Descriere

Am ascultat, la Ateneul Român în seara de 28 martie Concerto-ul de Grieg cîntat de Valentin Gheorghiu, cu Filarmonica „George Enescu”. De la primele pagini, mi-am dat seama că a atins forma la care tindea — forma definitivă : el sculptează materia sonoră. Elocința pianistului se exprimă atît de rapid, încît îi pătrunzi volumul ideii înainte de a-i auzi cîntecul.

Concerto-ul de Grieg este o broderie pianistică cu prea multe fiorituri, un joc sonor care îți fură gîndul și te lasă cu impresia unei lanterne magice. Toți pianiștii sînt bucuroși să fugă pe claviatura pianului, ob-ținînd întotdeauna succese facile, efectele superficiale fiind la îndemîna tuturor. Ca un mozaic multicolor, Grieg ne dă crîmpeie de folclor norvegian, arpegii emfatice, ritmuri rupte și înnodate, coliere de mărgele și posibilități de gesticulație, cît vrea pianistul să desfășoare fără a dezechilibra conținu tul muzical. Rari sînt cei care dau la o parte superficialitatea barocă a acestei inspirații ca să închege autoritar ceea ce poate alcătui un stil. Valentin Gheorghiu a izbutit să elimine sentimentalitatea dulceagă și ne-a evocat în prima parte puterea fără margini a oceanului vărsîndu-și furia pe stîncile fiordurilor. Cu sobrietate în ținută, siguranță dominată de inteligență, el imprima prin nuanțe minuțios cîntărite năpustirea valurilor, topind în viteză detaliile sonore. Atingea, astfel, sinteza în cadență, precipitînd-o cu furia elementelor din care omul este exclus, în unele modulații mi se părea că văd ca într-o ceață spuma sonoră a apei, și mi-a venit în minte tabloul lui Turner „Parlamentul din Londra în ceața Tamisei”. Arhitectura este de-abia indicată ; există, totuși, în irizarea nuanțelor, însă nu mai este o viziune figurativă, și Valentin Gheorghiu, adunînd într-o plipă o serie de modulații sonore, compunea o viziune abstractă, exprimînd de minune ce n-ar fi obținut printr-o subliniere precisă. Numai de pe cul¬mile virtuozității artistice poți avea această îndrăzneală, în care fiece sunet este perceput, dar este strîns legat vîntr-un colorit somatic. Octavele, sub degetele lui, erau o grindină azvîrlită pe claviatură, aproape nu-i mai distingeai conturul mîinilor. Dar ce glorios au sunat în sfîrșitul părții întîi. Un dirijor de talia lui Toscanini ar fi realizat, desigur, îngemănarea cu această interpretare.
În partea a doua, peisajul este același — marea, stîncile, pămîntul împădurit — dar lumina este majoră și se întinde liniștea arpegiilor care însoțesc un cîritec blînd. Cu ce artă ne-a redat pianistul tema fredonată, ce cald tușeu a avut mîna stîngă. Arpegiul final a pornit de la un capăt al pianului, a descris o curbă, și într-un admirabil rallentando s-a mistuit în registrul de sus ca un curcubeu.

În partea a treia, veselia sănătoasă a dominat cu o putere de viață excepțională. S-au bucurat și natura și oamenii în dansul ritmat diabolic de delirul accentelor. Unii ascultători ar putea obiecta că acestea erau prea violente. Eu cred că a vrut să simbolizeze biruința omului asupra naturii.

Valentin Gheorghiu este un mare artist, un muzician cu o personalitate originală care transfigurează textul muzical fără a-1 deforma niciodată. Posedă clarvederea stilului, a adunat în decursul anilor o pri¬cepere excepțională a nuanțelor. Niciodată nu este dur în forte. Mai uimitor, însă, este felul cum coboară sunetul — treptat, parcă măsoară cu un seismograf vibrațiile, infinit de delicate, dar care, totuși, se aud : nuanță diafană, izbutită de obicei numai de vioară. Simplicitatea, fără gesturi spectaculoase, inutile, căldura și dăruirea de sine, noblețea frazării îl așează printre cei mai mari interpreți contemporani.

CELLA DELAVRANCEA
(„România literară” — 28 martie 1970)

The Symphony Orchestra of the Cluj-Napoca Philharmonic, founded in 1955, is one of the most prestigious professional musical ensembles in Romania. Its artistic feats during concert seasons and at the Cluj Musical Autumn annual festival, its recordings for the Electrecord label as well as for the Romanian Radiotelevision, the prizes won at all the editions of the Song to Romania National Festival, the successful concert tours made in Romania and other countries, the homogeneity, idiomatic accuracy and expressiveness it displays in rendering the message of the Romanian and world composers’ works, from the preclassic to the contemporary ones, have continually consolidated its fame.

CRISTIAN MANDEAL (b. 1946) is one of the most gifted and popular Romanian conductors. After graduating from the Bucharest Conservatory (1975) he successfully auditioned for the post of resident conductor with the Tîrgu Mures Philharmonic, and since 1980 he has been holding the same position with the Cluj-Napoca Philharmonic. In August 1980 he was invited as assistant conductor to the summer courses organized as part of the Bayreuth International Youth Festival, whole from September 1 to December 31, 1980 he had the rare chance to attend Herbert von Karajan’s rehearsals, concerts and recording sessions with his orchestra at the West Berlin Philharmonic. The depth, total dedication, exigence and suggestive-ness of his accounts, which try to penetrate to the very essence of the music are the traits which strongly outline conductor Cristian Mandeal’s profile and which have been enthusiastically applauded by specialists and music lovers in this country and abroad (Poland, Czechoslovakia, Bulgaria, Hungary, Yugoslavia, the USSR, the GDR, West Germany, Austria, Turkey, Spain, Italy).

A leading name in contemporary Romanian music, pianist VALENTIN GHEORGHIU (b. 1928) studied in Bucharest with Constanta Erbiceanu and Mihail Jora, and in Paris with Lazare Levy. His pianistic debut at the age of 15 marked the beginning of a prodigious concert career in this country and abroad, which resulted in a succession of prizes at national and international competitions. Valentin Gheorghiu has also made his mark as a fine chamber music interpreter, a gifted organist and an outstanding composer, whose oeuvre has been awarded the George Enescu and Romanian Academy Prizes. His vast piano repertoire and the great artistry of his performances are illustrated by a valuable discography which includes works for solo piano, chamber and concertante music of various styles and periods.

English version by M. Morait

„Zu den Sternstunden der Interpretation gehörte die lyrische Wiedergabe des Adagio. Da lies die Berührung von Valentin Gheorghiu die Edelweissen aufblühen.
„Heisinkin Sanomat”
4.IV.1916

„In seinem Grieg — Konzert, gab es die Klarheit der olympischen Antike, klassische Buhe und Tiefatmung”.
„Uusi Suomi” 4.IV.1976

Comme soliste il y avait le célèbre pianiste roumain Valentin Gheorghiu. Son ton au plano, clair comme l’acier, évoque la sonorité d’Alexis Weissenberg. Il vise à une forme monumentale.
Kansan Uutiset 4.IV.1976