Descriere

Maestru al clasicismului rus, P. I. Ceaikovski (1840 – 1893) se numără printre cei mai populari compozitori pe care îi cunoaște istoria muzicii universale.
Măiestria componistică a lui Ceaikovski s-a manifestat în toate domeniile muzicii : a fost un mare simfonisț, un pasionat și abil compozitor de operă, un deschizător de drumuri în domeniul muzicii de balet, un fecund compozitor-de muzică de cameră vocală și instrumentală.

Din cele șase simfonii, compuse de-a lungul .a trei ‘decenii (1866—1893), a IV-a, d V-a și a Vl-a «Patetica-», ocupă un loc de frunte în repertoriul mondial de concerte. De asemenea, lucrările sale programatice ca : Uvertura festivă «Anul 1812» sau cele inspirate de scrierile unor mari poeți ca Dante, Shakespeare și Byron, fantezia «Fran-cescia da Rimini», uvertura-fantezie «Romeo și Julieta», simfonia «Manfred».

În operele «Pantofiorii țarinei» după Gogol, «Fata de zăpadă» după Ostrovski, «Evghenii Oneghin», «Mazeppa» și «Dama de Pică», după Pușkin, Ceaikovski se confirmă în domeniul dramei muzicale drept un compozitor de geniu. Ca autor de muzică de balet («Lacul lebedelor», «Frumoasa din pădurea adormită», «Spărgătorul de nuci»), el a ridicat prestigiul acestui gen, pe care îl concepea ca o ramură a muzicii simfonice și nu ca un simplu divertisment dansat.
În creația lui Ceaikovski o dezvoltare largă a căpătat și genul de concert. A scris trei concerte pentru pian, o fantezie-concert pentru pian și orchestră, «Variațiunile pe o temă rococo pentru violoncel și orchestră» și un concert pentru vioară și orchestră.

Stilul de concert al lui Ceaikovski se distinge prin amploarea și strălucirea decorativă a scriiturii instrumentale, care cere interpretului o mare virtuozitate și măiestrie. Cu toate acestea însă, elementele dominante ale muzicii lui Ceaikovski — expresivitatea și lirismul — se mențin și aici ca factori de primă însemnătate.
Ceaikovski a scris pentru vioară un singur concert, cu toate că prețuia mult posibilitățile expresive ale instrumentului. «Vocea și vioara sînt mijloacele de expresie cele mai potrivite caracterului muzicii slave», spunea el, referindu-se desigur la resursele melodice cu totul speciale ale viorii. Se pare că munca de compoziție la acest concert, care este unul dintre cele mai reușite ale literaturii violonistice universale, l-a pasionat pe Ceaikovski, care lucra aproape continuu la această partitură, consultînd și cerînd sfaturile unui prieten violonist.

Concertul pentru vioară și orchestră în Re major op. 35 a fost terminat în anul 1878 și a stîrnit încă de la prima audiție un justificat entuziasm. Inspirația melodică a lui Ceaikovski s-a cheltuit aici cu generozitate: concertul se caracterizează prin bogăția melodiilor, construcția solidă, prin echilibrul între masa orchestrală de o mare anvergură simfonică’ și partida strălucitoare, dar de adîncă expresivitate a solistului.

Prima parte — Allegro moderato — începe cu o scurtă introducere orchestrală, ce debutează cu o frază a viorilor prime ; în curînd, vioara solistă intonează o melodie plină de avînt, ce se desfășoară larg. Aceasta este tema principală a primei părți, în decursul căreia tot vioara va aduce încă două melodii : una unduitoare, capricioasă, cealaltă de un lirism intens și pasionat. Aceste melodii principale stau la temelia întregii mișcări. In cadență, vioara brodează arabescuri decorative întretăiate de pasaje ds virtuozitate, pe marginea elementelor tematice principale. Prima parte a concertului se încheie într-o mișcare mai susținută și o atmosferă de voioșie.

Partea a doua — Andante — este una din .cele mai iubite pagini ale lui Ceaikovski. Avînd ca temă o melodie de rezonanță italienească, cunoscută dintr-un cîntec al compozitorului «Amintiri dintr-un loc drag», ea este suges¬tiv intitulată «Canzonetta». Această a doua mișcare a con¬certului este dintre acele care generează ascultătorului o emoție profundă. Față de lirismul domol al Canzonettei, izbucnirea furtunoasă a Finalului — Allegro vivacissimo — este cu atît mai pregnanta. Prima temă este de mare vioi¬ciune ritmică ; în contrast cu dinamismul ei, tot vioara solistă va aduce și o melodie mai liniștită, cu evident caracter de dans. Acest final sclipitor si, în același timp, plin de sevă melodică, este grăitor pentru concepția lui Ceaikovski, referitoare la specificul genului concertistic.

Interpretul concertului de Ceaikovski este violonistul clujean Ștefan Ruha. Talentul lui excepțional s-a afirmat încâ de la Concursul național de interpretare din anul 1953, la care a obținut primul premiu. In anul 1958, Ștefan Ruha a adus României medalia de bronz — corespunzătoare locului al lll-lea — la o manifestare inter¬națională de răsunet : «Concursul Ceaikovski», ținut la Moscova. Succesul cel mai mare l-a obținut Ruha interpretînd acest concert, care a pus în lumină tehnica lui captivantă, cursivitatea execuției, sonoritatea și bogăția de nuanțe a violonisticii sale. în toamna aceluiași an, Ștefan Ruha a mai înregistrat un succes de mare prestigiu : pre¬miul l la concursul internațional de vioară «George Enescu» de la București, iar în 1959 a fost distins cu laurii concursului ..Marguerite Long — Jacques Thibaud”.

ADA BRUMARU

Le Concerto pour violon et orchestre en Ré majeur, op 35 de Piotr Ilitch Tchaïkovski, œuvre capitale du répertoire des virtuoses de l’archet, se caractérise par la richesse des mélodies, la solidité de.la construction, l’équilibre entre la masse orchestrale de grande envergure symphonique et la partie du soliste, brillante et expressive.

L’interprète du Concerto, le violoniste roumain Stefan Ruha (né en 1931), dont le talent exceptionnel s’est affirmé déjà à l’occasion des concours nationaux de 1953 et 1957, a été distingué, en 1958, de la médaille de bronze au concours international „Tchaïkovsky” de Moscou, en interprétant le concerto enregistré sur ce disque. Au cours de la même année, il a obtenu le premier prix au concours international „Georges Enesco” de Bucarest et, en 1959, les lauriers du concours ,,Marguerite Long—Jacques Thibaud”. Stefan Ruha s’est imposé ainsi comme un des plus appréciés solistes roumains du violon autant en Roumanie, que dans de nombreux autres pays (France, U.R.S.S., Japon, Autriche, Espagne, Hongrie, Pologne, Yougoslavie, R. D. Allemande, Tchécoslovaquie, Bulgarie, etc.). Son répertoire comprend des concertos de Mozart, Beethoven, Paganini, Tchaïkovsky, Lalo, Brahms, Mendelssohn-Bartholdy etc., ainsi que des sonates, suites et pièces de virtuosité.