Descriere
Miniatura instrumentală s-a bucurat întotdeauna de interesul, întru totul justificat, al interpreţilor şi al publicului. Ea nu reprezintă un domeniu minor, căci substanţa expresiei nu depinde de dimensiuni, iar execuţia ridică adesea probleme de tehnică şi interpretare deloc de neglijat, în plus, trebuie apreciat rolul pieselor mici în trezirea şi modelarea gustului pentru marea muzică. Creaţia de gen pentru violoncel este destul de întinsă, nu însă şi în combinaţia, mai puţin obiş¬nuită dar nu lipsită de interes major, violoncel — harpă, . ceea ce a determinat interpretele acestui disc să realizeze transcripţii ad-hoc, unele de pe alte transcripţii. Nu este o .îndepărtare sau o trădare a esenţei muzicii (să ne amintim că în epoca preclasică înşişi compozitorii prevedeau posibili¬tăţi de execuţie la un instrument sau altul), ci o modalitate de a îngădui o mai largă circulaţie a unei părţi a literaturii muzicale. De altfel, unele din piesele de pe disc sînt mai cu¬noscute în transcripţii decît în forma de origine. Explicaţia stă în caracterul lor, uneori interiorizat, alteori de bravură, întotdeauna de expresie sinceră, directă.
Ario de Pergolesi, la origine vocală, este tipică pentru genul denumit „arie antică”, atît prin forma limpede, cît şi prin expresia simplă. Adagio de Bach este un fragment din Toccata în do major pentru orgă. Cele Sase dansuri ger¬mane de Beethoven au versiune pentru vioară şi pian, după cum Nocturna, opus postum, de Chopin aparţine literaturii pianistice (versiunea pentru violoncel este semnată de George larosevici). Prima faţă se încheie cu Allegro appassionato de Saint-Saens, maestru incontestabil al muzicii instrumentale de mici dimensiuni. Andafuza este al cincilea dans spaniol de Granados, cunoscut îndeobşte în forma originală pentru pian sau în transcripţie pentru chitară. Interpretele au folosit, în versiunea lor, pe cea pentru vioară a ariei din opera Thoi’s de Massenet, intitulată Meditotion, La fel de frecvent cîntate sînt Siciliana de Faure şi liedul Beau so/r de Debussy. In fine, Zapoteado este compus de celebrul Sarasate, fireşte, pentru vioară. ‘
Violoncelista Ioana Ostafi a absolvit Conservatorul ,,Ci-prian Porumbescu” din Bucureşti în 1979 şi este membră a orchestrei simfonice a Filarmonicii „George Enescu”. Şi-a început activitatea încă din timpul liceului de muzică, în cadrul unui trio care a obţinut premiul II pe ţară la Festivalul tinerilor muzicieni (1972). In 1976 — era de acum studentă — este distinsă cu premiul l la Festivalul muzicii de cameră de la Braşov, ca şi la prima ediţie a Festivalului naţional „Cînta-rea României”. A participat la manifestări importante de la Salonic, Grecia (1976, Medalia de bronz) şi Geneva, Elveţia, (concursul de triouri, 1977). l se decerne din nou Premiul l la „Cîntarea României” în 1981. Ioana Ostafi a susţinut concerte ca solistă a diverselor orchestre din ţară, precum şi recitaluri camerale, fiind remarcată pentru căldura interpretărilor sale.
– Harpista Carmen Lupan si-a început studiile liceale şi de conservator la Cluj-Napoca, încheindu-şi-le la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. Din această perioadă datează primele succese, concretizate în premii l obţinute în repetate rînduri la festivalurile naţionale ale şcolilor şi insti¬tuţiilor de artă. Din 1969 activează în orchestra simfonică a Filarmonicii „George. Enescu”. A concertat ca solistă în compania multor orchestre din ţară, a susţinut recitaluri, a făcut muzică de cameră. Interpretările sale se caracterizează prin exactitate şi prin stilul adecvat lucrărilor abordate. Carmen Lupan cîntă împreună cu loona Ostafi din 1983 (pie¬sele de pe disc au constituit o bună parte din recitalul susţinut la Sala Dalles, la începutul anului 1984).
Cellist loana Ostafi graduated from the Ciprian Porumbescu Conservatory in Bucharest in 1979 and is currently a member of the George Enescu Philharmonic Symphony Orchestra. She made her debut while still a music high schooler with a trio who won the Second Prize of the National Festival of Young Musicians (1972). In 1976 — she was now a Conserva¬tory student — she was awarded the First Prizes of the Chamber Music Festival in Brasov and of the first Song to Romania National Festival. She entered important competitions — Salonika (1976, Brbnze Medal) and Geneva (the trio competition, 1977). In 1981 she claimed again the First Prize of the Song to Romania Festival, loana Ostafi has appeared in concerts as a soloist of various Romanian orchestras and in chamber recitals, and won notice for the warmth of her playing.
Harpist Carmen Lupan went to high school and then to the Conservatory in Cluj-Napoca, and completed her education at the Ciprian Porumbescu Conservatory in Bucharest. It was in this latter period that she rose to prominence, collecting several first prizes at the national festivals of art schools and institutes. Since 1969 she has been playing with the Symphony Orchestra of the George Enescu Philharmonic. She has concertized as a soloist with many orchestras in this country, offered recitals and performed chamber music. Carmen Lupan displays accurate renditions, in an adequate style, of the works she approaches. She is performing with loana Ostafi since 1983 (the tracks on this record formed a large part of their recital at the Dalles Hall early in 1984).
PETRE CODREANU
(English version by Magda Morait
Recenzii
Nu există recenzii până acum.