Descriere

Pe Valentin Silvestru l-am cunoscut cel mai bine, de-a-lungul vremii, nu atît în redacţia „României literare”, unde ne vedem toata săptâmîna si unde, de cum se aşează Ia masa de lucru, scrie repede, cu o mînâ foarte sigură, rareori ştergînd un cuvint sau corectîn-du-se, ci, fie citindu-i cărţile, fie văzîndu-i filmele, fie ascultîndu-i prelegerile de estetician şi critic de teatru sau, la radio, neuitata emisiune duminicală poştală de la finalul „Undeu vesele”. Aş putea, deci, întocmi pentru fiecare ipostază o prefaţă, aş spune, în deplină cunoştinţă de cauză. Dar să înscriu cuvinte pe coperta unui disc. pe care Valentin Silvestru l-a compus tot în cuvinte nu mi-e nicidecum la îndemînâ, cu atît mai mult, cu cît, într-o asemenea împrejurare, trebuie, îmi dau seama, să fiu foarte măsurat, ştiind că nu-i plac limbuţii.

Aşadar, pe scurt :

Viaţa lui Valentin Silvestru se desfăşoară precum opera sa: într-o mereu mai atractivă diversitate. Şi-a alcătuit, gîndită încă din copilărie, o bibliotecă sui-generis în care găsim cărţi de umor şi satiră, precum Jurnalul cu file violete, Glastra cu sfecle, Tufă de Veneţia, De ce rîdeau gepizii, Cind plouă. taci si asculta, Zîna castraveţilor, antologii de umor, volume de teatru comic universal in limba româna, lucrări de literatură satirică ţi umoristica (de-.ale sale) traduse maghiara, poloneza, cărţi de călătorie, intre care 1000 de ore în Spania, volume de critică şi teorie teatrală, ţi de istorie a teatrului, între care Elemente de caragioleologie.,. Spuneam că această bibliotecă este de un fel mai puţin obişnuit, fiindcă tot ce există în ea : tratate de estetică, jurnale de critic, cursuri profesorale, carnete de reporter, caiete cu planuri pentru antologii de piese scurte şi lungi proiecte pentru noi cărţi, plus cele rînduite în paragraful anterior îl au drept autor pe însuşi proprietarul ei: Valentin Silvestru.

Personal sunt surprins că Valentin Silvestru poate fi, aş zice, aproape în aceeaşi zi acasă, la masa de lucru, la redacţie, la masa de lucru ţi intr-un oraş din ţară, la teatru, în fotoliul cronicarului. Ca poate fi, aş zice, aproape în aceeaşi săptămînă, Ia Vaslui, la Deva, Io Craiova şi Ia Galaţi. Conduce şi îndrumă cenacluri literare, organizează colocvii şi festivaluri teatrale, călătoreşte, este membru al Asociaţiei internaţionale a criticilor de teatru, dor proza lui e populată de personaje care voiajează mai mult prin jurul nostru. O proză care ne atrage nu atît prin fabulaţie, cît printr-o larga paletă de culori punctate cu autentice şi năstruşnice întîmplări ale vieţii. dar întotdeauna inteligent, dă prozei lui Valentin Silvestru un farmec deosebit. Puţini sînt scriitorii care ştiu să te facă să rîzi cum ştie Silvestru. Prin realismul său, prin stilul colorat şi plin de vioiciune, prin spiritul său satiric Silvestru justifică admiraţia cititorilor. Cărţile sale sînt citite şi trec din mînă în mînă şi nu există nimic mai de preţ pentru o carte decît mîna cititorului care nu lasă niciodată să se depună praful pe coperţile ei.

Atît pînă aici.

Şi un scurt interviu. Cel mai scurt cu putinţă : „Personajul preferat?” „Cel care sădeşte un pom cu rădăcinile în sus”, „Maxima preferată ?” „Rîsul însănătoşeşte”. „Planuri de viitor?” „Să mărim cantitatea de voioşie pe cap de locuitor”.

Şi acum, indiferent dacă plouă sau nu, să tăcem şi să ascultăm acest disc.

VASILE BĂRAN