Descriere

Weber, Rossini, Dvorak, Borodin

 

Discul pe care ni-l propune Casa de discuri « Electrecord » cuprinde o selecţie de piese antologice de mare popularitate, ce se recomandă atît prin aleasa inspiraţie melodică, cît şi prin măiestria compoziţională.

Invitaţie la vals de Carl Maria von Weber, prima piesă a discului, se bucură de o circulaţie mondială. Autorul, acest romantic echilibrat, care a scris melodii pline de prospeţime, de cele mai multe ori reprezentînd o transfigurarea folclorului german, a lăsat numeroase pagini remarcabile,, mai ales” în muzica de operă. Această piesă afirmă triumful ritmului ternar de vals, un ritm care se desfăşoară firesc, înveşmîntat într-o orchestraţie spumoasă. Marea popularitate a compoziţiei i-a atras mai multe transcripţii. De aceea, e greu să se stabilească, care dintre variante e mai apropiată de conţinutul original al piesei. Hector Berlioz şi Richard Wagner, dînd înaltă apreciere muzicii lui Weber, au contribuit la popularizarea ei. Berlioz a şi orchestrat această piesă, strălucitor.

 

In vreme ce Beethoven stîrnea, mai ales prin cvartete şi prin unele sonate pentru pian, opinii contradictorii, Gioacchino Rossini cucerea lumea, îndeosebi prin muzica de operă, dînd adevărate capodopere ale operei buffe. Cu trecerea anilor, ele relevă acelaşi firesc, aceeaşi luminozitate, farmec melodic şi strălucire orchestrală. Uvertura la opera Coţofana hoaţă, cea de-a doua piesă a discului, ca şi alte uverturi, nu păstrează cu rigurozitate forma de sonată. Chiar în uvertura la Bărbierul din Sevilla se poate vorbi de o formă de sonată liberă, sui-generis. Ceea ce se remarcă din primul moment este melodicitatea extraordinară a lui Rossini, cu toată proverbiala uşurinţă a scrisului său (se spune că, dacă îi cădea o pagină, prefera să scrie o nouă uvertură, decît să se deranjeze). Construia cu o precizie de geometru, orchestra strălucitor, mai mult chiar, cu o uşurinţă ieşită din comun îşi adapta operele la orchestrele incomplete ale teatrelor. Verdi susţinea că după Mozart, Rossini a fost «cel mai compozitor dintre compozitori ».

 

Din creaţia lui Antonin Dvorak, este prezentată uvertura la poemul simfonic Carnaval. Melodist, puternic ancordat în folclor, Dvorak foloseşte uneori şi citate folclorice. Nu a fost un polifonist, dar a fost un mare armonist, un extraordinar orchestrator. George Enescu îl considera unul din cei mai mari orchestratori ai lumii ! Subiectul operei este un pretext pentru sugerarea unei serbări populare prin intermediul unei muzici pline de luminozitate, excelent construită în formele bazate pe reprize, triumfînd sistemul « major—minor » şi armonia diatonică. Rimski Korsakov susţinea că, analizînd paginile orchestrale ale lui Dvorak, a stabilit nenumărate principii de orchestraţie pe care le-a introdus în celebrul său «Tratat de orchestraţie». Chiar dacă nu vibra totdeauna în consonanţă cu muzica lui Dvorak, Richard Strauss afirma că nu se poate concepe o inovaţie în domeniul îmbinării tim­brelor, fără a studia alchimia sa orchestrală.

