Descriere

Ion Dolănescu s-a născut la Perșinari în județul Dîmbovița, la 25 ianuarie 1944, într-o familie cu mulți copii, între care își va manifesta aptitudinile muzicale de la o vîrstă fragedă. ,,Cînți de cînd erai cît lingura” — răspundea mama sa la iscodirile fiului privind începuturile sale artistice. Ele par a se fi contu­rat încă din 1947 cînd, pe vremea foametei, se obișnuise — la un moment dat — să cîștige cîte o pîinică proaspătă, coaptă anume pentru el de nevasta șefului de post din sat, de cîte ori, în preajma cuptorului, o fermeca cu talentu-i copilăresc, în refrenul unui șlagăr folcloric la modă. Apoi, acest talent va fi cultivat de învățătorii săi care, ani de-a rîndul, îl vor antrena în toate serbările școlii. Cariera artistică a celui ce a generat în muzica populară a ultimelor două decenii un adevărat „fenomen Dolănescu”, cu nenumărați epigoni între tinerii interpreți și cu tiraje record ale unor discuri Electre-cord, această carieră artistică e marcată de influențele celor două mari perso­nalități sub influența cărora s-a format: Măria Tănase — cu care a cîntat ca debutant în concertele orchestrei CHINDIA din Tîrgoviște; ea a fost aceea care i-a încurajat primii pași spre profesionism oferindu-i și primele îndrumări de comportare scenică; peste ani, această carieră va fi influențată de personalitatea Ioanei Radu și desigur aici își află izvorul căutările mai recente ale lui Ion Dolănescu spre romanță și spre cîntecul de lume. Discul de față pare a fi rodul acestor căutări și în domeniul creației personale. Este discul ce marchează împlinirea a 25 de ani de activitate ca interpret profesionist. Ion Dolănescu a debutat în această calitate în anul 1966, ca solist al orchestrei FLACĂRA PRAHOVEI din Ploiești, continuînd apoi pe scenele unor mari ansambluri ca „Rapsodia Română” sau „Ciocîrlia”.

Acest disc, deci, nu cuprinde creații populare de tip tradițional. El alătură cîteva dintre piesele create de Ion Dolănescu în colaborare cu Harry Negrin, care semnează textele cîntecelor respective.

Modelul, sau mai bine zis modelele, căci nu e unul singur, îl constituie cîntecele de petrecere, romanțele, cîntecele ,,de lume” ale muzicii orășe­nești de largă accesibilitate, care, de la Anton Pann încoace, s-au primenit mereu prin ani. O lume sonoră multicoloră cu surprinzătoare inflexiuni de sinteze stilistice multiple, părînd să ne amintească de un Teodor Zavaidoc, Panică Luca, Fărîmiță Lambru; și, totodată, o lume a confesiunilor intime, o galerie de amintiri, de portrete dragi, creionate prin evocarea sentimen­telor pe care- le trezesc.

Tonul confesiunii este direct, renunțînd la simbolistica generalizatoare și primind uneori chiar caracter autobiografic. Muzica pare că parafrazează, cîteodată, o linie muzicală sau un refren atunci cînd este vorba de evocarea unui profil artistic. Discul caută să se contureze astfel ca o succesiune de impresii, uneori fragmentare, alteori mai închegate, rămase în memorie din trecerea prin lume și prin diferite medii culturale, începînd cu lumea satului tradițional și terminînd cu estradele urbane de concert. Căutînd să-și creeze muzica într-o manieră originală, în această lume antonpannescă Ion Dolănescu nu scapă, totuși, de obsesia inflexiunilor populare românești care chiar filtrate prin tradiția mai nouă a lăutarilor orășeni, domină cîntecul nostru de petrecere. Albumul de „amintiri” este completat cu cele cîteva înregistrări ale lui Ionuț Dolănescu, elev al Liceului de muzică GEORGE ENESCU din București, la clasa de canto popular a profesorului Gavriil Prunoiu. Evo-cînd parcă vocea din tinerețe a tatălui său, Ionuț Dolănescu se plasează stilistic pe coordonatele repertoriului deja evocat, cu mai multă insistență, însă, pe cîntecul de origine populară.

Zugrăvind o lume de imagini muzicale și poetice ce se înscriu în tendințele actuale de evoluție ale cîntecului de petrecere orășenesc de tradiție orală, prezentul disc al lui Ion și lonuț Dolănescu pare a fi un moment de bilanț, ale cărui obsesii, izvorîte din tradiția locului natal, par a fi cele cu care, în 1981, Ion Dolănescu își argumenta volumul de amintiri, tipărit la Editura Litera: ,, . . . să pui temelia unei case, să sapi ofîntînă, să ai un copil, să sădești un copac . . .”

GRUIA STOIA