Descriere

Händel este unul dintre compozitorii a căror operă s-a bucurat de o largă audiență atît în timpul vieții cît și după moarte, fiind apreciată în mod egal de muzicieni și de marele public. Haydn, Mozart și Beethoven, iar mai tîrziu Schumann și Liszt nutreau față de creația sa o nețărmurită admirație, exprimată prin cele mai elogioase cuvinte, în secolul nostru, numeroasele reeditări ale operei, biografiile, lucrările de exegeză, societățile științifice și publicațiile periodice de studii händeliene atestă viul interes față de acest mare muzician. Explicația acestei popularități rezidă în înalta sa măiestrie componistică și în același timp în caracterul generos și profund uman al muzicii sale.

Creația lui Händel aparține Barocului, epocă stilistică situată în secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, imediat după Renaștere, în această epocă, unul din principalele fenomene constă în înflorirea muzicii instrumentale, în contrast cu arta renascentistă de esență vocală care a precedat-o. Instru¬mentele pătrund în practica artistică, la început pentru completarea ansamblurilor vocale, apoi pentru înlocuirea lor. Cu timpul, prin perfecționarea instrumentelor melodice — cu coarde și de suflat — precum și a celor polifonice — clavecinul și orga — s-a ivit necesitatea creării unui repertoriu destinat în mod special acestora. Au apărut astfel genuri muzicale noi ca: suita, sonata și concertul.

Sonata barocă, concepută ca un ciclu de mișcări contrastante, derivată din suita instrumentală de dansuri, a fost inițiată de maeștrii italieni și preluată apoi de cei germani, devenind un gen cît se poate de răspîndit în întreaga epocă. Ciclul sonatei era format din patru mișcări, în suc¬cesiunea: lent, repede, lent, repede — unde cea de a doua mișcare avea un caracter fugat. Destinată diverselor instrumente, sonata apărea în două variante de participare a acestora: cea a unui singur instrument melodic, combinat cu un instrument de acompaniament (solo-sonată) și cea a două instrumente melodice și unul de acompaniament (trio-sonată).

Acompaniamentul era susținut de clavecin (cembalo), instrument foarte răspîndit în această epocă. Rolul său era de a susține baza armonică a discursului muzical. Aceasta era notată prin sunetele vocii basului, prevăzute cu cifre care indicau poziția sunetelor acordurilor. Basul cifrat, reprezentînd un sistem de stenografie muzicală specific epocii, numit basso continuo (ital.) sau Generalbass (germ.), permitea clavecinistului să construiască întreaga structură armonică, pe care o ornamenta cu o adevărate virtuozitate improvizatorică.

Händel a scris numeroase sonate, atît pentru un instrument cît și pentru două, cu acompaniament de bas continuu. Cele șase sonate pentru vioară și clavecin de pe acest disc fac parte dintr-un grup de 15 sonate pentru un singur instrument (flaut, vioară, oboi) și bas continuu, publicate în 1722 și catalogate de autor ca opus 1. Edițiile ulterioare le-au prezentat în versiune vioară și clavecin (pian) prin realizarea acompaniamentului armonic pe baza indicațiilor basului cifrat din ediția originală. Datorită expresivității lor melodice, a unei ample sonorități violonistice, cu acorduri luminoase și o arhitectură echilibrată, aceste sonate se situează printre cele mai răspîndite și iubite opere din creația händeliană.

Violonistul Mihai Constantinescu, elev al profesorului Vasile Filip, este o personalitate marcantă a artei interpretative românești. A desfășurat o strălucită activitate concertisțică, atît în țară, cît și peste hotare, în Europa, Asia și America. Numeroasele sale interpretări sînt imprimate pe discuri și pe benzi. Solist al. Filarmonicii „G. Enescu” si profesor la Conservatorul „C. Porumbescu” din București, deține titlul de artist emerit. Repertoriul său este vast, de la preclasici pînă la contemporani. Este un maestru al interpretării sonatelor de Bach și Händel, al concertelor de Bach, al sonatelor și concertelor de Mozart și Beethoven, abordînd cu aceeași competență concertele de Szymanowski și Berg, sau prezentînd în primă audiție lucrări de compozitori români contemporani.
Sonoritatea caldă, de o expresivitate inconfundabilă, alături de tehnică, frazarea clară și profunzimea conținutului muzical sînt atribute proprii artei violonistice a lui Mihai Constantinescu.

Marta Joja a studiat pianul cu Silvia Șerbescu, îndreptîndu-se apoi în direcția acompaniamentului și a corepetiției, specialitate în care deține o catedră la Conservatorul „C. Porumbescu” din București. A participat la numeroase concursuri internaționale ca acompaniatoare a unor soliști vocali șj instrumentali, obținînd un număr de peste 30 de premii, împreună cu diverși parteneri a contribuit la realizarea unor valoroase prime audiții din creația românească contemporană, în afara acestui domeniu, și-a dedicat o parte din activitatea interpretativă instrumentelor vechi (clavecin, spinetă) și repertoriului acestora. A înscris o prestigioasă prezență concertistică în țară și în peste 20 de centre muzicale din Europa, S.U.A., Canada, și America de Sud. Realizările sale discografice sînt remarcabile, însumînd 23 de discuri. Arta interpretativă a Martei Joja se caracterizează prin claritate, precizie și eleganță, o perfectă colaborare artistică și o largă disponibilitate stilistică.

The violinist MIHAI CONSTANTINESCU, Professor Vasile Filip’s disciple, is an outstanding personality of the Romanian performing art. He has displayed a bright concert career both at home and in 24 countries of Europe, Asia and America. His numerous performances have been recorded on disks and magnetic tapes. A soloist of the ,,George Enescu” Philharmonic Orchestra and professor vyith the Music Conservatory ,,Ciprian Porumbescu”, he is the recipient of the ‘emeritus rtist’ title. His repertoire is extremely vast, beginning with the preclassical and ending with contemporary music. He is a master in performing Bach’s and Handel’s sonatas, Bach’s concertos, Mozart’s and Beethoven’s concertos and sonatas, competently tackling either Szymanowski’s and Berg’s concertos or presenting for the first time works written by contemporary Romanian composers. Conspicuously expressive warm sounds together with a consummate technique, a clear-cut phrasing depth of the musical content are all features peculiar’to Mihai Constantinescu’s violin-playing art.

MARTA JOJA studied the piano with Silvia Serbescu, approaching afterwards accompaniment and assistant music mastery, a speciality that she is now teaching with the Music Conservatory ,,Ciprian Porumbescu” in Bucharest. She has participated in numerous international con¬tests accompanying vocal and instrumental performers and receiving more than 30 prizes. In various partnerships, she contributed valuable first hearings of Romanian contemporary music. Apart from this field, she dedicated part of her performing activity to old instruments playing (harpsichord, spinet) and repertoire. She has displayed an impressive concert activity at home and in more than 20 musical centres of Europe, U.S.A., Canada and South America. Her recording achievements are outstanding, summing up 25 disks. Marta Joja’s performing art is one of clarity, accuracy and elegance, a perfect artistic collaboration and an ample stylistic resourcefulness.

LIVIU COMES
English version by Alexandra Diaconescu