 

Alexandr Porfirievici Borodin este reprezentat prin Dansu­rile polovţiene din opera « Cneazul Igor ». Acest mare compozitor, ca şi alţi creatori din grupul celor cinci, a considerat folclorul o foarte importantă sursă de inspiraţie. A reliefat frumuseţea, nu numai a folcorului rus, ci şi a celui oriental. Nu a fost un polifonist, ci un mare armonist. Ca şi la Glinka, se remarcă firescul melodiilor, armoniilor şi orchestraţiei. La o analiză mai atentă a partiturilor sale, îndeosebi a acestor dansuri — punctul culminant al operei — se observă valori­ficarea gamelor orientale, a unor ritmuri foarte noi pentru acea vreme, îmbinări de timbre şi noi raporturi sonore, pe care le-a preluat muzica occidentală. Ne referim mai ales la Delibes, Debussy şi Ravel, şi mai tîrziu la Messiaen, maeştrii ai compoziţiei occidentale care, avînd vocaţia prelucrării creatoare a folclorului oriental, rămîn însă profund francezi. Din punct de vedere estetic, Borodin a exprimat metaforic dragostea de ţară, iar acea « lumină torenţială » pe care o degajă dansurile polovţiene este simbolul prin care Borodin aduce omagiu vieţii, cîntecului, armoniei.

Casa de discuri « Electrecord » s-a oprit asupra acestei selecţii nu întîmplător. Oferind piese accesibile, dar originale, măiestrit concepute şi pline de farmec, se adresează publicului larg de melomani, dar subliniază şi sensul acelei afirmaţii potri­vit căreia marile creaţii devin în cele din urmă larg accesibile, bucurîndu-se de mare popularitate.

Tălmăcirea pieselor este realizată de Orchestra Filarmonicii din Arad, condusă de Alexandru Hobai. Remarcăm calitatea aleasă a sonorităţilor, precizia ritmică, eleganţa frazării,- la care se adaugă simţul policromiei, bucuria de a obţine un echili­bru prin îmbinări expresive de timbre şi multe alte calităţi care au icut din formaţia muzicală de pe malurile Mureşului un ansamblu de prestigiu. Alexandru Hobai asociază armonios activitatea de maestru de sunet (el a semnat numeroase înre­gistrări în Radioteleviziune) cu aceea de dirijor, la care respec­tarea riguroasă a partiturii se îmbină cu originalitatea inter­pretativă. Ascultîndu-i înregistrările şi interpretările, recunoaş­tem un anume lirism, vigoare, pe fondul respectării nuanţelor stilului epocii.

Recomandăm cu căldură acest disc, care ne oferă lucrări măiestrite, accesibile, dar nu facile, aparţinînd unor compozi­tori universali, dar în primul rînd profund naţionali.

MARTHA POPOVICI

 

The four works recorded on this disc — Invitation to the Donce by Cari Măria von Weber, the Overture to the opera The Thievish Mogpie by Gioacchino Rossini, the Carnival Over­ture by Antonin Dvorak and the Polovtsian Dances from the opera Prince Igor by Alexandr Borodin — enjoy a well-deserved popularity, being unanimously considered as true symphonic „hits”. They are performed by the Arad Philharmonic, one of the Romanian orchestras which reached a high artistic level during the last decennials.

Documentarily attested for the first time in the 13-th century, the town of Arad — capital city of the county of the same name, in western România — has become over the years an important industrial and cultural centre, where a symphony orchestra was created as early as 1890, contributing actively to the education of a public of music lovers in the city. That explains why, in the 19-th century and early 20-th, great artists such as Franz Liszt, Johann Strauss-father, Johannes Brahms, Josepji Joachim, Emil Sauer, Pablo Casals; Wilhelm Backhaus, Jacques Thibaud, George Enescu and others performed in.Arad.               ‘

The Arad Philharmonic was set up in 1948, as a state-run institution boasting a symphony orchestra, an academic choir and a folk music orchestra. The concerts began to be staged weekly, ,with a’permanently enlarged repertory, under the baton of the most important Romanian conductors, but also of foreign guest conductors. Owing to its merits, the Arad Philharmonic was invited, during the last years, to tour other countries, such as West-Germany, Italy, Belgium, the Nether-lands, Hungary, Poland, returning there several years in a row.

Ihe recordings for this disc have been made with the colla-boration of a Romanian guest conductor, Alexandru Hobai uniting the rigorous respect of the score with the originality of interpretation.