult rîvnit farmec al firescului, în discul pe care îl prefațăm se pot asculta fragmente din musicalul „O noapte de vis”, după comedia „Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu, — versurile cîntecelor aparținînd lui Ovidiu Du¬mitru — și musicalul „Fratele meu Charles”, avînd la bază un libret scris în colaborare» cu Alecu Popovici — și cu versurile Cellei Tănăsescu, — după celebra comedie satirică a lui Richard B. Sheridan „Școala bîrfelilor” .(1777). Muzica relevă, pe de o parte, un cald ” lirism, pe de altă parte, un subtil umor și-n acest fel discul respectiv conține o bogăție de nuanțe, încît limbajul- sonor se desfășoară cu mult farmec, oferin-du-ne o audiție deosebit de plăcută.

Stăpîn pe tehnica de compoziție și pe aceea a îmbinării armonioase a cuvintelor care cîntă cu melodiile care impresionează chiar de la un prim contact, Edmond Deda a izbutit să ne dăruiască creații pline de luminozitate, ca și cînd ne-ar spune că eufonia opti¬mismului se îngemănează tainic cu o nestăvilită, dragoste de oameni, de natură, de frumos, în limitele unei estetici angajate, în care marele univers al inspirației îl constituie omul bun. Ascultînd și reascultînd muzica acestui disc ne dăm seama „că nu există muzică ușoară și muzică grea… ci doar muzică bună !” Iar muzica generată de Edmond Deda — și în acest cli¬mat — ne descrețește frunțile, ne înseninează inimile, ne disciplinează, proclamînd lumea melodiei, marele fluviu al mulțumirii sufletești.

DORU POPOVICI