Descriere

Avem aleasa bucurie de a ne împărtăși din mireasma splendidului buchet de colinde și pricesne al acestui amplu tezaur folcloric religios în care s-au revărsat gîndurile și aspirațiile străbunilor dreptmăritori. Aceste creații creștine sînt adînc înrădăcinate în sufletul unei națiuni, care nu numai le-a realizat, dar le și experimentează în natura sa intimă, transmițîndu-le din generație în generație. Ele exprimă geniul anonim al unei națiuni care și-a zidit istoria în sentimentul dăinuirii pe propriul său pămînt, pe vatra Carpaților, unde s-a zămislit, primind deodată două mari daruri împărătești: civilizația și spiritualitatea creștină, care-i vor rămîne zestre nepieritoare și pecete definitorie în ființa ei.

COLINDELE constituie cîntecul de leagăn al neamului românesc, contribuind la educația lui. Colindatul este pentru copiii sătenilor evenimentul central, un exod din cotidian și monoton, un mare pelerinaj către suprema bucurie a nașterii Domnului și a renașterii omului sub semnul magic al stelei luminoase și mîntuitoare.

Colindatul reprezintă adevărata mistagogie a copilăriei creștine autohtone. Mulți dintre români, mai ales din Transilvania, unde stăpînirea străină ă fost mai apăsătoare, și L-au revendicat și asimilat pe lisus Domnul, Care S-a făcut pentru ei cea mai aleasă bogăție sufletească.

Pentru poporul nostru, care recunoaște în colinde o putere profetică, colindatul trebuie săvîrșit cu consecvență și cu statornicia celor mai sfinte acte liturgice. Acest lucru îl înțelege bine artista năsăudeană, care se contopește afectiv cu obiectul colindului sfînt arătînd celor ce o ascultă că modul cel mai propriu de a vorbi despre Dumnezeul făcut om este cîntarea. Prin colindul cîntat, ea pune în relief adîncuri de taină ce nu pot fi exprimate prin cuvinte simplu rostite.

PRICESNELE, versuri de cea mai luminoasă inspirație, păstrate cu venerație în mediul comunității rurale, au înregistrat cu promptitudine pînă și ceje mai imperceptibile ondulații seismice sufletești, intrînd în patrimoniul muzical al poporului.

Zămislite în atmosfera religioasă a slujbelor bisericești și în pridvorul bisericii, pricesnele poartă în ele întreaga bogăție tainică a fenomenului religios, care pătrunde pînă în tainițele sufletului uman, transfigurîndu-l definitiv și total.

Cei ce cîntă pricesne binevestesc, fac lucrul evanghelistului, cum ar zice Sf. Apostol Pavel. Chiar fără să-și explice acest fenomen, ei sînt plini de o tainică bucurie și de un sentiment de transportare divină, sentiment pe care îl instaurează în biserici sau cu prilejul procesiunilor și hramurilor.

VALERIA PETER PREDESCU, prin mlădierea afectivă a cuvintelor acestor pricesne, se umple de dulceața unor delicate sentimente duhovnicești și reușește; astfel să comunice convingerea ei și altor suflete care o ascultă, respirînd cu toții, realmente, un aer de înălțare și de stare suprafirească.
Sînt pe deplin încredințat că oricine va asculta acest dis4 va descoperi în cîntările sfinte specificitatea etosului românesc, modelată de simțămintele și gusturile artistice ale unui popor foarte talentat, o muzică ce poate fi ușor identificată în lume ca fiind românească.

Fiica Eparhiei noastre, nobilă mesageră a Logosului divin, ne oferă aceste mărgăritare ale moștenirii noastre spirituale, conștientă că emoția cîntării comune întărește unitatea gîndirii în Dumnezeu și, prin urmare, unitatea de credință străbună și de simțire românească.

Dr. IRINEU POP-BISTRIȚEANUL, EPISCOP-VICAR