Descriere

„Le garcon qui m’aime” este de o fermecătoare euforie, așa cum o întîlnim la vîrsta adolescenței pure, cînd prima izbucnire a sentimentelor profunde are ceva de miracol, în „Quand je faisais mon service militaire”, Rika Zarai adoptă parcă aerul unei tinere ce se amuză ca într-o voioasă excursie unde accepți cu falsă seriozitate convenția unu’-joc. E visătoare și nostalgică, cenzurînd fin tristețea, în propria sa compoziție „Prague” ce are un delicat parfum evocator ; atinge dramatismul în „Un beau jour, je partirai”, în care aspirația către orizon-. turi ale împlinirii totale cunoaște intensități aproape patetice. Afișează o robustețe ca a naturii însăși’ în „Comme la rivière”, și se dăruiește cu voluptate vieții în „Parce que je faime”. „Sans connaître la musique” este un fel de madrigal și ironic și poetic, străbătut de o cochetărie de mult bun gust, iar „De-puis que mon frere est părți” zguduitoare • invocație pentru inacceptarea ireparabilului, împinsă pînă la accente vecine cu tragicul.

Se spune că un recital este piatra de încercare pentru interpret. Perfect adevărat, fiindcă recitalul oferă artistului ocazia să-și etaleze toate posibilitățile. Dar recitalul pe disc al Rikăi Zarai vine cu o notă suplimentară : prilejuiește și cunoașterea unei puternice personalități umane. Pentru că, de fapt, cele opt piese reprezintă tot atîtea confesiuni vibrante și directe ale unei mari artiste care, respingînd ideea virtuozităților exterioare, se concentrează în direcția transmiterii unei emoții personale. Și este meritul formației orchestrale Jacques Denjean că, dozîndu-și fin sonoritățile, creează o ambianță propice acelei intimități ce se stabilește între solist și ascultător, cînd — ascultînd-o” pe Rika Zarai — medităm despre noi înșine în compania ei.

A. SANDU