Descriere

În 77 de ani de viață și 45 de carieră dirijorală, George Georgescu și-a realizat pe deplin imensul talent, spre gloria sa și a culturii românești, al cărei re¬prezentant el s-a socotit totdeauna. A fost recunoscut pretutindeni ca unul dintre marii dirijori ai generației sale, a fost creatorul Filarmonicii din București ca orchestră modernă, pilon al vieții muzicale românești.

Nedomolit în fața ispitei de a urca încă și încă odată la pupitru, pentru a simți in față tăcerea încordată și devotată a orchestranților, iar în spatele său freamătul emoționat al publicului, concepîndu-și justificarea vieții, pînă la sfîrșit, în activitate, Maestrul nu se simțea însă atras de ședințele de înregistrări. Ne-a spus-o cîndva -într-o discuție care a avut loc la începutul ultimei sale stagiuni – mărturisindu-și lipsa de entuziasm in fața muncii de laborator, analitică și lipsită de elanul, con¬tinuitatea și mai ales de acel „răspuns” stimulator permanent simțit de dirijor, al emoției publicului, care ii dădeau, în concert, bucuria de a face muzică. „Trebuie însă . . .” adaogă el resemnat (și simțind desigur, că lasă în acest fel pentru viitor, documente asupra vieții sale de artist).

Si astfel au apărut în anii din urmă cîteva discuri, puține desigur în raport cu lunga și bogata activitate a lui Georgescu, importante însă pentru că surprind arta matură a dirijorului aplicată la opere esențiale din repertoriul său.

Pe agenda activităților lui George Georgescu urma să figureze și înregistrarea operei simfonice a lui Brahms. Dar din acest proiect, timpul nu i-a mai îngăduit să rea¬lizeze decît o singură piesă: „Variațiunile pe o temă de Haydn”, pe care acum „Electrecord” le prezintă publicului.

„Variațiunile pe o temă de Haydn”, compuse în vara anului 1873, sînt prima operă matură pe care Brahms a dedicat-o orchestrei simfonice și în același timp una din marile sale creații, in primul rind prin admirabila folosire a temei cu variațiuni, formă predilectă a marelui compozitor. Ca și în celelalte lucrări de acest fel pe care le-a scris (dedicate pianului), Brahms se îndepăr¬tează hotârit de concepția clasică a variațiunilor ornamentale, mergînd spre transformări adînci și treptate de structură, care fac uneori ca, în mod practic, terna inițială să nici nu mai poată fi percepută la ascultare, ci doar la o atentă analiză a partiturii.
Tema variațiunilor nu aparține de fapt lui Haydn; este un vechi coral, așa numitul „Coral al Sf Anton” pe care Haydn l-a folosit într-unul din Divertismentele sale pentru suflători. Pe Brahms tema I-a atras prin virtua-litățile de tratare pe care le conțin atît melodia — luată in întregime sau fragmentar — cît și „temelia” ei, basul armonic; în concepția lui Brahms, o temă era aptă de a fi tratată în variațiuni cînd și „basul” ei putea fi luat ca punct de ple¬care al unor variațiuni, ceea ce a și făcut în Coda acestei lucrări.

In interpretarea „Variațiunilor pe o temă de Haydn” Georgescu aduce acea sensibilitate vibrantă, răscolitoare, supusă totodată unui superior spirit de ordine, care era modul său personal de a se apropia și a restitui muzica lui Brahms, unul dintre compozitorii săi preferați. Astfel, expunerea temei se desfășoară pe planul unui perfect echilibru clasic. Prima variațiune, care are la bază ultimele trei măsuri ale temei, este realizată în sonorități pline și oarecum apăsat; o notă de reținere în tempo poate fi remarcată și în a doua variațiune, întemeiată și ea pe un fragment melodic — primele trei note ale temei, in întregime, melodia coralului este tratată abia în a treia variațiune, prilej de expansiune cantabilă, pentru orchestră și dirijor. Deosebit de interiorizată este interpretarea în variațiunea a patra, în care sîntem deja foarte departe de temă. A cincea reia fragmentul inițial, folosit și în variațiunea a doua, tratat însă de data aceasta în scherzo. Următoarea secțiune, purtînd indicația „Vivace”, are un caracter ritmic apăsat și energic, transmis de interpreții acestei versiuni cu o deosebită autenticitate. Dar momentul culminant — și în același timp miezul emoțional al lucrării — îl găsim în variațiunea a VII-a, acest „cîntec” pe ritm de siciliana, in care Georgescu modelează replicile instrumentelor într-un chip pe cît de sensibil, pe atîta de firesc, fără niciun artificiu. După ultima variațiune, un episod cu sonorități aproape fantomatice și cu ecouri de orgă, intrăm in ampla Codă, ea însăși o suită de patru variațiuni scurte; este o chaconă avînd ca temă „basul” din primele cinci măsuri ale coralului. Ca o încununare a acestui edificiu de variațiuni, Brahms readuce în în¬cheiere, amplu și festiv, tema Coralului în ferma ei inițială.

