Descriere

Barocul muzical reprezintă epoca de culminație a polifoniei. Dacă în artele plastice și în arhitectură barocul înseamnă asimetrii, abundența ornamentației, noutate și ingeniozitate în combinarea liniilor, în muzică înseamnă cristalizarea definitivă a gamelor majore și minore, părăsi¬rea definitivă a gamelor populare și ecleziastice, ornamente bogate, asimetrie în ritm, o polifonie imitativă bazată pe tehnica fugato. Forma arhi¬tectonică e monotematică, astfel încît structura sonatelor, a partitelor, a concertelor preclasice presupune expunerea ideii principale și reexpu-nerea ei în diferite tonalități, temele fiind separate prin interludii. Dacă expunerea este foarte densă și pregnantă, interludiile sînt transparente, ceea ce are ca rezultat destinderea discursului muzical.

 
Epoca de aur a polifoniei și monotematismul își găsesc cea mai desăvîrșită expresie în muzica lui Bach. Dar formele de invențiune, fugă, passacaglia, ciaccona sau suitele de dansuri și concertele instrumentale, la care se adaogă muzica vocal-simfonică — toate acestea pot fi remar¬cate la mulți compozitori de mare valoare pe care i-a dat această perioadă.

 
Prezentul disc cuprinde lucrări ale unui exponent al barocului italian — Albinoni —, un concert reprezentativ pentru barocul fran¬cez — de Leclair —, un rondo de Mozart în stil rococo.

 
Spre deosebire de barocul lui Bach și Hăndel, la Tomaso Albinoni, de la care Bach a împrumutat unele teme, cantabilitatea e mai directă, polifoniile sînt mai puțin dense, contrapunctul e mai armonic, instrumentația mai policromă (Concertul op. 9 și Adagio în sol minor).
De aceste trăsături se apropie și compozitorul francez Jean Mărie Leclair. Concertul în Fa major este reprezentativ pentru creația acestui compozitor, care a dedicat viorii aproape 50 de lucrări — sonate, concerte, triouri. Contrastele sînt mai puțin pregnante, totodată se remarcă o mai mare eleganță în expunerea frazei, o mai mare înclinație spre lirism.

 
Ultima piesă — Rondo în Do major de W.A. Mozart aparține stilului rococo, epocii melodiei acompaniate, căreia clasicul vienez îi imprimă un plus de profunzime și de strălucire. Dacă Bach a realizat sinteza epocii baroce, Mozart este reprezentantul clasicismului, al muzicii de natură apolinică. Instrumentist virtuoz, a contribuit prin zeci de lucrări la dezvoltarea genului concertant. Aceste lucrări consolidează forma ciclică de concert în trei părți. Rorido-ul mozartian se bazează pe refren și cuplet, nu este atît de extins ca cel beethovenian, e mai delicat, mai puțin compact, instrumentația e concentrată, seninătatea relevă profunzimi inegalabile. Acest Rondo este unul din sublimele exemple în care simplitatea melodică echivalează în simplitate veșmîntul armonico-orchestral, creînd senzația acelei luminozități care 1-a determinat pe Goethe să afirme că Mozart avea „cutezanță de zeu”! Renunțînd aproape la polifonie, Mozart pune în lumină procedeul melodiei acompaniate, care va culmina la Schubert, Chopin, Verdi.

 
Versiunea interpretativă a acestor lucrări aparține lui Ștefan Ruha și Orchestrei de cameră a Filarmonicii din Oradea, condusă de Ervin Acel.
Personalitate de primă mărime în violonistica românească, Ștefan Ruha se înscrie în tradiția vechiului oraș al muzicii — Cluj-Napoca. încă de la primele apariții a fost remarcat tonul profund original al lui Ruha, tehnica strălucitoare, evidentă atît în contextul muzicii camerale, cît și în concerte. Primul mare succes 1-a înregistrat la Paris, în cadrul concursului internațional Marguerite Long, Jacques Thibaud”, fiind apoi apreciat în concerte de mari interpreți contemporani precum David Oistrah, Yehudi Menu-hin, Henryk Szeryng. în ce privește muzica ro¬mânească, Ștefan Ruha a interpretat un mare număr de opusuri, de la generația enesciană pînă la cei mai tineri compozitori, subliniind originalitatea și profunzimea acestora, făcîndu-le cunoscute atît în țară, cît și peste hotare.
Bănățean de origine, format la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, dirijorul Ervin Acel își leagă numele de Orchestra Filarmonicii din Ora¬dea. Dacă despre Ștefan Ruha se poate spune că e un romantic tumultuos, spectaculos în sensul bun al noțiunii, Ervin Acel e un temperament clasic, sobru, interiorizat, înclinat mai ales spre muzica veche și modernă.

 
Această diferență temperamentală reprezintă, poate, una din sursele reușitei autentice recreări de atmosferă oferită prin prezenta versiune interpretativă, ce se definește prin echilibru, rafinament și precizie.

Personality of the Romanian violin school, Ștefan Ruha belongs to the old musical tradition of Cluj-Napoca city. His original tone and brilliant technique in chamber music, as well as in concertos, have been remarked since the first public performances. „Marguerite Long — Jacques Thibaud competition in Paris represented Ruha’s first international confirmation. Great contemporary soloists like David Oistrah, Yehudi Menuhin, Henryk Szeryng pronounced tehmselves in favour of his out-standing interpretative qualities.

 
If Ștefan Ruha can be considered a romantic temperament, Ervin Acel •— conductor of the Chamber Ensemble of Oradea PhD harmonic Or¬chestra — is a classic, austere, sober interpreter, inclined especially to the old and modern music. The present interpretative version is defined by equilibrium, refinement, score accuracy, re-constituting the serene sonorities of the baroque age.
MARTHA POPOVICI