Descriere

Marea generaţie romantică, alcătuită din compozitorii născuţi în primele două decenii ale secolului al XlX-lea, a produs în istoria muzicii una dintre cele mai importante revoluţii de pină atunci, atît în ceea ce priveşte varietatea şi intensitatea sentimentelor exprimate, cît şi, decurgînd din acestea, limbajul sonor întrebuinţat. Pe lîngă formele şi genurile clasice — sonata, simfonia, concertul, cvartetul — s-au născut altele noi, specifice, cu structuri mult diversifi­cate şi, aparent, nu într-atît de riguroase, îndeosebi de mai mici dimensiuni, între care (şi în primul rînd; lied.ul şi minia­tura instrumentală, în romantism se situează şi plămădirea şcolilor naţionale, ca expresie a unei individualităţi etnice, puternice şi originale. Una dintre personalităţile cele mai proeminente ale epocii este Frederic Chopin, născut la Zelazowa Wola, lîngă Varşovia, la 1 martie 1810, mort la Paris la 17 octombrie 1849. Pianist fenomenal (a început prin a fi « copil minune» la 8 ani, la maturitate confirmînd din plin aşteptările), compozitor de geniu, cu un stil inconfundabil, Chopin şi-a atras admiraţia contemporanilor, lăsînd posterităţii creaţii pianistice de prim ordin. Chopin gîndea, simţea şi se exprima prin pian, că/uia i-a dedicat cea mai mare parte a lucrărilor sale. Situat într-un timp de răscruce şi într-o zonă geografică aparte, Chopin menţine principii clasice fecundate de precepte romantice la a căror cristalizare a contribuit substanţial. Muzica sa are limpezimi dar şi abisuri, este prin excelenţă naţională dar cu vaste reverberaţii universale. Silit să plece din ţara sa, deşi adoptat de Europa (Schumann a atras atenţia lumii muzicale asupra geniului său, Franţa I-a primit cu braţele deschise), Chopin a rămas pururea polonez. Melodia sa se recunoaşte de îndată, prin simplitatea generoasă agrementată de ornamentele elegante, ca şi armonia plină de fantezie. Forma muzicii chopiniene, tipic romantică, nu este dispersată, ci urmăreşte riguros macro- şi microstructurile, conferind unitate stilistică unor genuri de fapt extrem de variate. De la studii la concerte, de la nocturne la balade, de la scherzi la fantezii, în toate poate fi recunoscut acelaşi gust fin, echilibrat deşi intens în expresie, strălucitor în factură şi totuşi cît se poate de dens în substanţă. S-a crezut o vreme — poate şi azi unii persistă în eroare — că Chopin a făcut concesii tendinţelor salonarde ale vremii; ei bine, prin autenticitatea şi nobleţea sentimentelor, prin măiestria facturii, prin nivelul superior al scriiturii instrumentale marele polonez a cizelat preferinţele contemporanilor, dîndu-le noi dimensiuni.

Pe acest disc figurează patru poloneze şi o baladă. Carac­terul pitoresc al ritmului şi turnurii melodice, întrebuinţat de înaintaşi este surclasat de Chopin prin conferirea unor amplori epico-dramatice care fac din astfel de lucrări poeme nu tocmai miniaturale. Discursul este, de regulă, generat de un motiv ritmico-melodico-armonic pe care îl recunoaştem cu uşurinţă în diverse înfăţişări, ceea ce conferă fiecăreia o remarcabilă unitate şi individualitate. Cele două Poloneze op. 26 datează din anii 1834—35; celelalte două, op. 40, din 1838—39. Toate patru (cu totul, Chopin a compus 15) se disting prin amestecul subtil dozat de dramatism, lirism şi melancolie (doar cea în La major, op. 40 nr. 1, are o tentă de expansivitate). Prima (op. 23, în sol minor) dintre cele patru Balade se înscrie pe linia exprimării epice largi a unor sentimente intense, pasionate, în care, ca de altfel în întreaga creaţie chopiniană, generozitatea tematică este dublată de o tratare instrumentală fastuoasă dar nici un moment gratuită.

Universalitatea muzicii lui Chopin se demonstrează, între altele, şi prin abordarea ei, în spiritul cel mai propriu, de către marele pianist chinez Li Mingqiang.

Pianist LI MINGQIANG Iborn in 1963, In Ce-Chiang. the People’s Republic of China) is one of the outstanding per-sonalities of internaţional musical life. He started his musical studies at the age of 10 with Yu Bian Ming and continued them with Alfred Wittenberry.

He completed these studies at the Central Conservatoire of Peking (1958) under the competent direction of the Soviet pianist and professor Kravcenko. After graduating, he worked at the Shanghai Conservatoire as deputy head of the piano department, being at the same time, a member of the Leading Council of the Musicians’ Association of the People’s Republic of China.

1957 represented for the young pianist his debut in presti-gious internaţional competitions: the «Smetana» contest as part of the «Spring in Prague» Festival (the 3rd Prize), the contest of the first’«George Enescu» International Festival (1958, Ist Prize); the «Fr. Chopin» contest of Warsaw (1960, the 4th Prize).

Li Mingqiang artistic career nas been particulari/ rich; he has toured more than 22 countries among which: Australia, Cuba, the Korean Democratic People’s Republic, Denmark, Finland, the German Democratic Republic, Greece, Iceland, Japan, Luxemburg, Norw^/, the Socialist Republic of România, the Hungarian People’s Pxepublic, the U.S.S.R., Sweden, New Zeeland, and so on.

Simultaneously, his artistic record has been enriched with numerous recordings including works by Handel, Beethoven, Schi/bert, Liszt, Chopin, Enescu, Rachmaninov, He Lu-ding, Ding Shan-de, Zhu Jian-er, and so on.

(English version by Doina Caramzulescu)