Această înregistrare, ultima realizată in studio de către George Georgescu și mărturie a pasiunii pe care a simțit-o in întreaga sa viață față de Brahms, apare cuplată cu o înregistrare aparțmînd altuia dintre maeștrii pre (erați ai dirijorului român: Richard Strauss. Se știe că marele compozitor îi răspundea dealtfel cu o simpatie fiind „colegiale”

Prezentul disc reproduce, după o miegistrare pe bandă de magnetofon datînd din anul 1956, „Till Eulenspiegel”, care, dintre toate poemele straussiene, este poate cel mai direct asociat, in amintirea noastră, de arta lui Georgescu. Se știe că în această lucrare compozitorul a invocat ca motiv inspirator isprăvile popularului erou flamand, imortalizat de romanul lui Charles de Costei. De atîtea ori înscris in programele Filarmonicii, purtat și în turneele ei de peste hotare, poemul simfonic re-năștea de fiecare dată mai colorat, mai viu, sub căldura flăcării marelui îndrăgostit de muzică și de frumos, care a fost George Georgescu.
Poemul este de fapt un simplu rondo, în care funcția de refren este îndeplinită de cele două motive care îl întruchipează pe Till : scurta melodie lirică din introducere și sprințara temă adusă, în imediata succesiune, de corn. In jurul acestor două idei melodice pivotează întreaga lucrare construită cu o conciziune remarcabilă, pe care nu o mai intîlnim în următoarele poeme ale lui Strauss (unde dilatarea formei se face tot mai mult simțită). Aci, montînd secvențele sonore cu abilitate cinematografică — și în același timp menținjndu-se cu virtuozitate în cadrul formei propuse, rondo – Strauss sugerează variatele episoade al căror erou este Till : plimbarea sa în mijlocul vînzătoarelor de oale din piața Burg-ului, întilnirea cu o ceată de călugări pe care-i ia în derîdere, momentul în care Till se îndrăgostește — fără succes — de o tînără fată, farsa jucată unui grup de savanți profesori în a căror doctă discuție se amestecă în necunoștință de cauză mimînd o deplină seriozitate, in sfîrșit judecarea și spinzurarea lui Till pentru toate isprăvile sale. in încheiere, motivul bine cunoscut capătă din nou tonul blînd de baladă evocatoare, din introducere: „a fost odată”…

RADU GHECIU

Variațiunile de Brahms pe o temă de Haydn au fost .înregistrate în ianuarie 1964 la sala de marmoră a „Casei Scînteii”, iar „Till Eulenspiegel” de R. Strauss în anul 1956 de casa „Polskie Nagrania” din Varșovia, cu prilejul turneului orchestrei simfonice a Filarmonicii ,,George Enescu” in Republica Populară Polonă

Pendant ses 77 années de vie et 45 de carrière artistique, Georges Georgesco a réalisé pleinement son immense talent, à sa gloire personnelle et à celle ‘de la culture roumaine, dont il s’est toujours considéré le représentant. Il a été reconnu partout comme l’un des grands chefs-d’orchestre de sa génération, il a été le créateur de la Philharmonie de Bucarest comme un en¬semble instrumental moderne, pilon de la vie musicale roumaine. Il était l’âme de l’orchestre, son représentant prestigieux, et pour les musiciens de son entourage tout simplement „Le maître”. Ce disque présente, sous la direction de Georges Georgesco, deux ouvrages appartenant à deux auteurs qui revenaient très souvent dans ses programmes : Johannes Brahms et Richard Strauss. L’enregistrement des Variations de Brahms sur un thème de Haydn, – le dernier réalisé en studio par Georges Georgesco — est couplé avec le poème symphonique „Till Eulenspiegel” de Richard Strauss, compositeur qui a été son maître et qui gardait à l’égard du chef roumain une sympathie et une considération très souvent exprimées en public comme „collégiales”. Dans l’interprétation des ,,Variations”, Georges Georgesco apporte une sensibilité vibrante, soumise à un supérieur esprit d’ordre, qui représentait sa manière personnelle de restituer la musique de Brahms. En ce qui concerne ,,Till Eulenspiegel”, le poème consacré nu populaire héros flamand renaissait chaque fois plus co¬loré, plus vif, à la chaleur de la flamme du grand admirateur de la musique de Richard Strauss qui a été Georgesco. Confiée au disque, l’interprétation pleine de verve du grand chef d’orchestre roumain restera pour la postérité comme Kune des réalisations les plus caractéristiques de son ait.